ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4127/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4127/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursului penal de față:

Constată că,

prin sentința penală nr. 158 din 10 aprilie 2007 pronunțată în Dosarul penal nr.

405/2005, Tribunalul Constanța a hotărât:

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe

inculpatul T.M. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art.

208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), i), alin. (3) lit. a) și alin.

(4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe

inculpatul E.V. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art.

208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), i), alin. (3) lit. a) și alin.

(4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe

inculpatul E.N. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art.

208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), i), alin. (3) lit. a) și alin.

(4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 346

alin. (3) C. proc. pen.

A respins, ca

ne fondate, pretențiile civile formulate de partea civilă SC P. SA Ploiești.

Pentru a

pronunța această soluție, prima instanță a constatat următoarele:

Prin

rechizitoriu s-a reținut că la data de 07 noiembrie 2003, numitul C.C., paznic

la Secția de pompare irigații, situată pe DJ 226, între localitățile Năvodari

și Lumina, în apropierea Canalului Poarta Albă - Midia - Năvodari, a sesizat

verbal o patrulă de jandarmi din cadrul UM 0953 Constanța ce asigura paza conductelor

de transport produse petroliere despre faptul că, în zona Pepinierei Năvodari,

persista un miros puternic de combustibil.

Urmare

sesizării, la fața locului s-a deplasat o echipă alcătuită din reprezentanți ai

SC P. SA Ploiești, Sucursala Constanța, ai Jandarmeriei și lucrători din cadrul

I.P.J. Constanța, care a constatat că, în zona unui cămin de vizitare a unei

conducte de apă dezafectate din apropierea drumului județean, exista un amestec

de produc petrolier.

Prin urmare,

folosindu-se un utilaj special, s-a procedat la decopertarea zonei, ocazie cu

care, perpendicular pe traseul conductei de transport motorină aparținând SC P.

SA Ploiești, însă la o adâncime de circa 2 metri, a fost identificată o

conductă din azbociment preexistentă, având diametrul de un metru și care

servise la evacuarea apei reziduale provenind de la SC F. SA Năvodari.

După

finalizarea acțiunii de decopertare, pe conducta de motorină s-a găsit o

instalație artizanală ce se prelungea în interiorul conductei de azbociment

printr-un tunel descendent,

După

finalizarea acțiunii de decopertare, pe conducta de motorină s-a găsit o

instalație artizanală, ce se prelungea în interiorul conductei de azbociment

printr-un tunel descendent, cu lungimea de circa cinci metri, ai cărui pereți

laterali erau susținuți cu material lemnos izolat.

Continuându-se

cercetările, în interiorul tunelului au fost identificate o șarnieră prevăzută

cu cot și robinet, ce fusese montată pe conducta de motorină prin decuparea

țevii protectoare, bucăți din lemn dintre cele folosite la susținerea

pereților, fragmente de material izolant, țeava metalică pe care se realiza

transportul motorinei sustrase, mai mulți conductori electrici și un bec ce

asigura iluminatul în acel spațiu, unelte (patru pânze bomfaier, folosite la

tăierea țevii protectoare, o săpăligă, două cazmale și o flanșă), precum și o

sticlă cu oțel ce putea servi celor ce montaseră instalația pentru a-și reveni

din starea generată de lipsa aerului.

Cu același

prilej, la o distanță de aproximativ 60 metri de locul unde a fost găsită

instalația artizanală montată în conducta de motorină, in incinta Pepinierei

Năvodari, a mai fost descoperită o groapă, situată de asemenea deasupra

traseului conductei de azbociment (care, de altfel, era decupată în acel loc),

în interior fiind identificate baterii și un tub de oxigen având montate un

manometru și o pleumovalvă și s-a constatat că instalația artizanală se

prelungea în interiorul conductei, pe lângă țeava metalică prin care se realiza

circulația motorinei sustrase fiind pozat un furtun din PVC.

În această

situație, în vederea stabilirii distanței totale pe care se prelungea

instalația artizanală, au fost efectuate decopertări din loc în loc pe traseul

conductei de azbociment, rezultând o lungime totală a instalației de 2.350

metri.

De-a lungul

traseului instalației artizanale, în afara țevii metalice cu diametrul de 40

mm., îmbinată pe alocuri cu mufe, prin care se realiza transportul

combustibilului sustras și a furtunului paralel din PVC flexibil cu diametrul interior

de 7 mm., au mai fost găsite baterii și lanterne de diferite tipuri, două

cărucioare artizanale folosite la deplasarea prin interiorul conductei de

azbociment, un racord metalic tip T având fixate trei bucăți de furtun din PVC

cu diametrul de 7 mm. și un racord din plastic ce făcea legătura între două

segmente ale țevii metalice din componența instalației artizanale, pe care a

fost identificată o etichetă cu preț și o alta având inscripția „furtun flexibil

din PVC plastifiat, produs la 20 octombrie 2003 la SC R. Mărăcineni".

Totodată, la

suprafață s-au găsit cinci cămine de vizitare a instalației, preexistente ori

create de către persoanele ce o montaseră, după cum urmează:

- în incinta

Pepinierei Năvodari, așa cum am arătat anterior, la o distanță de circa 60

metri de locul în care instalația era montată în conducta de motorină;

- la o

depărtare de circa 1 km. de pepinieră, respectiv la o distanță de 80 metri față

de prima cale ferată aflată în zonă;

- lângă cea

de-a doua cale ferată și la o distanță de circa 150 metri de SC A. SA,

- în câmpul

agricol dintre SC A. SA și SC M.F. SA, la 300 metri distanță de căminul

anterior;

- în același

câmp agricol, dar în apropierea jgheaburilor fostei instalații de irigat.

La capătul

instalației artizanale, respectiv la ultimul cămin de vizitare, în gura

practicată deasupra conductei de azbociment, se afla amplasat un butoi din

tablă, în poziția în picioare și cu o adâncime în sol de 50 cm., prin care se

putea pătrunde în interiorul conductei și care era prevăzut cu un capac

camuflat cu pământ. În apropierea butoiului, la circa 20 metri, într-o altă

conductă de azbociment, au fost găsite 35 segmente de țeava de apă cu lungimi

de 6 - 7 metri și la o distanță de 290 metri spre locuințele amplasate la

depozitul de lemne Năvodari, a fost identificată o baracă improvizată dintr-un

container și îngrădită cu gard din scânduri.

