ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4127/2010

Asupra recursului penal de față: Constată că, prin sentința penală nr. 158 din 10 aprilie 2007 pronunțată în Dosarul penal nr. 405/2005, Tribunalul Constanța a hotărât: În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul T.M. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), i), alin. (3) lit. a) și alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul E.V. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), i), alin. (3) lit. a) și alin. (4) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul E.N. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), i), alin. (3) lit. a) și alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 346 alin. (3) C. proc. pen. A respins, ca ne fondate, pretențiile civile formulate de partea civilă SC P. SA Ploiești.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat următoarele: Prin rechizitoriu s-a reținut că la data de 07 noiembrie 2003, numitul C.C., paznic la Secția de pompare irigații, situată pe DJ 226, între localitățile Năvodari și Lumina, în apropierea Canalului Poarta Albă - Midia - Năvodari, a sesizat verbal o patrulă de jandarmi din cadrul UM 0953 Constanța ce asigura paza conductelor de transport produse petroliere despre faptul că, în zona Pepinierei Năvodari, persista un miros puternic de combustibil. Urmare sesizării, la fața locului s-a deplasat o echipă alcătuită din reprezentanți ai SC P. SA Ploiești, Sucursala Constanța, ai Jandarmeriei și lucrători din cadrul I.P.J. Constanța, care a constatat că, în zona unui cămin de vizitare a unei conducte de apă dezafectate din apropierea drumului județean, exista un amestec de produc petrolier.

Prin urmare, folosindu-se un utilaj special, s-a procedat la decopertarea zonei, ocazie cu care, perpendicular pe traseul conductei de transport motorină aparținând SC P. SA Ploiești, însă la o adâncime de circa 2 metri, a fost identificată o conductă din azbociment preexistentă, având diametrul de un metru și care servise la evacuarea apei reziduale provenind de la SC F. SA Năvodari. După finalizarea acțiunii de decopertare, pe conducta de motorină s-a găsit o instalație artizanală ce se prelungea în interiorul conductei de azbociment printr-un tunel descendent, După finalizarea acțiunii de decopertare, pe conducta de motorină s-a găsit o instalație artizanală, ce se prelungea în interiorul conductei de azbociment printr-un tunel descendent, cu lungimea de circa cinci metri, ai cărui pereți laterali erau susținuți cu material lemnos izolat.

Continuându-se cercetările, în interiorul tunelului au fost identificate o șarnieră prevăzută cu cot și robinet, ce fusese montată pe conducta de motorină prin decuparea țevii protectoare, bucăți din lemn dintre cele folosite la susținerea pereților, fragmente de material izolant, țeava metalică pe care se realiza transportul motorinei sustrase, mai mulți conductori electrici și un bec ce asigura iluminatul în acel spațiu, unelte (patru pânze bomfaier, folosite la tăierea țevii protectoare, o săpăligă, două cazmale și o flanșă), precum și o sticlă cu oțel ce putea servi celor ce montaseră instalația pentru a-și reveni din starea generată de lipsa aerului.

Cu același prilej, la o distanță de aproximativ 60 metri de locul unde a fost găsită instalația artizanală montată în conducta de motorină, in incinta Pepinierei Năvodari, a mai fost descoperită o groapă, situată de asemenea deasupra traseului conductei de azbociment (care, de altfel, era decupată în acel loc), în interior fiind identificate baterii și un tub de oxigen având montate un manometru și o pleumovalvă și s-a constatat că instalația artizanală se prelungea în interiorul conductei, pe lângă țeava metalică prin care se realiza circulația motorinei sustrase fiind pozat un furtun din PVC. În această situație, în vederea stabilirii distanței totale pe care se prelungea instalația artizanală, au fost efectuate decopertări din loc în loc pe traseul conductei de azbociment, rezultând o lungime totală a instalației de 2.350 metri.

De-a lungul traseului instalației artizanale, în afara țevii metalice cu diametrul de 40 mm., îmbinată pe alocuri cu mufe, prin care se realiza transportul combustibilului sustras și a furtunului paralel din PVC flexibil cu diametrul interior de 7 mm., au mai fost găsite baterii și lanterne de diferite tipuri, două cărucioare artizanale folosite la deplasarea prin interiorul conductei de azbociment, un racord metalic tip T având fixate trei bucăți de furtun din PVC cu diametrul de 7 mm.

și un racord din plastic ce făcea legătura între două segmente ale țevii metalice din componența instalației artizanale, pe care a fost identificată o etichetă cu preț și o alta având inscripția „furtun flexibil din PVC plastifiat, produs la 20 octombrie 2003 la SC R. Mărăcineni". Totodată, la suprafață s-au găsit cinci cămine de vizitare a instalației, preexistente ori create de către persoanele ce o montaseră, după cum urmează: - în incinta Pepinierei Năvodari, așa cum am arătat anterior, la o distanță de circa 60 metri de locul în care instalația era montată în conducta de motorină; - la o depărtare de circa 1 km. de pepinieră, respectiv la o distanță de 80 metri față de prima cale ferată aflată în zonă; - lângă cea de-a doua cale ferată și la o distanță de circa 150 metri de SC A. SA, - în câmpul agricol dintre SC A. SA și SC M.F.

SA, la 300 metri distanță de căminul anterior; - în același câmp agricol, dar în apropierea jgheaburilor fostei instalații de irigat. La capătul instalației artizanale, respectiv la ultimul cămin de vizitare, în gura practicată deasupra conductei de azbociment, se afla amplasat un butoi din tablă, în poziția în picioare și cu o adâncime în sol de 50 cm., prin care se putea pătrunde în interiorul conductei și care era prevăzut cu un capac camuflat cu pământ. În apropierea butoiului, la circa 20 metri, într-o altă conductă de azbociment, au fost găsite 35 segmente de țeava de apă cu lungimi de 6 - 7 metri și la o distanță de 290 metri spre locuințele amplasate la depozitul de lemne Năvodari, a fost identificată o baracă improvizată dintr-un container și îngrădită cu gard din scânduri.

