ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2091/2004

Deliberând asupra cauzei penale de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 556

pronunțată la 6 iunie 2003 în dosarul penal nr. 3880/2002 Tribunalul București,

secția a II-a penală, a dat următoarea hotărâre:

În temeiul art. 208, alin. (1) –

art. 209, alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., condamnă

pe inculpatul D.Șt.M. la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de furt calificat, împotriva părții vătămate SC P. SA Ploiești, cu

sediul social în jud. Prahova, oraș Ploiești.

Face aplicarea art. 71 – art. 64 C.

pen.

În temeiul art. 88 alin. (1) C.

pen., deduce perioada reținerii și arestului preventiv începând cu data de 17

aprilie 2002 la zi.

În temeiul art. 350 alin. (1) și (4)

C. proc. pen., menține starea de arest a inculpatului.

Ia act că partea vătămată nu s-a

constituit parte civilă, prejudiciul material fiind recuperat în parte, prin

restituirea în natură a cantității de 1.200 litri motorină.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen.,

dispune confiscarea specială de la inculpat a următoarelor bunuri:

- autoduba marca Volkswagen

Transporter, culoare portocaliu;

- autoturism marca Opel Senator, de

culoare argintiu;

- pompa electrică pentru propulsare

lichid, marca italiană, conectată la un acumulator auto;

- pompa electrică, având la ambele

capete bucăți de furtun transparent, în lungime de aprox.20 cm.;

- instalație artizanală de stuț și

robinet;

- două furtune PVC de culoare negru

cu dungi albastre, unul în lungime de aproximativ 20 m, altul în lungime de

aproximativ 50 m;

- furtun din plastic transparent, în

lungime de aproximativ 10 m, cu stuțuri metalice la capete;

- 6 butoaie metalice, cu o

capacitate de 200 litri fiecare;

- 6 bidoane plastic, cu o capacitate

de 20 litri fiecare;

- telefon mobil

În temeiul art. 193 alin. (1) C.

proc. pen., obligă pe inculpat să plătească părții vătămate SC P. SA Ploiești,

suma de 7.093.685 lei, cheltuieli de judecată.

În temeiul art. 191 alin. (1) C.

proc. pen., obligă pe inculpat la plata sumei de 7.300.000 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, onorarii apărători din

oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel s-a avut

în vedere următoarea situație de fapt:

La data de 17 aprilie 2002,

inculpatul D.Șt.M. a fost surprins în curtea imobilului situat în comuna

Jilava, str. Gării, vânzând motorină martorului C.S.

La domiciliul său au fost găsiți

1200 litri de motorină, furați din conducta SC P. SA, aflată în apropiere.

Inculpatul a declarat că a fost cumpărată pentru încălzirea locuinței, deși

cumpărătorului, îi spusese că a luat-o pe bonuri agricole. Tot în curte s-au

găsit o dubă, 2 autoturisme (un Mercedes și un Opel Senator avariat), butoaie

pline și goale, 2 pompe electrice, un furtun lung, mai multe furtune scurte, o

instalație specială prevăzută cu robineți (care se folosește la tras motorină

din conductă). Furtunele, recipientele goale miroseau a motorină. Prin

efectuarea unei analize s-a stabilit că sortimentul găsit cu cel care se

transportă prin conducta societății este unul și același: SO 2 Lip -15.

Deși inculpatul a fost nesincer, din

toate celelalte probe administrate, a rezultat că inculpatul este vinovat.

Probele avute în vedere au fost:

procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de ridicare probe

și contraprobe, procesul verbal de percheziție domiciliară, planșe foto, bonuri

justificative, analize, declarațiile martorilor: I.F. și C.S.

Instanța a încadrat

în drept fapta inculpatului care, la data de 17 aprilie 2002, a fost surprins

de poliție la domiciliul său după ce vânduse 200 litri motorină din cei 1200

litri avuți din sustragerea acesteia de la SC P. SA, în infracțiunea de furt

calificat cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., prevăzută de art. 208 alin. (1)

și art. 209 alin. (3) C. pen.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 663/ A din 4 noiembrie 2003, pronunțată în

dosarul penal nr. 3121/2003, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului și al

Parchetului de pe lângă Tribunalul București. Instanța de apel a considerat că

în mod corect s-a stabilit fapta, vinovăția și s-a făcut încadrarea juridică,

confiscarea, iar pedeapsa aplicată a fost bine individualizată.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, inculpatul a declarat recurs invocând nevinovăția

[

(art. 385

9

alin. (1) pct.