Comparând

distanța dintre ultimul cămin de vizitare și baracă cu lungimea totală a celor

35 segmente de țeava, s-a constatat că acestea coincid și, având în vedere

împrejurarea că secționarea țevii se realizase prin tăiere parțială urmată de

rupere, s-a apreciat că operațiunea a fost efectuată în criză de timp, cu

scopul evident de a ascunde legătura dintre capătul instalației artizanale și

locul unde se afla amplasată baraca.

Această

concluzie s-a impus și urmare verificărilor efectuate în interiorul barăcii și

pe terenul împrejmuitor, identificându-se un șanț cu latura de 20 - 25 cm.,

practicat din exterior în interior, până lângă baracă, unde s-au găsit o

suprafață de 50 x 50 cm. îmbibată cu o substanță lichidă cu miros specific de

produc petrolier și două urme de stratificare cu diametrul de 30 - 40 cm., de

formă circulară, similare celor lăsate de un bidon sau o canistră, de pe

suprafața precizată anterior și din câmpul agricol aflat în apropierea barăcii

fiind ridicate probe de sol. Ulterior, în urma efectuării analizelor de

laborator, potrivit rapoartelor de încercare din 27 noiembrie 2003, a rezultat

că probele de pământ ridicate din apropierea barăcii au în componență

hidrocarburi saturate și prezintă miros specific de motorină, spre deosebire de

proba ridicată din câmp (raport de încercare nr. 4304 din 27 noiembrie 2003).

În interiorul

barăcii și în spațiul îngrădit din jurul acesteia au mai fost găsite și

ridicate un furtun flexibil din PVC de culoare verde, cu lungime de 4 cm și

diametrul de 7 mm., o cutie cu vopsea de culoare albastră, un ghem de sfoară, o

mănușă din piele, baterii pentru lanternă, o lanternă din plastic și o baterie

auto marca C.

Pe parcursul

cercetărilor efectuate în cauză, s-a stabilit că terenul agricol pe care era

amplasată baraca aparține Parohiei L. Audiat fiind, preotul paroh C.D. a arătat

că suprafața de 3 hectare era lucrată de Societatea Agricolă A.L., condusă de

numitul I.S., până în vara anului 2003, când la insistențele inculpaților E.V. și

E.N. le-a închiriat un hectar pentru o perioadă de un an. Martorul a mai

declarat că cei doi frați i-au motivat că intenționează să cultive ceapă și că,

întrucât în zonă nu exista instalație de irigat, vor săpa fântâni, însă, în

momentul în care preotul și-a manifestat intenția de a înființa o cultură

similară pe celelalte două hectare rămase, inculpații l-au descurajat, invocând

cheltuieli pe care Parohia nu și le-ar putea permite.

Totodată, s-a

mai stabilit că, după preluarea terenului, cei doi au amplasat baraca și au

îngrădit terenul din jur, apelând apoi la numitul P.A., angajat al Parohiei L.,

care deține un tractor, căruia i-au solicitat să efectueze brazde, în scopul

declarat de a delimita terenul închiriat, una dintre acestea făcând legătura

între colțul barăcii (unde a fost găsit șanțul descris anterior) și traseul

conductei de azbociment în interiorul căreia s-a găsit instalația artizanală.

În cursul

urmăririi penale, o parte a bunurilor găsite în interiorul conductei de

azbociment, precum și în baraca inculpaților E.V. și E.N., a fost trimisă spre

analiză Institutului de Criminalistică București, rezultând următoarele:

- furtunul

flexibil găsit în baracă prezintă caracteristici fizico-chimice (nuanță,

diametru și natură) identice cu cele ale capetelor de furtun fixate de ștuțurile

aferente racordului tip T.

În toate

acestea fiind puse în evidență urma de motorină (raport de constatare

tehnico-științifică din 29 noiembrie 2003);

- în

fragmentele de sfoară ridicate din interiorul conductei de azbociment și pe

mănușa din piele găsită în baracă s-au pus în evidență urme de motorină (raport

de constatare tehnico-științifică din 29 noiembrie 2003).

Activitățile

de urmărire penală au mai avut în vedere efectuarea de verificări la magazinele

de profil din municipiul Constanța și orașul Ovidiu și, realizându-se o

selecție a persoanelor ce au achiziționat cantități însemnate de țeava metalică

și furtun PVC cu caracteristicile celor utilizate la confecționarea instalației

artizanale, s-a stabilit că:

La magazinul

aparținând SC I.P. SRL Ovidiu în perioada 13 mai - 18 noiembrie 2002, în

repetate rânduri, atribuindu-și identități reale sau false și declarând numere

de înmatriculare a autovehiculelor cu care asigurau transportul, false sau

neatribuite de S.E.I.P. Constanța, inculpații E.V. și E.N. au achiziționat

1.290 metri miliari țeava de apă cu caracteristici identice celei din

componența instalației artizanale și fiting-uri cu aceleași dimensiuni, fiind

recunoscuți în acest sens din fotografii de către vânzătoarele O.V. și I.A. Mai

mult, aceasta din urmă a declarat că înscrisul de pe eticheta lipită pe

racordul aflat în componența instalației artizanale, la care ne-am referit

anterior, îi aparține, iar bunul a fost vândut, împreună cu alte patru

racorduri de același tip, celor doi inculpați, afirmația martorei fiind

confirmată de concluziile raportului de constatare tehnică-științifică

grafoscopică din 27 noiembrie 2003.

Achizițiile

de la magazinul sus menționat s-au realizat în numele A.F. M.R.A., care

aparține soției inculpatului E.N., și în numele SC C. SRL Cuza Vodă, al cărei

administrator și asociat unic, respectiv numitul S.I., a declarat că nu are

cunoștință despre acestea, de altfel, de fiecare dată, fiind precizat un alt C.

fisc., diferit de cel real.

De la

magazinul aparținând SC P. SRL Ovidiu la datele de 14 și 25 februarie 2003,

inculpatul E.V., însoțit de trei persoane necunoscute, a achiziționat

cantitățile de 500 și respectiv 1.500 metri liniari de furtun flexibil din PVC,

cu caracteristici similare celui găsit de organele de poliție în interiorul

conductei de azbociment, fiind recunoscut în acest sens din fotografii de

vânzătoarea R.D.

Menționăm că,

fiindu-i prezentat martorei furtunul din PVC găsit în conductă, aceasta a

declarat că este identic cu cel vândut inculpatului.