Comparând distanța dintre ultimul cămin de vizitare și baracă cu lungimea totală a celor 35 segmente de țeava, s-a constatat că acestea coincid și, având în vedere împrejurarea că secționarea țevii se realizase prin tăiere parțială urmată de rupere, s-a apreciat că operațiunea a fost efectuată în criză de timp, cu scopul evident de a ascunde legătura dintre capătul instalației artizanale și locul unde se afla amplasată baraca. Această concluzie s-a impus și urmare verificărilor efectuate în interiorul barăcii și pe terenul împrejmuitor, identificându-se un șanț cu latura de 20 - 25 cm., practicat din exterior în interior, până lângă baracă, unde s-au găsit o suprafață de 50 x 50 cm.

îmbibată cu o substanță lichidă cu miros specific de produc petrolier și două urme de stratificare cu diametrul de 30 - 40 cm., de formă circulară, similare celor lăsate de un bidon sau o canistră, de pe suprafața precizată anterior și din câmpul agricol aflat în apropierea barăcii fiind ridicate probe de sol.

Ulterior, în urma efectuării analizelor de laborator, potrivit rapoartelor de încercare din 27 noiembrie 2003, a rezultat că probele de pământ ridicate din apropierea barăcii au în componență hidrocarburi saturate și prezintă miros specific de motorină, spre deosebire de proba ridicată din câmp (raport de încercare nr. 4304 din 27 noiembrie 2003). În interiorul barăcii și în spațiul îngrădit din jurul acesteia au mai fost găsite și ridicate un furtun flexibil din PVC de culoare verde, cu lungime de 4 cm și diametrul de 7 mm., o cutie cu vopsea de culoare albastră, un ghem de sfoară, o mănușă din piele, baterii pentru lanternă, o lanternă din plastic și o baterie auto marca C. Pe parcursul cercetărilor efectuate în cauză, s-a stabilit că terenul agricol pe care era amplasată baraca aparține Parohiei L. Audiat fiind, preotul paroh C.D.

a arătat că suprafața de 3 hectare era lucrată de Societatea Agricolă A.L., condusă de numitul I.S., până în vara anului 2003, când la insistențele inculpaților E.V. și E.N. le-a închiriat un hectar pentru o perioadă de un an. Martorul a mai declarat că cei doi frați i-au motivat că intenționează să cultive ceapă și că, întrucât în zonă nu exista instalație de irigat, vor săpa fântâni, însă, în momentul în care preotul și-a manifestat intenția de a înființa o cultură similară pe celelalte două hectare rămase, inculpații l-au descurajat, invocând cheltuieli pe care Parohia nu și le-ar putea permite.

Totodată, s-a mai stabilit că, după preluarea terenului, cei doi au amplasat baraca și au îngrădit terenul din jur, apelând apoi la numitul P.A., angajat al Parohiei L., care deține un tractor, căruia i-au solicitat să efectueze brazde, în scopul declarat de a delimita terenul închiriat, una dintre acestea făcând legătura între colțul barăcii (unde a fost găsit șanțul descris anterior) și traseul conductei de azbociment în interiorul căreia s-a găsit instalația artizanală. În cursul urmăririi penale, o parte a bunurilor găsite în interiorul conductei de azbociment, precum și în baraca inculpaților E.V.

și E.N., a fost trimisă spre analiză Institutului de Criminalistică București, rezultând următoarele: - furtunul flexibil găsit în baracă prezintă caracteristici fizico-chimice (nuanță, diametru și natură) identice cu cele ale capetelor de furtun fixate de ștuțurile aferente racordului tip T. În toate acestea fiind puse în evidență urma de motorină (raport de constatare tehnico-științifică din 29 noiembrie 2003); - în fragmentele de sfoară ridicate din interiorul conductei de azbociment și pe mănușa din piele găsită în baracă s-au pus în evidență urme de motorină (raport de constatare tehnico-științifică din 29 noiembrie 2003). Activitățile de urmărire penală au mai avut în vedere efectuarea de verificări la magazinele de profil din municipiul Constanța și orașul Ovidiu și, realizându-se o selecție a persoanelor ce au achiziționat cantități însemnate de țeava metalică și furtun PVC cu caracteristicile celor utilizate la confecționarea instalației artizanale, s-a stabilit că: La magazinul aparținând SC I.P.

SRL Ovidiu în perioada 13 mai - 18 noiembrie 2002, în repetate rânduri, atribuindu-și identități reale sau false și declarând numere de înmatriculare a autovehiculelor cu care asigurau transportul, false sau neatribuite de S.E.I.P. Constanța, inculpații E.V. și E.N. au achiziționat 1.290 metri miliari țeava de apă cu caracteristici identice celei din componența instalației artizanale și fiting-uri cu aceleași dimensiuni, fiind recunoscuți în acest sens din fotografii de către vânzătoarele O.V. și I.A. Mai mult, aceasta din urmă a declarat că înscrisul de pe eticheta lipită pe racordul aflat în componența instalației artizanale, la care ne-am referit anterior, îi aparține, iar bunul a fost vândut, împreună cu alte patru racorduri de același tip, celor doi inculpați, afirmația martorei fiind confirmată de concluziile raportului de constatare tehnică-științifică grafoscopică din 27 noiembrie 2003. Achizițiile de la magazinul sus menționat s-au realizat în numele A.F.

M.R.A., care aparține soției inculpatului E.N., și în numele SC C. SRL Cuza Vodă, al cărei administrator și asociat unic, respectiv numitul S.I., a declarat că nu are cunoștință despre acestea, de altfel, de fiecare dată, fiind precizat un alt C. fisc., diferit de cel real. De la magazinul aparținând SC P. SRL Ovidiu la datele de 14 și 25 februarie 2003, inculpatul E.V., însoțit de trei persoane necunoscute, a achiziționat cantitățile de 500 și respectiv 1.500 metri liniari de furtun flexibil din PVC, cu caracteristici similare celui găsit de organele de poliție în interiorul conductei de azbociment, fiind recunoscut în acest sens din fotografii de vânzătoarea R.D. Menționăm că, fiindu-i prezentat martorei furtunul din PVC găsit în conductă, aceasta a declarat că este identic cu cel vândut inculpatului.

