ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4750/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 683 din 2

decembrie 2003, Tribunalul Constanța a condamnat, printre alții, pe inculpatul

J.C. la un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat,

prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit.

a) C. pen.

S-au respins, ca nefondate

pretențiile formulate de partea civilă S.N.P. P. SA, sucursala Petrotrans

Ploiești, constatându-se că prejudiciul provocat acesteia prin infracțiune a

fost acoperit integral.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că în ziua de 11 iunie 1999, inculpatul J.C. împreună cu altă

persoană (coinculpatul B.D.) au fost surprinși de paznici în timp ce sustrăgeau

benzină din conducta P. Ploiești, la domiciliul acestora descoperindu-se apoi

cantitatea de 660 litri benzină provenită din furt.

Curtea de Apel Constanța, prin

decizia penală nr. 8/ P din 16 ianuarie 2004, a respins, ca nefondat, apelul

prin care inculpatul J.C. solicita redozarea pedepsei, în raport de

circumstanțele sale personale.

Împotriva menționatei hotărâri,

același inculpat a declarat recurs în temeiul art. 385

9

pct. 21 și

14 C. proc. pen., susținând, în principal casarea deciziei pronunțată de

instanța de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât judecarea

apelului s-a făcut în lipsa acestuia fără ca procedura de citare să fie legal

îndeplinită, iar în subsidiar, redozarea pedepsei cu aplicarea prevederilor

art. 81 C. pen.

Examinând hotărârile atacate în

raport de motivele de casare invocate în recurs, cât și din oficiu, se constată

că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului,

încadrarea juridică fiind corespunzătoare.

Din probele administrate, care au

fost analizate în considerentele celor două hotărâri atacate, rezultă, fără

dubiu, că la data de 11 iunie 1999, cei doi inculpați au fost surprinși în timp

ce sustrăgeau benzina din conducta P. Ploiești, provocând un prejudiciu în

valoare de 5.214.000 lei.

Referitor la pedeapsa de un an și 6

luni închisoare, aplicată inculpatului, se constată că aceasta a fost corect

individualizată, la stabilirea ei, cât și a modalității de executare avându-se

în vedere criteriile prevăzute de art. 72 și art. 56 C. pen., respectiv gradul

sporit de pericol social al infracțiunii comise, limitele de pedeapsă prevăzute

de lege pentru aceasta, cât și persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu

antecedente penale.

Nici cel de-al doilea motiv de

casare invocat nu este întemeiat, din actele dosarului rezultând că judecarea

apelului în lipsa inculpatului s-a datorat culpei acestuia din urmă, care,

contrar prevederilor art. 177 alin. (3) C. proc. pen., nu a încunoștiințat

instanța că este plecat în Spania, situație în care, în mod corect, a fost

citat la adresa de domiciliu indicată în toate actele dosarului.

În consecință, recursul declarat de

inculpatul J.C., nefiind întemeiat, urmează a fi respins, ca atare, conform

art. 385

9

pct. 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., cu obligarea

recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul pentru apărătorul desemnat

din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul J.C. împotriva deciziei penale nr. 8 din 16 ianuarie

2004 a Curții de Apel Constanța.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 septembrie 2004.