Cu ocazia

achiziționării primei cantități de furtun, respectiv cei 500 metri liniari, a

fost întocmită factura fiscală din 14 februarie 2003 și s-a eliberat chitanța

din aceeași dată, ce atestă efectuarea plății, documente ce au fost găsite în

torpedoul autoturismului marca D., autoturism care a fost amenajat de către

inculpatul T.M. special pentru a transporta produse petroliere, inculpat care a

și fost depistat transportând cu acesta cantitatea de 1.800 litri motorină

provenind din conductele SC P. SA, în noaptea de 07/08 august 2003, faptă

pentru care a fost trimis în judecată și este în prezent condamnat la pedeapsa

de 4 ani închisoare.

De la

magazinul B. din municipiul Constanța, la datele de 14 februarie 2003 și 07

martie 2003, folosind un cârd emis în acest scop pe numele său, inculpatul E.V.

a achiziționat în total 800 metri liniară țeava de apă de 40 x 3 mm. produsă de

SC S. SA Bistrița Năsăud, caracteristicile acestea fiind identice cu cele ale

segmentelor din componența instalației artizanale.

În mod

similar, de la același magazin și folosind cârdul emis pe numele său,

inculpatul T.M. a cumpărat în repetate rânduri, în intervalul 15 aprilie 2002 -

09 mai 2003, mai multe materiale și instrumente.

Cercetările

penale au inclus și efectuarea de percheziții la locuințele celor trei

inculpați.

La domiciliul

inculpatului E.V. a fost identificată o instalație de încălzite termică

realizată de către acesta și care are în componență materiale (țeava de apă și

fiting-uri) identice în ceea ce privește dimensiunile, culoarea și producătorul

cu cele ce alcătuiesc instalația artizanală, dar în cantități ce nu justifică

achizițiile efectuate de inculpat, potrivit declarațiilor vânzătoarelor

menționate anterior. în legătură cu acest aspect și având în vedere susținerile

inculpatului, au fost efectuate verificări suplimentare la magazinele

aparținând SC D.C. SRL și SC A.I. SRL din comuna Lumina, indicate de acesta ca

fiind locurile de unde a cumpărat materialele folosite la confecționarea

instalației de încălzire, rezultând că niciuna dintre cele două societăți nu a

comercializat țeava de apă cu diametrul de 40 mm. în perioada 2002 - 2003, iar

vânzătorii, deși îl cunosc pe E.V., nu și-au amintit să fi vândut asemenea

produse.

Din

declarația numitului T.V., paznic la F. aparținând SC A. SA și amplasată în

zona unde instalația artizanală este montată la conducta de motorină, reiese că

într-una din zilele lunii octombrie sau noiembrie 2002, fiind de serviciu, s-a

întâlnit în mod inexplicabil pentru el cu inculpatul E.V., fost coleg de muncă

la aceeași societate, acesta aparținând, deși nu avea niciun motiv, din

interiorul fermei, cu hainele murdare de pământ.

Martorul L.P.,

proprietarul unei suprafețe de 2 ha. de teren situată între cele două lunii de

cale ferată subtraversate de traseul instalației artizanale, a declarat că, în

vara anului 2003, a fost contactat de către inculpatul E.V., care a venit la

stână însoțit de numitul S.N. și s-a oferit inițial să cumpere și apoi să

închirieze un hectar de teren pentru o perioadă de 10 ani contra sumei de

10.000.000 lei pe an. Martorul a arătat că a refuzat această ofertă, pe

parcursul discuțiilor purtate cu inculpatul, acesta i-a relatat că

intenționează să sădească pomi lângă calea ferată aflată lângă Pepinieră, loc

în care numitul L.P. a susținut că a observat ulterior, în repetate rânduri,

urme de pneuri aparținând unor vehicule de diferite tonaje și pete de produs

petrolier, deși în zonă nu există niciun drum sau vreun obiectiv economic care

să justifice prezența mașinilor.

Prezența

inculpaților T.M. și E.V. în apropierea stânei aparținând martorului sus

menționat este confirmată și de către numiții P.T.R., R.A. și V.C., cei trei relatând

organelor de poliție un incident petrecut la o dată neprecizată. Astfel,

aceștia au arătat că s-au deplasat cu o căruță la stâna aparținând numitului L.P.

pentru a tăia o bucată de țeava pe care să o valorifice ulterior ca fier vechi,

ocazie cu care s-au întâlnit cu un grup format din patru bărbați, aflați

într-un autoturism marca D.P., persoane care s-au recomandat a fi angajate în

cadrul SC M.F. SA și care, în această calitate, au încercat să le

„confiște" instalația de autogen cu care intenționau să taie țeava. Pe

parcursul cercetărilor penale, martorii i-au recunoscut din fotografii pe

inculpații T.M. și E.V., precum și pe numiții S.N. și A.S. ca fiind persoanele

la care s-au referit în declarațiile date.

În cauză au

mai fost audiați numiții M.A. și C.I., care locuiesc în blocul D. din orașul

Năvodari, acveștia declarând că în vara anului 2003, în mai multe rânduri, l-au

văzut pe inculpatul T.M. conducând un autoturism D.P. de culoare albă prin zona

în care locuiesc și transportând produs petrolier cu miros specific de

motorină, în una din nopți chiar constatând că, din partea din spate a mașinii,

care era acoperită cu o prelată, curgea motorină.

Același

aspect, respectiv transportarea de către inculpatul T.M. de produse petroliere,

a fost relatat și de către martorul M.S., fost coleg de celulă cu inculpatul la

Penitenciarul Poarta Albă. Precizări privind activitatea infracțională desfășurată

de către același inculpat a oferit martorul N.A., de asemenea un fost coleg de

celulă cu inculpatul și care a fost audiat, la solicitarea sa, sub o altă

identitate, în condițiile art. 86

1

alin. (6) în referire la art. 86

2

alin. (5) C. proc. pen. Astfel, martorul a arătat că inculpatul T.M. a povestit

în cursul detenției cum obișnuia să sustragă motorină, împreună cu mai multe persoane,

după ce, în prealabil, se procedase la montarea unor instalații artizanale. În concret,

inculpatul relata că, în acest scop, se săpa un tunel și se perfora parțial conducta

cu ajutorul unei mașini electrice alimentate de baterii, aplicându-se apoi un

robinet prevăzut cu colier, străpungerea conductei realizându-se prin lovire cu

un dorn din bronz. În continuare, la robinet se conectau bucăți de țeava care serveau

la transportul combustibilului sustras cât mai repede prin tunelul săpat

anterior, astfel încât să se asigure îndepărtarea de locul conectării, cu scopul

de a evita surprinderea de către jandarmi. Martorul a mai arătat că, din

relatările inculpatului a înțeles că acesta își procura materialele necesare realizării

instalațiilor de la magazinul B., că iluminarea in interiorul tunelului se

realiza cu curent continuu, asigurat prin folosirea unei baterii auto și, de asemenea,

că transportul motorinei sustrase se efectua cu cisterne, o vidanja

transformată în cisternă și un autoturism D.P. adaptat special în acest scop,

autovehiculele fiind încărcate direct din instalația artizanală, în diferite

puncte situate în apropierea unei stații de apă și a unei târle de oi.