Cu ocazia achiziționării primei cantități de furtun, respectiv cei 500 metri liniari, a fost întocmită factura fiscală din 14 februarie 2003 și s-a eliberat chitanța din aceeași dată, ce atestă efectuarea plății, documente ce au fost găsite în torpedoul autoturismului marca D., autoturism care a fost amenajat de către inculpatul T.M. special pentru a transporta produse petroliere, inculpat care a și fost depistat transportând cu acesta cantitatea de 1.800 litri motorină provenind din conductele SC P. SA, în noaptea de 07/08 august 2003, faptă pentru care a fost trimis în judecată și este în prezent condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare. De la magazinul B. din municipiul Constanța, la datele de 14 februarie 2003 și 07 martie 2003, folosind un cârd emis în acest scop pe numele său, inculpatul E.V.

a achiziționat în total 800 metri liniară țeava de apă de 40 x 3 mm. produsă de SC S. SA Bistrița Năsăud, caracteristicile acestea fiind identice cu cele ale segmentelor din componența instalației artizanale. În mod similar, de la același magazin și folosind cârdul emis pe numele său, inculpatul T.M. a cumpărat în repetate rânduri, în intervalul 15 aprilie 2002 - 09 mai 2003, mai multe materiale și instrumente. Cercetările penale au inclus și efectuarea de percheziții la locuințele celor trei inculpați. La domiciliul inculpatului E.V. a fost identificată o instalație de încălzite termică realizată de către acesta și care are în componență materiale (țeava de apă și fiting-uri) identice în ceea ce privește dimensiunile, culoarea și producătorul cu cele ce alcătuiesc instalația artizanală, dar în cantități ce nu justifică achizițiile efectuate de inculpat, potrivit declarațiilor vânzătoarelor menționate anterior.

în legătură cu acest aspect și având în vedere susținerile inculpatului, au fost efectuate verificări suplimentare la magazinele aparținând SC D.C. SRL și SC A.I. SRL din comuna Lumina, indicate de acesta ca fiind locurile de unde a cumpărat materialele folosite la confecționarea instalației de încălzire, rezultând că niciuna dintre cele două societăți nu a comercializat țeava de apă cu diametrul de 40 mm. în perioada 2002 - 2003, iar vânzătorii, deși îl cunosc pe E.V., nu și-au amintit să fi vândut asemenea produse. Din declarația numitului T.V., paznic la F. aparținând SC A. SA și amplasată în zona unde instalația artizanală este montată la conducta de motorină, reiese că într-una din zilele lunii octombrie sau noiembrie 2002, fiind de serviciu, s-a întâlnit în mod inexplicabil pentru el cu inculpatul E.V., fost coleg de muncă la aceeași societate, acesta aparținând, deși nu avea niciun motiv, din interiorul fermei, cu hainele murdare de pământ.

Martorul L.P., proprietarul unei suprafețe de 2 ha. de teren situată între cele două lunii de cale ferată subtraversate de traseul instalației artizanale, a declarat că, în vara anului 2003, a fost contactat de către inculpatul E.V., care a venit la stână însoțit de numitul S.N. și s-a oferit inițial să cumpere și apoi să închirieze un hectar de teren pentru o perioadă de 10 ani contra sumei de 10.000.000 lei pe an. Martorul a arătat că a refuzat această ofertă, pe parcursul discuțiilor purtate cu inculpatul, acesta i-a relatat că intenționează să sădească pomi lângă calea ferată aflată lângă Pepinieră, loc în care numitul L.P. a susținut că a observat ulterior, în repetate rânduri, urme de pneuri aparținând unor vehicule de diferite tonaje și pete de produs petrolier, deși în zonă nu există niciun drum sau vreun obiectiv economic care să justifice prezența mașinilor.

Prezența inculpaților T.M. și E.V. în apropierea stânei aparținând martorului sus menționat este confirmată și de către numiții P.T.R., R.A. și V.C., cei trei relatând organelor de poliție un incident petrecut la o dată neprecizată. Astfel, aceștia au arătat că s-au deplasat cu o căruță la stâna aparținând numitului L.P. pentru a tăia o bucată de țeava pe care să o valorifice ulterior ca fier vechi, ocazie cu care s-au întâlnit cu un grup format din patru bărbați, aflați într-un autoturism marca D.P., persoane care s-au recomandat a fi angajate în cadrul SC M.F. SA și care, în această calitate, au încercat să le „confiște" instalația de autogen cu care intenționau să taie țeava. Pe parcursul cercetărilor penale, martorii i-au recunoscut din fotografii pe inculpații T.M.

și E.V., precum și pe numiții S.N. și A.S. ca fiind persoanele la care s-au referit în declarațiile date. În cauză au mai fost audiați numiții M.A. și C.I., care locuiesc în blocul D. din orașul Năvodari, acveștia declarând că în vara anului 2003, în mai multe rânduri, l-au văzut pe inculpatul T.M. conducând un autoturism D.P. de culoare albă prin zona în care locuiesc și transportând produs petrolier cu miros specific de motorină, în una din nopți chiar constatând că, din partea din spate a mașinii, care era acoperită cu o prelată, curgea motorină. Același aspect, respectiv transportarea de către inculpatul T.M. de produse petroliere, a fost relatat și de către martorul M.S., fost coleg de celulă cu inculpatul la Penitenciarul Poarta Albă.

Precizări privind activitatea infracțională desfășurată de către același inculpat a oferit martorul N.A., de asemenea un fost coleg de celulă cu inculpatul și care a fost audiat, la solicitarea sa, sub o altă identitate, în condițiile art. 86 1 alin. (6) în referire la art. 86 2 alin. (5) C. proc. pen. Astfel, martorul a arătat că inculpatul T.M. a povestit în cursul detenției cum obișnuia să sustragă motorină, împreună cu mai multe persoane, după ce, în prealabil, se procedase la montarea unor instalații artizanale. În concret, inculpatul relata că, în acest scop, se săpa un tunel și se perfora parțial conducta cu ajutorul unei mașini electrice alimentate de baterii, aplicându-se apoi un robinet prevăzut cu colier, străpungerea conductei realizându-se prin lovire cu un dorn din bronz.

