ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4750/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 683 din 2 decembrie 2003, Tribunalul Constanța a condamnat, printre alții, pe inculpatul J.C. la un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) C. pen. S-au respins, ca nefondate pretențiile formulate de partea civilă S.N.P. P. SA, sucursala Petrotrans Ploiești, constatându-se că prejudiciul provocat acesteia prin infracțiune a fost acoperit integral. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300.000 lei. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în ziua de 11 iunie 1999, inculpatul J.C.

împreună cu altă persoană (coinculpatul B.D.) au fost surprinși de paznici în timp ce sustrăgeau benzină din conducta P. Ploiești, la domiciliul acestora descoperindu-se apoi cantitatea de 660 litri benzină provenită din furt. Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 8/ P din 16 ianuarie 2004, a respins, ca nefondat, apelul prin care inculpatul J.C. solicita redozarea pedepsei, în raport de circumstanțele sale personale. Împotriva menționatei hotărâri, același inculpat a declarat recurs în temeiul art. 385 9 pct. 21 și 14 C. proc. pen., susținând, în principal casarea deciziei pronunțată de instanța de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât judecarea apelului s-a făcut în lipsa acestuia fără ca procedura de citare să fie legal îndeplinită, iar în subsidiar, redozarea pedepsei cu aplicarea prevederilor art. 81 C. pen.

Examinând hotărârile atacate în raport de motivele de casare invocate în recurs, cât și din oficiu, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrarea juridică fiind corespunzătoare. Din probele administrate, care au fost analizate în considerentele celor două hotărâri atacate, rezultă, fără dubiu, că la data de 11 iunie 1999, cei doi inculpați au fost surprinși în timp ce sustrăgeau benzina din conducta P. Ploiești, provocând un prejudiciu în valoare de 5.214.000 lei. Referitor la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului, se constată că aceasta a fost corect individualizată, la stabilirea ei, cât și a modalității de executare avându-se în vedere criteriile prevăzute de art. 72 și art. 56 C. pen., respectiv gradul sporit de pericol social al infracțiunii comise, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru aceasta, cât și persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale.

Nici cel de-al doilea motiv de casare invocat nu este întemeiat, din actele dosarului rezultând că judecarea apelului în lipsa inculpatului s-a datorat culpei acestuia din urmă, care, contrar prevederilor art. 177 alin. (3) C. proc. pen., nu a încunoștiințat instanța că este plecat în Spania, situație în care, în mod corect, a fost citat la adresa de domiciliu indicată în toate actele dosarului. În consecință, recursul declarat de inculpatul J.C., nefiind întemeiat, urmează a fi respins, ca atare, conform art. 385 9 pct. 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul J.C. împotriva deciziei penale nr. 8 din 16 ianuarie 2004 a Curții de Apel Constanța. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 septembrie 2004.