Aspectele

declarate de către martorul N.A. au fost parțial confirmate de conținutul

înregistrărilor pe bandă magnetică ale convorbirilor purtate de inculpatul T.M.

În Arestul

I.P.J. Constanța, efectuate în baza autorizației nr. 105 din 18 noiembrie 2003

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, suporturile magnetice și

transcrierile acestora fiind atașate ca mijloace de probă la dosarul cauzei.

În vederea

stabilirii în concret a circumstanțelor în care a fost comisă fapta ce formează

obiectul prezentei cauze, a fost efectuată o expertiză judiciară se

specialitate, care a stabilit următoarele:

- ținând cont

de modul de construcție a tunelului, de aranjare a scândurilor și de gradul de

compactare a terenului de deasupra tunelului, rezultă că instalația artizanală

a fost montată fără decopertarea conductei;

- în urma studiului

caietelor de activitate, al rapoartelor de lucru, al diagramelor de

înregistrare, câr și al caietelor operatorilor din cadrul SC P. SA Ploiești,

Sucursala Constanța, se poate afirma că instalația a fost efectuată și cuplată

în lunile noiembrie - decembrie 2002 și pusă în exploatare începând cu luna

ianuarie a anului 2003;

- principiul

de funcționare a instalației artizanale, constând în cuplarea furtunului din

plastic la buteliile de aer ale autocisternei și cuplarea conductei de PVC în

cisternă și reglarea presiunii aerului la o valoare prestabilită, astfel încât

că comande deschiderea parțială a vanei pneumatice și să asigure o presiune de

motorină în conducta de PVC mai mică de 6 atm., a permis sustragerea motorinei

atât în perioadele de pompare, cât și în perioadele de staționare a

combustibilului prin conductele de transport ale SC P. SA;

- din analiza

diagramelor scăderilor de presiune a rezultat că, în perioada ianuarie -

octombrie 2003, s-a pierdut o cantitate totală de 2.326.342 kg. motorină.

La

solicitarea organului de cercetare penală, inculpații T.M., E.V. și E.N. au

acceptat să fie testați prin metoda „poligraf, rezultând în cazul fiecăruia,

prezența indicilor comportamentului simulat

”

.

Audiați

fiind, inculpații au negat constant săvârșirea fapt ce li s-a reținut în

sarcină, iar la data de 27 ianuarie 2004.

Având în

vedere natura complexă a cauzei, deși s-au desfășurat multiple activități, nu

s-a reușit stabilirea societăților comerciale prin intermediul cărora au fost

valorificate cantitățile de motorină sustrase sau care le-au folosit, precum și

a persoanelor implicate.

În urma unei

analize temeinice a întregului material probator, instanța de fond a constatat

că nu se confirmă vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunilor ce li se rețin

în sarcină, s-a dispus achitarea.

În termen

legal, împotriva sentinței penale menționate a declarat apel Parchetul de pe

lângă Tribunalul Constanța criticând-o pentru nelegalitate și netemeiniciei sub

aspectul greșitei achitări a inculpaților.

În dezvoltarea

motivelor de apel s-a arătat că probele administrate în cursul urmăririi

penale, deși indirecte, coroborate între ele și cu alte mijloace de probă

științifice, dovedesc vinovăția inculpaților.

S-a solicitat

admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 158 din 10 aprilie 2007

pronunțată de Tribunalul Constanța și, rejudecând, să se dispună condamnarea

inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209

alin. (1) lit. e), g), i) C. pen., alin. (3) lit. a) și alin. (4) C. pen. cu

aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. numai pentru

inculpatul T.M.

În virtutea

caracterului devolutiv al apelului, Curtea a procedat la audierea inculpaților

T.M., E.V., E.N. și a martorilor R. (O.) V., I.A., C.D., T.V., L.P., M.A., C.I.,

M.S. și N.A. - martori din lucrări.

Prin Decizia penală

nr. 92 din 11 septembrie 2008 Curtea de Apel Constanța, în temeiul art. 379 pct.

1 lit. b) C. proc. pen., a respins apelul formulat de către Parchetul de pe

lângă Tribunalul Constanța împotriva sentinței penale nr. 158 din 10 aprilie 2007

a Tribunalului Constanța.

Pentru a se

pronunța astfel, instanța de apel a reținut că, efectuând o temeinică și

coroborată analiză a ansamblului probator administrat în cauză, prima instanță

a reținut corect că probele administrate de-a lungul întregului proces penal nu

sunt apte să răstoarne prezumția de nevinovăție, că nu dovedesc cu certitudine

că inculpații T.M., E.V. și E.N., sunt autorii faptei deduse judecății.

S-a constatat

corect că în cauză nu există probe directe, ci doar indirecte, care nu

evidențiază împrejurările comiterii sustragerilor repetate de motorină și

vinovăția inculpaților.

Este real că,

din probele administrate rezultă că, pe conducta de motorină aparținând SC P. SA

Ploiești - Sucursala Constanța a fost descoperită la 7 noiembrie 2003 o

instalație artizanală cu caracteristicile cuprinse în rechizitoriu, montată

pentru sustragerea de combustibil. Acuzarea nu a reușit însă să dovedească fără

dubiu că această lucrare a fost executată de inculpați și că tot ei sunt

autorii sustragerilor de motorină.

Împrejurarea

că, materialele folosite la construcția instalației artizanale prezentau

aceleași caracteristici cu cele găsite în baraca de pe terenul închiriat de

inculpații E.V. și E.N., nu constituie o probă certă a vinovăției acestora,

câtă vreme, astfel de produse se găsesc în comerț și sunt folosite frecvent în

construcții. Pentru același considerent, nici achiziționarea de cantități mai

mari de țeava și racorduri nu are relevanță în cauză.

De altfel, la

dosarul de urmărire penală există un număr mare de facturi privind

achiziționarea de astfel de materiale. Factura fiscală din 13 mai 2007 face

dovada că inculpatul E.N. a achiziționat de la I.C.P. SRL, 200 metri țeava

liniară pe numele A.F. M.L. în urmă cu un an, raportat la perioada care

privește faptele deduse judecății.