În continuare, la robinet se conectau bucăți de țeava care serveau la transportul combustibilului sustras cât mai repede prin tunelul săpat anterior, astfel încât să se asigure îndepărtarea de locul conectării, cu scopul de a evita surprinderea de către jandarmi. Martorul a mai arătat că, din relatările inculpatului a înțeles că acesta își procura materialele necesare realizării instalațiilor de la magazinul B., că iluminarea in interiorul tunelului se realiza cu curent continuu, asigurat prin folosirea unei baterii auto și, de asemenea, că transportul motorinei sustrase se efectua cu cisterne, o vidanja transformată în cisternă și un autoturism D.P. adaptat special în acest scop, autovehiculele fiind încărcate direct din instalația artizanală, în diferite puncte situate în apropierea unei stații de apă și a unei târle de oi.

Aspectele declarate de către martorul N.A. au fost parțial confirmate de conținutul înregistrărilor pe bandă magnetică ale convorbirilor purtate de inculpatul T.M. În Arestul I.P.J. Constanța, efectuate în baza autorizației nr. 105 din 18 noiembrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, suporturile magnetice și transcrierile acestora fiind atașate ca mijloace de probă la dosarul cauzei.

În vederea stabilirii în concret a circumstanțelor în care a fost comisă fapta ce formează obiectul prezentei cauze, a fost efectuată o expertiză judiciară se specialitate, care a stabilit următoarele: - ținând cont de modul de construcție a tunelului, de aranjare a scândurilor și de gradul de compactare a terenului de deasupra tunelului, rezultă că instalația artizanală a fost montată fără decopertarea conductei; - în urma studiului caietelor de activitate, al rapoartelor de lucru, al diagramelor de înregistrare, câr și al caietelor operatorilor din cadrul SC P. SA Ploiești, Sucursala Constanța, se poate afirma că instalația a fost efectuată și cuplată în lunile noiembrie - decembrie 2002 și pusă în exploatare începând cu luna ianuarie a anului 2003; - principiul de funcționare a instalației artizanale, constând în cuplarea furtunului din plastic la buteliile de aer ale autocisternei și cuplarea conductei de PVC în cisternă și reglarea presiunii aerului la o valoare prestabilită, astfel încât că comande deschiderea parțială a vanei pneumatice și să asigure o presiune de motorină în conducta de PVC mai mică de 6 atm., a permis sustragerea motorinei atât în perioadele de pompare, cât și în perioadele de staționare a combustibilului prin conductele de transport ale SC P. SA; - din analiza diagramelor scăderilor de presiune a rezultat că, în perioada ianuarie - octombrie 2003,

s-a pierdut o cantitate totală de 2.326.342 kg. motorină. La solicitarea organului de cercetare penală, inculpații T.M., E.V. și E.N. au acceptat să fie testați prin metoda „poligraf, rezultând în cazul fiecăruia, prezența indicilor comportamentului simulat ” . Audiați fiind, inculpații au negat constant săvârșirea fapt ce li s-a reținut în sarcină, iar la data de 27 ianuarie 2004. Având în vedere natura complexă a cauzei, deși s-au desfășurat multiple activități, nu s-a reușit stabilirea societăților comerciale prin intermediul cărora au fost valorificate cantitățile de motorină sustrase sau care le-au folosit, precum și a persoanelor implicate. În urma unei analize temeinice a întregului material probator, instanța de fond a constatat că nu se confirmă vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunilor ce li se rețin în sarcină, s-a dispus achitarea.

În termen legal, împotriva sentinței penale menționate a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța criticând-o pentru nelegalitate și netemeiniciei sub aspectul greșitei achitări a inculpaților. În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că probele administrate în cursul urmăririi penale, deși indirecte, coroborate între ele și cu alte mijloace de probă științifice, dovedesc vinovăția inculpaților. S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 158 din 10 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța și, rejudecând, să se dispună condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e), g), i) C. pen., alin. (3) lit. a) și alin. (4) C. pen.

cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. numai pentru inculpatul T.M. În virtutea caracterului devolutiv al apelului, Curtea a procedat la audierea inculpaților T.M., E.V., E.N. și a martorilor R. (O.) V., I.A., C.D., T.V., L.P., M.A., C.I., M.S. și N.A. - martori din lucrări. Prin Decizia penală nr. 92 din 11 septembrie 2008 Curtea de Apel Constanța, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins apelul formulat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța împotriva sentinței penale nr. 158 din 10 aprilie 2007 a Tribunalului Constanța. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că, efectuând o temeinică și coroborată analiză a ansamblului probator administrat în cauză, prima instanță a reținut corect că probele administrate de-a lungul întregului proces penal nu sunt apte să răstoarne prezumția de nevinovăție, că nu dovedesc cu certitudine că inculpații T.M., E.V.

și E.N., sunt autorii faptei deduse judecății. S-a constatat corect că în cauză nu există probe directe, ci doar indirecte, care nu evidențiază împrejurările comiterii sustragerilor repetate de motorină și vinovăția inculpaților. Este real că, din probele administrate rezultă că, pe conducta de motorină aparținând SC P. SA Ploiești - Sucursala Constanța a fost descoperită la 7 noiembrie 2003 o instalație artizanală cu caracteristicile cuprinse în rechizitoriu, montată pentru sustragerea de combustibil. Acuzarea nu a reușit însă să dovedească fără dubiu că această lucrare a fost executată de inculpați și că tot ei sunt autorii sustragerilor de motorină. Împrejurarea că, materialele folosite la construcția instalației artizanale prezentau aceleași caracteristici cu cele găsite în baraca de pe terenul închiriat de inculpații E.V.

și E.N., nu constituie o probă certă a vinovăției acestora, câtă vreme, astfel de produse se găsesc în comerț și sunt folosite frecvent în construcții. Pentru același considerent, nici achiziționarea de cantități mai mari de țeava și racorduri nu are relevanță în cauză. De altfel, la dosarul de urmărire penală există un număr mare de facturi privind achiziționarea de astfel de materiale. Factura fiscală din 13 mai 2007 face dovada că inculpatul E.N. a achiziționat de la I.C.P. SRL, 200 metri țeava liniară pe numele A.F. M.L. în urmă cu un an, raportat la perioada care privește faptele deduse judecății. Facturile din care reiese că inculpații au cumpărat de la B. materiale cu caracteristici identice celor folosite la construcția instalației artizanale, nu pot fi apreciate ca o probă sigură care să susțină vinovăția inculpaților pentru considerentul prezentat anterior.

