ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1393/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 442 din 7

mai 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în temeiul

dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice

a faptei săvârșite de inculpatul S.I. din infracțiunea prevăzută de art. 26

raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit.

a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen.,

în infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209

alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C.

pen.

Inculpatul S.I. a fost condamnat la

pedeapsa de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

26 raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 74 - art. 76 C.

pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus arestul preventiv de la 22

octombrie 2001, la zi.

Inculpatul A.G. a fost condamnat la

pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. a) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 99 și următoarele și art. 74 - 76 C.

pen.

S-a făcut aplicarea art. 109 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

reținerea și arestarea preventivă de la 22 octombrie 2001, la 19 ianuarie 2002.

Prejudiciul a fost constatat

acoperit.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpatul A.G. a sumei de 900.000 lei, iar în

baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea instalației antifonale.

În baza art. 191 raportat la art.

349 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor

judiciare în sumă de câte 4.000.000 lei către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În luna octombrie 2001, împreună cu

alte persoane, inculpatul minor A.G. a sustras în repetate rânduri benzină din

conducta S.N.P. P. S.A. ce tranzitează comuna Periș, județul Ilfov.

În seara zilei de 21 octombrie 2001,

inculpatul minor a vândut cantitatea de 90 l benzină cumnatului său, inculpatul

S.I., cu suma de 900.000 lei.

Prejudiciul cauzat părții civile

S.N.P. P. SA sucursala Petrotrans Ploiești este în sumă de 4.231.414 lei și a

fost recuperat în natură.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților s-au stabilit pe baza materialului probator administrat în cauză:

proces-verbal de depistare, proces-verbal de cercetare la fața locului,

proces-verbal de reconstituire, proces-verbal de conducere în teren,

proces-verbal de percheziție domiciliară, planșe fotografice, buletin de

analiză a produsului petrolier, adresă privind prejudiciul, dovezi de predare

și consemnare la C.E.C. a sumei de 900.000 lei, anchetă socială, declarațiile

martorilor, declarațiile inculpaților.

Inculpații A.G. și S.I. au

recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 704/ A din 30 octombrie 2002, a respins ca

nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și

inculpații A.G. și S.I.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și cei doi

inculpați.

Cu privire la recursul Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel București

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București a declarat recurs solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor

atacate și majorarea pedepselor aplicate inculpaților, precizându-se, în

concluziile orale, ca pentru inculpatul major S.I. să se rețină dispozițiile

art. 74 - art. 76 C. pen., iar pentru inculpatul minor A.G. să se facă

aplicarea art. 81 C. pen.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Examinând recursul, Curtea constată

că acesta nu este întemeiat.

Instanța de judecată a făcut o

temeinică interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen., dând

eficiența cuvenită criteriilor generale de individualizare prevăzute de textul

de lege arătat.

S-au avut în vedere, atât pericolul

social concret al infracțiunilor săvârșite, împrejurările în care acestea au

avut loc, dar și valoarea relativ scăzută a prejudiciului cauzat, poziția

procesuală sinceră a inculpaților, datele personale ale acestora din care

rezultă că sunt persoane apreciate în colectivitate pentru conduita lor și

seriozitatea profesională.

Faptele comise apar ca accidentale

în existența celor doi inculpați, de aceea instanța de fond a stabilit în

sarcina acestora pedepse care, prin cuantumul lor și modalitatea de executare,

să asigure reinserția lor socială.

A majora cuantumul acestor pedepse

ar însemna să se reducă posibilitățile reale de reeducare a inculpaților și să

se manifeste o fermitate juridică disproporționată în raport cu criteriile

generale de individualizare prevăzute de articolul 72 C. pen. și cu scopul

punitiv-preventiv al sancțiunii penale așa cum este el stabilit în articolul 52

C. pen.

Pentru aceste motive, Curtea urmează

să respingă ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel București.

Cu privire la recursul inculpaților

A.G. și S.I.

Inculpații au declarat recurs în

termen legal solicitând admiterea acestora, casarea hotărârii atacate și

schimbarea încadrărilor juridice reținute în sarcina lor, pentru inculpatul

A.G. în complicitate la infracțiunea de furt calificat, iar pentru S.I. în

tăinuire.

Temeiul juridic al recursurilor îl

constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.

Examinând recursurile, Curtea

constată că acestea sunt neîntemeiate.

Încadrările juridice date faptelor

săvârșite de inculpații A.G. și S.I. sunt legale și temeinice și în concordanță

cu materialul probator administrat în cauză.

Astfel, inculpatul A.G. a sustras în

mod repetat benzină din conducta petrolieră, actele sale circumscriindu-se

activității nemijlocite a autorului faptei, alături de alte persoane față de

care cercetările penale au fost disjunse.

Cât privește fapta comisă de

inculpatul S.I., aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 26 raportat la art. 208 - art. 209 alin. (1) lit. a) și alin.

(3) lit. a) cu art. 75 lit. c) C. pen., iar nu pe cele ale infracțiunii

prevăzute de art. 221 C. pen.

Inculpatul S.I. a avut o înțelegere

prealabilă cu minorul A.G. să cumpere benzina sustrasă de acesta, împrejurare

în raport de care reținerea participației penale sub forma complicității este

pe deplin justificată.

Faptele astfel stabilite au fost și

recunoscute de inculpați, împrejurare în care Curtea constată că nu se impune

schimbarea încadrărilor juridice stabilite de instanța de fond și menținute de

instanța de apel.

Pentru aceste motive și constatând

din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă ca

nefondate recursurile inculpaților A.G. și S.I. și să dispună obligarea

acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) și art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații A.G.

și S.I. împotriva deciziei penale nr. 704 din 30 octombrie 2002 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurenții inculpați la câte

1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 martie 2003.