Facturile din

care reiese că inculpații au cumpărat de la B. materiale cu caracteristici

identice celor folosite la construcția instalației artizanale, nu pot fi apreciate

ca o probă sigură care să susțină vinovăția inculpaților pentru considerentul

prezentat anterior. Cu privire la restul facturilor din dosar nu s-a făcut

dovada existenței unei legături între beneficiari și inculpați.

Nici

susținerea acuzării, cum că, racordul identificat pe instalația artizanală ar

fi fost cumpărat de inculpații E.N. și E.V. nu poate fi primită.

De altfel,

martora I.A. a susținut în fața instanțelor de fond și apel că inculpatul E.N. a

cumpărat țeava folosită la alimentarea cu apă, în perioada 2001 - 2003, când

aceasta era vânzătoare la un magazin de instalații sanitare din Ovidiu, însă nu

recunoaște că i-ar fi vândut acestuia s-au fratelui, racordul identificat la

instalația artizanală pe care era aplicată o etichetă cu prețul scris de

martoră, etichete care se aplicau pe majoritatea pieselor.

Totodată și,

martora R. (O.) V. confirmă că a vândut aceluiași inculpat o singură dată țeava

de polietilenă pentru apă înjur de 100 -150 metri, nereținând dacă inculpatul

ar fi cumpărat o mufă sau două, astfel că, susținerea făcută în cursul

urmăririi penale privind cumpărarea racordului de către frații E., nefiind

confirmată de nici o altă probă din dosar, nu poate conduce la vinovăția

acestora.

Lipsite de

relevanță sunt și declarațiile martorului L.P. de la care inculpatul E.V. intenționa

să închirieze o suprafață de teren și, care susține că, în mai multe rânduri ar

fi văzut urme aparținând unor vehicule de diferite tonaje și pete de produs

petrolier lângă calea ferată, deși, în zonă nu exista nici un drum sau vreun

obiectiv economic care să justifice prezența mașinilor.

Nu poate fi

reținută ca probă concludentă nici declarația martorului T.V. - paznic la F. aparținând

SC A. SA și amplasată în zona unde a fost montată instalația artizanală la

conducta de motorină din care rezultă că, într-una din zilele lunii octombrie

sau noiembrie 2002, în timp ce era de serviciu s-a întâlnit în mod inexplicabil

cu fostul său coleg de muncă, inculpatul E.V., care a apărut din interiorul

fermei cu hainele murdare de pământ, cât timp rechizitoriul vizează perioada

ianuarie - octombrie 2003.

Reaudiat, cu

ocazia readministrării probelor de către instanța de apel, nici martorul M.S. nu-și

menține declarațiile date în cursul urmăririi penale, motivând că, fiind cercetat

într-o cauză penală pentru comiterea unei fapte proprii, a dat mai multe

declarații pe care le-a semnat, ocazie cu care a fost doar întrebat dacă îl

cunoaște pe inculpatul T.M., nicidecum că ar fi fost audiat într-o altă cauză

care nu-l privește.

De asemenea,

martorul N.A., prezentat ca martor cu identitate protejată, susține (fila 127

dosar apel) că nu-i cunoaște pe inculpați, că nu a fost audiat niciodată de

procuror și nici de judecător și că nu a cerut protecție procurorului.

La

readministrarea probelor, în cadrul cercetării judecătorești, părțile și

martorii pot reveni asupra declarațiilor date.

S-a apreciat

că retractarea declarațiilor de la urmărire penală de către martorii amintiți a

fost temeinic motivată și împrejurările cauzei au format convingerea instanței

că relatările anterioare ale acestora nu reprezintă realitatea.

În mod corect

a reținut instanța de fond ca nerelevante si declarațiile următorilor martori:

M.O., D.A.C., C.I., M.D., P.G., M.N.A.V., O.F., C.V., P.D., B.V., S.F., C.D., B.I.,

G.N., M.A. - declarații din care se poate constata că cea mai mare parte a

martorilor nu-i cunosc pe inculpați și nu i-au văzut în împrejurări care să li

se pară suspecte sau să le trezească anumite bănuieli, ori cei care îi

cunoșteau, au arătat fiecare, pe care dintre inculpați îi cunosc și în ce

împrejurări i-au cunoscut.

În plus,

inculpații T.M., E.V. și E.N. au negat constant în cursul procesului penal

săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată.

Potrivit art.

63 C. proc. pen., probele administrate în cursul procesului penal în diferite

faze, nu au valoare prestabilită, astfel încât, organul judiciar, poate reține,

în urma unei analize temeinice care reflectând realitatea, pe oricare dintre

acestea, fie că au fost administrate în timpul urmăririi penale sau de către

instanța de judecată.

În cauză,

reapreciind materialul probator administrat printr-o completă și convingătoare

analiză, instanța de fond a reținut o altă realitate juridică decât cea de la

urmărire penală, ajungând la concluzia justă că asupra existenței faptelor și a

vinovăției inculpaților sunt serioase îndoieli.

Or, având în

vedere că la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze

convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure, certe și întrucât

în speță, probele în acuzare nu au caracter cert, nu sunt decisive sau sunt

incomplete lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpaților se

impune a se da eficiență regulii, potrivit căreia „orice îndoială este în

favoarea inculpatului" (in dubio pro reo) - cum corect a procedat

Tribunalul Constanța prin sentința penală apelată, achitându-i pe inculpați.

Pe de altă

parte, s-a mai reținut că nu este lipsit de relevanță nici faptul că obiectul

infracțiunii - cantitatea de motorină sustrasă 2.355.859 lei nu a fost

identificată.

Prin Decizia penală

nr. 717 din 03 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis

recursul formulat de către Parchetul de pe lângă împotriva Deciziei penale nr. 92

din 11 septembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, s-a casat decizia recurată

și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Constanța,

menținându-se actele procedurale îndeplinite în fața instanței de apel până la

data de 11 septembrie 2008.