Cu privire la restul facturilor din dosar nu s-a făcut dovada existenței unei legături între beneficiari și inculpați. Nici susținerea acuzării, cum că, racordul identificat pe instalația artizanală ar fi fost cumpărat de inculpații E.N. și E.V. nu poate fi primită. De altfel, martora I.A. a susținut în fața instanțelor de fond și apel că inculpatul E.N. a cumpărat țeava folosită la alimentarea cu apă, în perioada 2001 - 2003, când aceasta era vânzătoare la un magazin de instalații sanitare din Ovidiu, însă nu recunoaște că i-ar fi vândut acestuia s-au fratelui, racordul identificat la instalația artizanală pe care era aplicată o etichetă cu prețul scris de martoră, etichete care se aplicau pe majoritatea pieselor.

Totodată și, martora R. (O.) V. confirmă că a vândut aceluiași inculpat o singură dată țeava de polietilenă pentru apă înjur de 100 -150 metri, nereținând dacă inculpatul ar fi cumpărat o mufă sau două, astfel că, susținerea făcută în cursul urmăririi penale privind cumpărarea racordului de către frații E., nefiind confirmată de nici o altă probă din dosar, nu poate conduce la vinovăția acestora. Lipsite de relevanță sunt și declarațiile martorului L.P. de la care inculpatul E.V. intenționa să închirieze o suprafață de teren și, care susține că, în mai multe rânduri ar fi văzut urme aparținând unor vehicule de diferite tonaje și pete de produs petrolier lângă calea ferată, deși, în zonă nu exista nici un drum sau vreun obiectiv economic care să justifice prezența mașinilor.

Nu poate fi reținută ca probă concludentă nici declarația martorului T.V. - paznic la F. aparținând SC A. SA și amplasată în zona unde a fost montată instalația artizanală la conducta de motorină din care rezultă că, într-una din zilele lunii octombrie sau noiembrie 2002, în timp ce era de serviciu s-a întâlnit în mod inexplicabil cu fostul său coleg de muncă, inculpatul E.V., care a apărut din interiorul fermei cu hainele murdare de pământ, cât timp rechizitoriul vizează perioada ianuarie - octombrie 2003. Reaudiat, cu ocazia readministrării probelor de către instanța de apel, nici martorul M.S. nu-și menține declarațiile date în cursul urmăririi penale, motivând că, fiind cercetat într-o cauză penală pentru comiterea unei fapte proprii, a dat mai multe declarații pe care le-a semnat, ocazie cu care a fost doar întrebat dacă îl cunoaște pe inculpatul T.M., nicidecum că ar fi fost audiat într-o altă cauză care nu-l privește.

De asemenea, martorul N.A., prezentat ca martor cu identitate protejată, susține (fila 127 dosar apel) că nu-i cunoaște pe inculpați, că nu a fost audiat niciodată de procuror și nici de judecător și că nu a cerut protecție procurorului. La readministrarea probelor, în cadrul cercetării judecătorești, părțile și martorii pot reveni asupra declarațiilor date. S-a apreciat că retractarea declarațiilor de la urmărire penală de către martorii amintiți a fost temeinic motivată și împrejurările cauzei au format convingerea instanței că relatările anterioare ale acestora nu reprezintă realitatea. În mod corect a reținut instanța de fond ca nerelevante si declarațiile următorilor martori: M.O., D.A.C., C.I., M.D., P.G., M.N.A.V., O.F., C.V., P.D., B.V., S.F., C.D., B.I., G.N., M.A.

- declarații din care se poate constata că cea mai mare parte a martorilor nu-i cunosc pe inculpați și nu i-au văzut în împrejurări care să li se pară suspecte sau să le trezească anumite bănuieli, ori cei care îi cunoșteau, au arătat fiecare, pe care dintre inculpați îi cunosc și în ce împrejurări i-au cunoscut. În plus, inculpații T.M., E.V. și E.N. au negat constant în cursul procesului penal săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată. Potrivit art. 63 C. proc. pen., probele administrate în cursul procesului penal în diferite faze, nu au valoare prestabilită, astfel încât, organul judiciar, poate reține, în urma unei analize temeinice care reflectând realitatea, pe oricare dintre acestea, fie că au fost administrate în timpul urmăririi penale sau de către instanța de judecată.

În cauză, reapreciind materialul probator administrat printr-o completă și convingătoare analiză, instanța de fond a reținut o altă realitate juridică decât cea de la urmărire penală, ajungând la concluzia justă că asupra existenței faptelor și a vinovăției inculpaților sunt serioase îndoieli. Or, având în vedere că la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure, certe și întrucât în speță, probele în acuzare nu au caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpaților se impune a se da eficiență regulii, potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului" (in dubio pro reo) - cum corect a procedat Tribunalul Constanța prin sentința penală apelată, achitându-i pe inculpați.

Pe de altă parte, s-a mai reținut că nu este lipsit de relevanță nici faptul că obiectul infracțiunii - cantitatea de motorină sustrasă 2.355.859 lei nu a fost identificată. Prin Decizia penală nr. 717 din 03 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul formulat de către Parchetul de pe lângă împotriva Deciziei penale nr. 92 din 11 septembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, s-a casat decizia recurată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Constanța, menținându-se actele procedurale îndeplinite în fața instanței de apel până la data de 11 septembrie 2008. Pentru a se pronunța astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., impunându-se a se clarifica de la ce moment al desfășurării procesului penal partea civilă SC P. a intrat în lichidare, ce societate a fost instituită lichidator judiciar și urma a fi citată în cauză, precum și care este prejudiciul real, reprezentat de cantitatea de motorină efectiv sustrasă, stabilindu-se și evidențiindu-se, separat, prin calcule adecvate, pierderile rezultate din pomparea produsului petrolier în conducte dar și din diferențele de presiune ce s-au înregistrat pe flux în perioada de referință (raportul de expertiză tehnică impunându-se a fi suplimentat cu obiective fixate astfel încât să se lămurească exact cuantumul prejudiciului produs prin sustragerile repetate de motorină sau, în măsura în care apreciază necesar, să se obțină precizări în același scop de la expertul ce a făcut expertiza respectivă), precum și dacă prejudiciul respectiv s-a regăsit scriptic în evidența contabilă a societății constituită parte civilă.