18 C. proc. pen.)] iar în subsidiar cerând să i se reducă pedeapsa și să se

înlăture confiscarea autovehicului Opel Senator [(art. 385

9

alin.

(1) pct. 14 și pct. 17 C. proc. pen.)].

În principal a cerut să fie achitat

pentru inexistența faptei

[

(art.

11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.)].

Înalta Curte de Casație și Justiție

examinând hotărârea atacată și sentința confirmată, în raport de criticile

formulate constată că recursul este fondat numai sub aspectul greșitei

confiscări a autoturismului Opel Senator și a telefonului mobil Siemens.

Deși a invocat nevinovăția prin

inexistența faptei, nu a fost prins în timpul sustragerii, inculpatul nu a

putut oferi o explicație plauzibilă și dovedită, cu privire la existența

motorinei și a tuturor mijloacelor necesare sustragerii de motorină,

transportului acesteia, turnării dintr-un vas în altul.

Prezența în apropiere a conductei

aparținând SC P. SA, cât și nesinceritatea inculpatului (a dat două variante

pentru proveniența motorinei, una poliției și alta cumpărătorului de bună

credință), cantitatea mare de motorină găsită, tipul acesteia, identic cu al

aceleia din conductă, precum și deținerea tuturor instrumentelor necesare și

specifice activității de sustragere de combustibil, toate conduc la o singură

concluzie, preexistența faptei, momentului descoperirii ei și vinovăția

inculpatului.

Față de pericolul social concret al

faptei astfel cum s-a săvârșit și de poziția de nesinceritate a inculpatului,

Curtea apreciază, ținând seama și că inculpatul este recidivist, că pedeapsa

aplicată a fost bine individualizată.

Singura apreciere greșită au făcut-o

ambele instanțe atunci când pentru alte bunuri corect confiscate, au inclus și

autoturismul Opel Senator avariat și telefonul mobil Siemens.

Măsura de siguranță a confiscării

speciale constă în trecerea silită și gratuită în patrimoniul statului a

anumitor lucruri aparținând persoanei care a săvârșit o faptă prevăzută de

legea penală, a căror deținere de către aceasta, dată fiind legătura lor cu

fapta săvârșită ori din cauza naturii lor, prezintă pericolul săvârșirii unor

noi fapte prevăzute de legea penală.

Luarea acestei măsuri își găsește

justificarea în existența unei stări de pericol ce decurge din dobândirea,

deținerea sau folosirea unor lucruri ce au legătură cu săvârșirea infracțiunii

și posibilitatea de a fi folosită în viitor, în mod obișnuit la săvârșirea

altor fapte prevăzute de legea penală.

În literatura juridică este

cunoscută și sub denumirea de „periculozitate obiectivă”, izvorul sursei de

pericol fiind bunul (nu făptuitorul ca în celelalte măsuri de siguranță).

Existența acestui pericol trebuie

însă să rezulte dintr-o constatare bazată pe datele concrete ale cauzei.

Or, în cauza de față autoturismul

Opel Senator nefuncționând și telefonul mobil Siemens nu prezintă caracterul

descris mai sus.

Pentru ca un lucru să fie considerat

ca fiind destinat să servească la săvârșirea unei infracțiuni, acele lucruri

trebuie să fie produse în acest scop, adaptate lui sau procurate special pentru

a fi folosite în mod obișnuit în acel scop.

Cum nu se poate spune că cele două

bunuri s-ar afla în oricare dintre aceste ipostaze, rezultă că ele nu trebuiau

să facă obiectul confiscării în temeiul art. 118 lit. b( C. pen.

Sub acest aspect urmează a se admite

recursul inculpatului și să se caseze ambele hotărâri, pentru a înlătura

aplicarea dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen., celor două bunuri menționate

[(art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen.)].

Se va deduce prevenția la zi conform

art. 88 C. pen.

Se vor menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul D.Șt.M. împotriva deciziei penale nr. 663 din 4 noiembrie 2003 a

Curții de Apel București, secția II penală.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 556 din 6 iunie 2003 a Tribunalului București, secția II penală,

numai cu privire la dispoziția de confiscare a telefonului mobil Siemens și a

autoturismului Opel Senator, măsură pe care o înlătură.

Menține celelalte dispoziții.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 17 aprilie 2002 la

zi.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 aprilie 2004.