Pentru a se

pronunța astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că în cauză

este incident cazul de casare prevăzut de art. 385

15

pct. 2 lit. d) C.

proc. pen., impunându-se a se clarifica de la ce moment al desfășurării procesului

penal partea civilă SC P. a intrat în lichidare, ce societate a fost instituită

lichidator judiciar și urma a fi citată în cauză, precum și care este

prejudiciul real, reprezentat de cantitatea de motorină efectiv sustrasă,

stabilindu-se și evidențiindu-se, separat, prin calcule adecvate, pierderile

rezultate din pomparea produsului petrolier în conducte dar și din diferențele

de presiune ce s-au înregistrat pe flux în perioada de referință (raportul de

expertiză tehnică impunându-se a fi suplimentat cu obiective fixate astfel

încât să se lămurească exact cuantumul prejudiciului produs prin sustragerile

repetate de motorină sau, în măsura în care apreciază necesar, să se obțină

precizări în același scop de la expertul ce a făcut expertiza respectivă),

precum și dacă prejudiciul respectiv s-a regăsit scriptic în evidența contabilă

a societății constituită parte civilă.

În urma

demersurile efectuate de către instanța de apel cu ocazia rejudecării, având în

vedere limitele rejudecării potrivit art. 385

18

C. proc. pen., s-a

realizat următoarele:

- s-a depus

adresa din 25 noiembrie 2009 a SC P. SA (f. 34), prin lichidator judiciar R. SPRL,

prin care s-a adus la cunoștința instanței că: SC P. SA a intrat în lichidare

conform sentinței comerciale nr. 511 din 17 octombrie 2007 pronunțată în Dosar nr.

344i/105/2007 aflat pe rolul Tribunalului Prahova, secția comercială și de

contencios administrativ (f. 35-39);

- pentru

perioada de referință ianuarie-octombrie 2003 pierderile au fost determinate

conform Raportului de expertiză tehnică, pe baza diferențelor de presiune

înregistrate pe diagrame, a caracteristicilor instalației artizanale și a

conductei de transport motorină Midia - Ovidiu Terminal Constanța și reprezintă

2.355.859 kg (f. 40-52);

- contravaloarea

celor 2.355.859 kg motorină a fost determinată pe baza prețului de referință a

motorinei și este de 5.997.909,025 RON.

- adresa din 07

ianuarie 2010 a lichidatorului judiciar R. SPRL în care s-a menționat că

prejudiciul în valoare de 5.997.909,025 RON, reprezentând contravaloarea a

2.355.859 kg motorină, a fost înregistrat în contabilitatea SC P. SA prin nota

contabilă din 10 august 2004, în urma inventarului general al stocurilor din

luna august 2004, prin inventarul menționat constatându-se situația stocurilor

și cumulându-se toate lipsurile de produse petroliere din perioada anterioară

care reprezintă 21.075.197 kg benzină și 37.216.567 kg motorină, cantitatea de

2.355.859 kg motorină reprezentând o fracție din cantitatea lipsă inventariată

în august 2004 (f. 64);

La termenul

din 08 aprilie 2010 Curtea a dispus efectuarea un supliment la raportul de

expertiză tehnică.

La data de 01

iunie 2010 expertul G.A.I. a înștiințat instanța că nu se mai poate efectua

suplimentul la raportul de expertiză tehnică dispus în cauză, având în vedere

că în arhivele SC P. SA nu se mai găsesc documentele primare necesare

efectuării, respectiv diagramele de presiune pe conducta transport motorină

Midia - Năvodari și nici registrele cu caracter administrativ în care se

înregistrează procesele verbale de evenimente (f. 107), atașând în acest sens

adresa din 17 mai 2010 a lichidator judiciar R. SRL (f. 108) din care reiese că

termenul de păstrare a foilor de presiune este de 5 ani și acestea au fost

clasate și distruse în cursul anului 2009.

Astfel,

Curtea a constatat că, în lipsa documentelor necesare, în cauză nu se poate

efectua suplimentul la raportul de expertiză tehnică în sensul celor indicate

instanței de rejudecare prin Decizia penală nr. 717 din 03 martie 2009 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

La termenul

din data de 03 iunie 2010 s-a depus la dosar extras din registrul de deces

privind pe inculpatul T.M. iar inculpatul E.N. a menționat la același termen că

nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel (f. 112).

Examinând

hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate și de actele și

lucrările dosarului, Curtea a constatat că apelul formulat este de admis doar

cu privire la intervenirea cazului de încetare a procesului penal prev. de art.

10 lit. g) C. proc. pen. cu privire la infracțiunile reținute în sarcina

inculpatului T.M., ca urmare a decesului acestuia.

În continuare

s-a exercitat calea de atac a recursului de către procuror.

S-a învederat

că, prin Decizia penală nr. 69/ P din 8 iunie 2010 Curtea de Apel Constanța,

secția penală, a admis apelul declarat de parchet împotriva sentinței penale nr.

158 din 10 aprilie 2007, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) și art. 10 lit. g) C.

proc. pen. a încetat procesul penal împotriva inculpatului T.M. ca urmare a

decesului survenit la data de 29 aprilie 2010, menținând celelalte dispoziții

ale sentinței.

Instanța de

apel, astfel, a admis doar în mod formal apelul parchetului împotriva sentinței

158 din 10 aprilie 20007 motivat de survenirea decesului inculpatului T.M.

Totodată, formal au fost examinate și criticile aduse de instanța de recurs

modului în care a fost soluționată cauza atât pe latură penală cât și pe latură

civilă, menținându-se în mod nejustificat beneficiul dubiului creat artificial

în favoarea inculpaților în condițiile în care nu s-a dat curs solicitărilor de

audiere a expertului pentru obținerea de lămuriri și nici de efectuare a unui

supliment la raportul de expertiză. Având în vedere cele comunicate de

lichidatorul se P. SA Ploiești prin adresa din 17 mai 2010 se apreciază că,

suplimentul de expertiză se putea efectua și doar prin raportare la datele

cuprinse în registre, diferența dintre pierderile pe rețea și sustragerile

efective fiind lămurită de partea civilă prin adresa din 7 ianuarie 2010. În această

adresă s-a precizat că 2.355.859 kg motorină reprezintă doar o parte din

cantitatea lipsă inventariată în august 2004 și doar această cantitate este

considerată de partea civilă prejudiciu în valoare de 5997909,02 RON.

Se apreciază

că nu a fost respectată decizia instanței de recurs de lămurire a cauzei sub

toate aspectele pentru a nu se mai ajunge la situația în care dubiul creat prin

lipsa de rol activ al instanței să profite inculpaților prin dispunerea unei

soluții de achitare.

Instanța a

făcut analiza materialului probatoriu prin raportare excesivă la faza de

judecată, fază în care mai mulți martori și-au schimbat depozițiile fără a se

trece însă în vreun mod la analiza cauzelor care au condus sau care au

justificat schimbarea pozițiilor.