În urma demersurile efectuate de către instanța de apel cu ocazia rejudecării, având în vedere limitele rejudecării potrivit art. 385 18 C. proc.

pen., s-a realizat următoarele: - s-a depus adresa din 25 noiembrie 2009 a SC P. SA (f. 34), prin lichidator judiciar R. SPRL, prin care s-a adus la cunoștința instanței că: SC P. SA a intrat în lichidare conform sentinței comerciale nr. 511 din 17 octombrie 2007 pronunțată în Dosar nr. 344i/105/2007 aflat pe rolul Tribunalului Prahova, secția comercială și de contencios administrativ (f. 35-39); - pentru perioada de referință ianuarie-octombrie 2003 pierderile au fost determinate conform Raportului de expertiză tehnică, pe baza diferențelor de presiune înregistrate pe diagrame, a caracteristicilor instalației artizanale și a conductei de transport motorină Midia - Ovidiu Terminal Constanța și reprezintă 2.355.859 kg (f. 40-52); - contravaloarea celor 2.355.859 kg motorină a fost determinată pe baza prețului de referință a motorinei și este de 5.997.909,025 RON.

- adresa din 07 ianuarie 2010 a lichidatorului judiciar R. SPRL în care s-a menționat că prejudiciul în valoare de 5.997.909,025 RON, reprezentând contravaloarea a 2.355.859 kg motorină, a fost înregistrat în contabilitatea SC P. SA prin nota contabilă din 10 august 2004, în urma inventarului general al stocurilor din luna august 2004, prin inventarul menționat constatându-se situația stocurilor și cumulându-se toate lipsurile de produse petroliere din perioada anterioară care reprezintă 21.075.197 kg benzină și 37.216.567 kg motorină, cantitatea de 2.355.859 kg motorină reprezentând o fracție din cantitatea lipsă inventariată în august 2004 (f. 64); La termenul din 08 aprilie 2010 Curtea a dispus efectuarea un supliment la raportul de expertiză tehnică.

La data de 01 iunie 2010 expertul G.A.I. a înștiințat instanța că nu se mai poate efectua suplimentul la raportul de expertiză tehnică dispus în cauză, având în vedere că în arhivele SC P. SA nu se mai găsesc documentele primare necesare efectuării, respectiv diagramele de presiune pe conducta transport motorină Midia - Năvodari și nici registrele cu caracter administrativ în care se înregistrează procesele verbale de evenimente (f. 107), atașând în acest sens adresa din 17 mai 2010 a lichidator judiciar R. SRL (f. 108) din care reiese că termenul de păstrare a foilor de presiune este de 5 ani și acestea au fost clasate și distruse în cursul anului 2009. Astfel, Curtea a constatat că, în lipsa documentelor necesare, în cauză nu se poate efectua suplimentul la raportul de expertiză tehnică în sensul celor indicate instanței de rejudecare prin Decizia penală nr. 717 din 03 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La termenul din data de 03 iunie 2010 s-a depus la dosar extras din registrul de deces privind pe inculpatul T.M. iar inculpatul E.N. a menționat la același termen că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel (f. 112). Examinând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate și de actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că apelul formulat este de admis doar cu privire la intervenirea cazului de încetare a procesului penal prev. de art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu privire la infracțiunile reținute în sarcina inculpatului T.M., ca urmare a decesului acestuia. În continuare s-a exercitat calea de atac a recursului de către procuror. S-a învederat că, prin Decizia penală nr. 69/ P din 8 iunie 2010 Curtea de Apel Constanța, secția penală, a admis apelul declarat de parchet împotriva sentinței penale nr. 158 din 10 aprilie 2007, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) și art. 10 lit. g) C. proc.

pen. a încetat procesul penal împotriva inculpatului T.M. ca urmare a decesului survenit la data de 29 aprilie 2010, menținând celelalte dispoziții ale sentinței. Instanța de apel, astfel, a admis doar în mod formal apelul parchetului împotriva sentinței 158 din 10 aprilie 20007 motivat de survenirea decesului inculpatului T.M. Totodată, formal au fost examinate și criticile aduse de instanța de recurs modului în care a fost soluționată cauza atât pe latură penală cât și pe latură civilă, menținându-se în mod nejustificat beneficiul dubiului creat artificial în favoarea inculpaților în condițiile în care nu s-a dat curs solicitărilor de audiere a expertului pentru obținerea de lămuriri și nici de efectuare a unui supliment la raportul de expertiză.

Având în vedere cele comunicate de lichidatorul se P. SA Ploiești prin adresa din 17 mai 2010 se apreciază că, suplimentul de expertiză se putea efectua și doar prin raportare la datele cuprinse în registre, diferența dintre pierderile pe rețea și sustragerile efective fiind lămurită de partea civilă prin adresa din 7 ianuarie 2010. În această adresă s-a precizat că 2.355.859 kg motorină reprezintă doar o parte din cantitatea lipsă inventariată în august 2004 și doar această cantitate este considerată de partea civilă prejudiciu în valoare de 5997909,02 RON. Se apreciază că nu a fost respectată decizia instanței de recurs de lămurire a cauzei sub toate aspectele pentru a nu se mai ajunge la situația în care dubiul creat prin lipsa de rol activ al instanței să profite inculpaților prin dispunerea unei soluții de achitare.

Instanța a făcut analiza materialului probatoriu prin raportare excesivă la faza de judecată, fază în care mai mulți martori și-au schimbat depozițiile fără a se trece însă în vreun mod la analiza cauzelor care au condus sau care au justificat schimbarea pozițiilor. Instanța a apreciat în mod nejustifîcat faptul că din cauza neidentifîcării bunului sustras (motorina) nu se poate reține comiterea infracțiunii de furt calificat de către inculpați și faptul că probele administrate în cauză relevă simple coincidențe. Atât probele de la urmărirea penală cât și într-o anumită măsură cele din faza de judecată confirmă prezența inculpaților la locul faptei, legătura directă dintre acțiunile acestora și prejudiciul produs prin sustragerea de motorină au făcut dovada acționării într-un "mod calificat" în vederea sustragerii din conducta de transport a unei cantități atât de mari de motorină.

Instanța a apreciat că nici dacă s-ar fi luat în calcul ipoteza menținerii declarațiilor de către martori și dacă inculpații T.M. și E.V. ar fi făcut parte din grupul de persoane supus recunoașterii, tot nu s-ar fi luat în calcul varianta incriminării acestora. Pentru justificarea deciziei de achitare, instanța de apel a insistat asupra declarațiilor de retractare ale martorilor M.A. și C.I. care la urmărire penală declaraseră că l-au văzut pe inculpatul T.M. conducând un autoturism D. de culoare albă și transportând produs petrolier cu miros specific de motorină. De maximă importanță probatorie, în cauză pentru întocmirea actului de inculpare a fost și declarația martorului N.A. audiat cu identitate ascunsă întrucât, acesta a relatat importante detalii aflate de la inculpatul T.M., despre modalitatea concretă în care a procedat la sustragerea de motorină, în perioada în care acesta s-a aflat în stare de reținere.

Instanța a înlăturat și această probă din considerentul că "este greu de crezut că inculpatul T.M. ar fi povestit colegilor de cameră, din perioada reținerii, împrejurările și modalitatea concretă în care ar fi procedat la sustragerea de motorină" precum și din cauza faptului că martorul nu ar fi putut reține detaliile care au fost consemnate în scris referitor la aceste împrejurări. Astfel, instanța invocând dubii care nu au la bază nici o susținere reală ci doar propria imposibilitate de percepție, înlătură declarația dată de martor la urmărire penală doar pentru că a fost retractată în faza de judecată, ignorându-se cauzele reale și obiective care ar putea conduce la o astfel de atitudine în cadrul unui proces penal.

Se consideră că instanța de apel nu a făcut o analiză temeinică și obiectivă a tuturor probelor administrate în cauză procedându-se doar la examinarea și coroborarea acelor probe care au condus la susținerea soluției de achitare. Astfel, printr-o gravă eroare de fapt, în mod greșit s-a apreciat că, doar prin caracterul lor indirect, probele administrate nu răstoarnă prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpații. Dubiul care a profitat inculpaților prin dispunerea soluției de achitare este creat artificial și cauzat de o examinare necorespunzătoare a tuturor probelor administrate în cauză atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată. Pentru aceste motive, în baza art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen., se solicită să se admită recursul, să se caseze sentința instanței de fond și decizia instanței de apel și, rejudecând cauza, să dispuneți condamnarea inculpaților E.V. și E.N. cu executare în regim de privare de libertate, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen., alin. (3) lit. a) și alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., iar pe latură civilă obligarea acestora la plata pretențiilor părții civile. Instanța de recurs, analizând decizia prin prisma motivului de casare invocat, a cazurilor de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu, titularul dreptului de recurs, aspectul implicării procedurii de rejudecare a cauzei, reține următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr. 1542/P/2003 din 22 februarie 2005 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților T.M., E.V.

și E.N. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e), g), i) C. pen., alin. (3) lit. a) și alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. numai pentru inculpatul T.M. Rezumativ, prin actul de inculpare s-a reținut că în perioada ianuarie - 31 octombrie 2003, în mod repetat, inculpații T.M., E.V. și E.N., în baza aceleiași rezoluții infracționale au sustras motorină din conducta de transport aparținând SC P. SA Ploiești folosind în acest scop o instalație artizanală montată în conductă, producând societății un prejudiciu în valoare de 59.979.090.250 lei.

Starea de fapt a fost reținută în mod corect de către instanța de fond, având în vedere probatoriul administrat în cauză, iar din mijloacele de probă administrate în cauză nu se poate reține, fără putință de tăgadă, vinovăția inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată în prezenta cauză. Este de reținut că din niciuna dintre probele administrate în cauză nu rezultă vreo legătură directă, certă între inculpați și sustragerile de combustibil, respectiv motorină. De altfel, în acest sens instanța de fond face o pledoarie amplă susținerii nevinovăției, implicându-se în cele mai mici detalii ale speței, din care reproducem: Astfel, pe tot parcursul procesului penal inculpații au avut o poziție de nerecunoaștere a infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată, susținând în mod constant că nu se fac vinovați de comiterea acestora.

Inculpatul E.V. a declarat că a avut o discuție cu preotul de la Parohia din Lumina, referitoare la închirierea unui hectar de teren pentru a cultiva ceapă, teren pe care, împreună cu fratele său, a amplasat o baracă și pe care l-au împrejmuit. A mai precizat că a dus la acea baracă o dormeză și o baterie auto, 2 căruțe de coceni, motiv pentru care nu a putut explica de ce au fost găsite mai multe bunuri. Referitor la materialele găsite la locuința sa, furtun, țevi, robineti, inculpatul a arătat că le-a folosit la instalația de încălzire din locuința sa. Acesta a negat că ar fi cumpărat 800 metri liniari de țeava, susținând că este posibil să fi fost cumpărată de altă persoană pe numele său.

A recunoscut că a intenționat să închirieze un hectar de teren de la numitul L.P., pentru a cultiva pomi fructiferi, renunțând însă la idee întrucât acesta nu a mai fost de acord. Inculpatul E.N. a confirmat cele relatate de fratele său. Totodată, a arătat că la domiciliul său s-au găsit niște robineti, precizând că a cumpărat și 170 metri liniari țeava pe care i-a folosit la instalația de apă și alte materiale pentru instalația de încălzire. Inclusiv în fața instanței de recurs poziția juridică a fost aceeași, de susținere în continuare a nevinovăției. Martorul N.A. a declarat că a participat la o operațiune de decopertare a unei conducte din zona Lumina, întrucât exista bănuiala că existau în acea zonă instalații artizanale.