Instanța a

apreciat în mod nejustifîcat faptul că din cauza neidentifîcării bunului

sustras (motorina) nu se poate reține comiterea infracțiunii de furt calificat

de către inculpați și faptul că probele administrate în cauză relevă simple

coincidențe. Atât probele de la urmărirea penală cât și într-o anumită măsură

cele din faza de judecată confirmă prezența inculpaților la locul faptei,

legătura directă dintre acțiunile acestora și prejudiciul produs prin

sustragerea de motorină au făcut dovada acționării într-un "mod

calificat" în vederea sustragerii din conducta de transport a unei

cantități atât de mari de motorină.

Instanța a

apreciat că nici dacă s-ar fi luat în calcul ipoteza menținerii declarațiilor

de către martori și dacă inculpații T.M. și E.V. ar fi făcut parte din grupul de

persoane supus recunoașterii, tot nu s-ar fi luat în calcul varianta

incriminării acestora.

Pentru

justificarea deciziei de achitare, instanța de apel a insistat asupra

declarațiilor de retractare ale martorilor M.A. și C.I. care la urmărire penală

declaraseră că l-au văzut pe inculpatul T.M. conducând un autoturism D. de

culoare albă și transportând produs petrolier cu miros specific de motorină. De

maximă importanță probatorie, în cauză pentru întocmirea actului de inculpare a

fost și declarația martorului N.A. audiat cu identitate ascunsă întrucât,

acesta a relatat importante detalii aflate de la inculpatul T.M., despre

modalitatea concretă în care a procedat la sustragerea de motorină, în perioada

în care acesta s-a aflat în stare de reținere. Instanța a înlăturat și această

probă din considerentul că "este greu de crezut că inculpatul T.M. ar fi

povestit colegilor de cameră, din perioada reținerii, împrejurările și

modalitatea concretă în care ar fi procedat la sustragerea de motorină"

precum și din cauza faptului că martorul nu ar fi putut reține detaliile care

au fost consemnate în scris referitor la aceste împrejurări.

Astfel,

instanța invocând dubii care nu au la bază nici o susținere reală ci doar

propria imposibilitate de percepție, înlătură declarația dată de martor la

urmărire penală doar pentru că a fost retractată în faza de judecată,

ignorându-se cauzele reale și obiective care ar putea conduce la o astfel de

atitudine în cadrul unui proces penal.

Se consideră

că instanța de apel nu a făcut o analiză temeinică și obiectivă a tuturor

probelor administrate în cauză procedându-se doar la examinarea și coroborarea

acelor probe care au condus la susținerea soluției de achitare.

Astfel,

printr-o gravă eroare de fapt, în mod greșit s-a apreciat că, doar prin

caracterul lor indirect, probele administrate nu răstoarnă prezumția de

nevinovăție de care beneficiază inculpații. Dubiul care a profitat inculpaților

prin dispunerea soluției de achitare este creat artificial și cauzat de o

examinare necorespunzătoare a tuturor probelor administrate în cauză atât în

faza de urmărire penală cât și în faza de judecată.

Pentru aceste

motive, în baza art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., se solicită să se

admită recursul, să se caseze sentința instanței de fond și decizia instanței

de apel și, rejudecând cauza, să dispuneți condamnarea inculpaților E.V. și E.N.

cu executare în regim de privare de libertate, pentru comiterea infracțiunii de

furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g),

i) C. pen., alin. (3) lit. a) și alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen., iar pe latură civilă obligarea acestora la plata pretențiilor părții

civile.

Instanța de

recurs, analizând decizia prin prisma motivului de casare invocat, a cazurilor

de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu, titularul dreptului de

recurs, aspectul implicării procedurii de rejudecare a cauzei, reține

următoarele:

Prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr. 1542/P/2003 din

22 februarie 2005 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților T.M., E.V. și

E.N. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată cu

consecințe deosebit de grave prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit.

e), g), i) C. pen., alin. (3) lit. a) și alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. numai pentru inculpatul T.M.

Rezumativ,

prin actul de inculpare s-a reținut că în perioada ianuarie - 31 octombrie

2003, în mod repetat, inculpații T.M., E.V. și E.N., în baza aceleiași

rezoluții infracționale au sustras motorină din conducta de transport

aparținând SC P. SA Ploiești folosind în acest scop o instalație artizanală

montată în conductă, producând societății un prejudiciu în valoare de

59.979.090.250 lei.

Starea de

fapt a fost reținută în mod corect de către instanța de fond, având în vedere

probatoriul administrat în cauză, iar din mijloacele de probă administrate în

cauză nu se poate reține, fără putință de tăgadă, vinovăția inculpaților pentru

săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată în prezenta

cauză.

Este de

reținut că din niciuna dintre probele administrate în cauză nu rezultă vreo

legătură directă, certă între inculpați și sustragerile de combustibil,

respectiv motorină.

De altfel, în

acest sens instanța de fond face o pledoarie amplă susținerii nevinovăției,

implicându-se în cele mai mici detalii ale speței, din care reproducem:

Astfel, pe

tot parcursul procesului penal inculpații au avut o poziție de nerecunoaștere a

infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată, susținând în

mod constant că nu se fac vinovați de comiterea acestora.

Inculpatul E.V.

a declarat că a avut o discuție cu preotul de la Parohia din Lumina,

referitoare la închirierea unui hectar de teren pentru a cultiva ceapă, teren

pe care, împreună cu fratele său, a amplasat o baracă și pe care l-au

împrejmuit. A mai precizat că a dus la acea baracă o dormeză și o baterie auto,

2 căruțe de coceni, motiv pentru care nu a putut explica de ce au fost găsite

mai multe bunuri. Referitor la materialele găsite la locuința sa, furtun, țevi,

robineti, inculpatul a arătat că le-a folosit la instalația de încălzire din

locuința sa. Acesta a negat că ar fi cumpărat 800 metri liniari de țeava,

susținând că este posibil să fi fost cumpărată de altă persoană pe numele său.

A recunoscut că a intenționat să închirieze un hectar de teren de la numitul L.P.,

pentru a cultiva pomi fructiferi, renunțând însă la idee întrucât acesta nu a

mai fost de acord.

Inculpatul E.N.

a confirmat cele relatate de fratele său. Totodată, a arătat că la domiciliul

său s-au găsit niște robineti, precizând că a cumpărat și 170 metri liniari

țeava pe care i-a folosit la instalația de apă și alte materiale pentru

instalația de încălzire.

Inclusiv în

fața instanței de recurs poziția juridică a fost aceeași, de susținere în

continuare a nevinovăției.

Martorul N.A.

a declarat că a participat la o operațiune de decopertare a unei conducte din

zona Lumina, întrucât exista bănuiala că existau în acea zonă instalații

artizanale. A mai arătat că s-au găsit pânze de bomfaier, un tub de oxigen, o

țeava, un furtun PVC de culoare albă.

Martorul E.I.

a declarat că a fost descoperită o instalație artizanală, montată la o conductă

de motorină, funcțională la unul dintre capete care se afla într-o curte,

precizând însă că era dezafectată, fiind tăiată. A mai arăta că s-au mai găsit

un tub de oxigen, pânze de bomfaier, o cheie și posibil un cablu electric, iar

furtunul instalației era de culoare neagră.

Martorul P.M.

a declarat că, în urma unei decopertări, s-a descoperit un tunel care făcea

legătura între conducta de motorină și conducta dezafectată de apă și o

instalație artizanală instalată la conducta de motorină, despre care nu a putut

spune dacă putea fi folosită, precum și un tub de oxigen.

Martorul V.I.

a declarat că lucra la o stație de gaz, între Lumina și Năvodari, în spatele

căreia era o groapă de gunoi, unde a găsit două bucăți de furtun, pe care le

folosea la udat. A precizat că nu-și mai amintește cum arătau, dar că nu

prezentau vreun miros specific. De asemenea, a mai arătat că stația de gaze nu

este amplasată pe traseul conductei de motorină, care se afla la o distanță de

2-3 km. Cu privire la mașinile ce circulau prin zonă a declarat că a observat o

D. de culoare albă sau gri, fără a putea susține că era vorba de același

autoturism de fiecare dată, autoturisme A., cu obloane ale celor care aveau

animale în zonă. Referitor la autoturism, a menționat că într-adevăr l-a văzut

prin zonă, pe timp de zi, însă nu știe cine-l conducea.

Martorul G.N.,

director de întreținere la SC A., a declarat că societatea are 3 ferme în zona

Lumina, iar paznicii care asigurau paza atât pe timp de zi, cât și pe timp de

noapte nu i-au raportat nimic în legătură cu săparea unor tuneluri în zonă sau

referitor la existența vreunor cisterne ori prezența vreunor persoane.

Martorul M.A.

a declarat că în luna noiembrie lucra ca paznic la SC A. În acea perioadă a

precizat că nu a observat nimic deosebit, doar faptul că angajații SC P. au

efectuat săpături, pentru amenajarea unui șantier. Totodată, locul unde efectua

paza fiind aproape de șosea, a văzut circulând multe mașini, respectiv

cisterne, cam 50 pe zi, dar care circulau pe șosea și nu pe câmp. De asemenea,

a observat că în zonă patrulau echipe de jandarmi atât ziua, cât și noaptea,

precum și echipaje de poliție. Referitor la gardul împrejmuitor a arătat că

încă de când s-a angajat a constatat că lipsea o porțiune din acesta. Cu

privire la cei trei inculpați a arătat că-l cunoaște pe inculpatul E.V.,

întrucât a fost coleg de muncă cu tatăl său, dar pe care nu l-a mai văzut din

anii 1988 - 1989.

Martorul M.G.

a declarat că lucrează din anul 1985 ca paznic la SC A., ferma din zona Lumina,

perioadă în care nu a sesizat nimic care să-i trezească suspiciuni, nu a văzut

persoane care să facă săpături în zonă, cu excepția celor care s-au efectuat la

conducta de apă de către un personal specializat. Ferma fiind lângă șosea a

observat circulând cisterne care se îndreptau spre Midia, nu a văzut însă

cisterne circulând pe câmp. De asemenea, zilnic erau făcute filtre de către

mașinile de poliție.

Martorul P.C.

a declarat că în perioada în care a efectuat paza la SC A., ferma din zona

Lumina, nu a sesizat nimic care să-i trezească bănuieli și nici să se facă

săpături prin zonă. Dintre cei trei inculpați a arătat că-l cunoaște pe

inculpatul E.V. cu care a fost coleg de serviciu.

Martorul U.C.

a declarat că nu a lucrat ca paznic în zona Lumina și nu cunoaște pe nici unul

dintre cei trei inculpați.

Martorul B.T.

a declarat că în perioada în care a efectuat paza la A. Mamaia, la ferma

respectivă nu exista nicio conductă de combustibil, fiind una dincolo de

șoseaua ce trecea prin zonă și nici nu a observat nimic suspect.

Martorul G.I.

a declarat că i-au fost puse întrebări în legătură cu sustragerea de

combustibil, despre care însă nu cunoaște nimic. A precizat că efectua lucrări

agricole pe terenurile S.M.A. Lumina, unde nu a observat să se fi săpat

șanțuri. La un moment dat pe unul din terenurile, despre care știa că aparține

unui preot, a arătat că a fost adusă o baracă. Același martor a mai arătat că

la intersecția șoselelor dinspre Năvodari și Peninsula erau lucrători de

poliție care efectuau controale, mai mult dimineața, dar uneori și seara.

Acesta a precizat că nu are cunoștință dacă prin zona unde efectua lucrări

trecea vreo conductă de combustibil. De asemenea, a menționat că-i cunoaște pe

inculpații E.V. și E.N. fiind consăteni, știindu-i gospodari și ca pe niște

persoane care nu au creat probleme.

Martorul B.T.,

mecanic agricol la A., a declarat că în perioada în care a lucrat nu a văzut

nimic suspect în zonă, respectiv mașini staționând, persoane străine, să fi

fost săpate șanțuri sau gropi. întrucât în zona respectivă era o intersecție

care ducea spre Năvodari, Lumina și Peninsula, a arătat că zilnic se afla în

zonă o patrulă de poliție care efectua controale. A mai arătat că-l cunoaște pe

inculpatul T.M. întrucât stau în același cartier, însă pe ceilalți doi

inculpați i-a văzut la poliție, necunoscându-i dinainte.

Martorul T.M.

a declarat că în mai multe rânduri a sesizat poliția și jandarmeria în legătură

cu scurgerile de motorină la una din conductele F. și doar la a patra sesizare

au venit la fața locului cei din conducerea F., reprezentanți ai P. și

lucrători de poliție. Deplasându-se de-a lungul conductei F. până la

intersecția cu conducta P. a arătat că la un moment dat s-a observat că

pământul fusese săpat, în locul respectiv fiind descoperită o instalație

artizanală și un t