A mai arătat că s-au găsit pânze de bomfaier, un tub de oxigen, o țeava, un furtun PVC de culoare albă. Martorul E.I. a declarat că a fost descoperită o instalație artizanală, montată la o conductă de motorină, funcțională la unul dintre capete care se afla într-o curte, precizând însă că era dezafectată, fiind tăiată. A mai arăta că s-au mai găsit un tub de oxigen, pânze de bomfaier, o cheie și posibil un cablu electric, iar furtunul instalației era de culoare neagră. Martorul P.M. a declarat că, în urma unei decopertări, s-a descoperit un tunel care făcea legătura între conducta de motorină și conducta dezafectată de apă și o instalație artizanală instalată la conducta de motorină, despre care nu a putut spune dacă putea fi folosită, precum și un tub de oxigen.

Martorul V.I. a declarat că lucra la o stație de gaz, între Lumina și Năvodari, în spatele căreia era o groapă de gunoi, unde a găsit două bucăți de furtun, pe care le folosea la udat. A precizat că nu-și mai amintește cum arătau, dar că nu prezentau vreun miros specific. De asemenea, a mai arătat că stația de gaze nu este amplasată pe traseul conductei de motorină, care se afla la o distanță de 2-3 km. Cu privire la mașinile ce circulau prin zonă a declarat că a observat o D. de culoare albă sau gri, fără a putea susține că era vorba de același autoturism de fiecare dată, autoturisme A., cu obloane ale celor care aveau animale în zonă. Referitor la autoturism, a menționat că într-adevăr l-a văzut prin zonă, pe timp de zi, însă nu știe cine-l conducea.

Martorul G.N., director de întreținere la SC A., a declarat că societatea are 3 ferme în zona Lumina, iar paznicii care asigurau paza atât pe timp de zi, cât și pe timp de noapte nu i-au raportat nimic în legătură cu săparea unor tuneluri în zonă sau referitor la existența vreunor cisterne ori prezența vreunor persoane. Martorul M.A. a declarat că în luna noiembrie lucra ca paznic la SC A. În acea perioadă a precizat că nu a observat nimic deosebit, doar faptul că angajații SC P. au efectuat săpături, pentru amenajarea unui șantier. Totodată, locul unde efectua paza fiind aproape de șosea, a văzut circulând multe mașini, respectiv cisterne, cam 50 pe zi, dar care circulau pe șosea și nu pe câmp.

De asemenea, a observat că în zonă patrulau echipe de jandarmi atât ziua, cât și noaptea, precum și echipaje de poliție. Referitor la gardul împrejmuitor a arătat că încă de când s-a angajat a constatat că lipsea o porțiune din acesta. Cu privire la cei trei inculpați a arătat că-l cunoaște pe inculpatul E.V., întrucât a fost coleg de muncă cu tatăl său, dar pe care nu l-a mai văzut din anii 1988 - 1989. Martorul M.G. a declarat că lucrează din anul 1985 ca paznic la SC A., ferma din zona Lumina, perioadă în care nu a sesizat nimic care să-i trezească suspiciuni, nu a văzut persoane care să facă săpături în zonă, cu excepția celor care s-au efectuat la conducta de apă de către un personal specializat.

Ferma fiind lângă șosea a observat circulând cisterne care se îndreptau spre Midia, nu a văzut însă cisterne circulând pe câmp. De asemenea, zilnic erau făcute filtre de către mașinile de poliție. Martorul P.C. a declarat că în perioada în care a efectuat paza la SC A., ferma din zona Lumina, nu a sesizat nimic care să-i trezească bănuieli și nici să se facă săpături prin zonă. Dintre cei trei inculpați a arătat că-l cunoaște pe inculpatul E.V. cu care a fost coleg de serviciu. Martorul U.C. a declarat că nu a lucrat ca paznic în zona Lumina și nu cunoaște pe nici unul dintre cei trei inculpați. Martorul B.T. a declarat că în perioada în care a efectuat paza la A. Mamaia, la ferma respectivă nu exista nicio conductă de combustibil, fiind una dincolo de șoseaua ce trecea prin zonă și nici nu a observat nimic suspect.

Martorul G.I. a declarat că i-au fost puse întrebări în legătură cu sustragerea de combustibil, despre care însă nu cunoaște nimic. A precizat că efectua lucrări agricole pe terenurile S.M.A. Lumina, unde nu a observat să se fi săpat șanțuri. La un moment dat pe unul din terenurile, despre care știa că aparține unui preot, a arătat că a fost adusă o baracă. Același martor a mai arătat că la intersecția șoselelor dinspre Năvodari și Peninsula erau lucrători de poliție care efectuau controale, mai mult dimineața, dar uneori și seara. Acesta a precizat că nu are cunoștință dacă prin zona unde efectua lucrări trecea vreo conductă de combustibil. De asemenea, a menționat că-i cunoaște pe inculpații E.V.

și E.N. fiind consăteni, știindu-i gospodari și ca pe niște persoane care nu au creat probleme. Martorul B.T., mecanic agricol la A., a declarat că în perioada în care a lucrat nu a văzut nimic suspect în zonă, respectiv mașini staționând, persoane străine, să fi fost săpate șanțuri sau gropi. întrucât în zona respectivă era o intersecție care ducea spre Năvodari, Lumina și Peninsula, a arătat că zilnic se afla în zonă o patrulă de poliție care efectua controale. A mai arătat că-l cunoaște pe inculpatul T.M. întrucât stau în același cartier, însă pe ceilalți doi inculpați i-a văzut la poliție, necunoscându-i dinainte. Martorul T.M. a declarat că în mai multe rânduri a sesizat poliția și jandarmeria în legătură cu scurgerile de motorină la una din conductele F. și doar la a patra sesizare au venit la fața locului cei din conducerea F., reprezentanți ai P. și lucrători de poliție.

Deplasându-se de-a lungul conductei F. până la intersecția cu conducta P. a arătat că la un moment dat s-a observat că pământul fusese săpat, în locul respectiv fiind descoperită o instalație artizanală și un t