ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3496/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3496/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 191 din 12 mai 2011 a Tribunalului Constanța, s-a dispus în

baza art. 522

1

C. proc. pen. raportat la art. 406 alin. (4) C. proc.

pen. respingerea, ca nefondată, a cererii de rejudecare a condamnatului S.M.C.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin.

(1) și (2) lit a), e) și h) C. pen., pentru care a fost condamnat definitiv

prin sentința penală nr. 203 din 03 mai 2001 a Tribunalului Constanța,

definitivă prin decizia penală nr. 3740 din 12 septembrie 2002 a Curții Supreme

de Justiție.

A reținut instanța de fond că potrivit

art. 522

1

C. proc. pen., în cazul în care se cere extrădarea unei persoane

judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța

care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului.

Prin sentința penală nr. 203 din 03

mai 2001, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr. 60/2001, condamnatului

S.M.C. i s-a aplicat pedeapsa de 9 (nouă) ani și 6 luni închisoare pentru

săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (2) lit. a), e) și h) C. proc.

pen. cu art. 37 lit. b) C. pen.

Prin decizia penală nr. 218/P din 17

august 2001, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul penal nr. 553/P/2001

s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.M.C., iar prin decizia

penală nr. 3740 din 12 septembrie 2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție,

în dosarul penal nr. 4154/2001 s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de acesta.

La data de 30 septembrie 2002 a fost emis mandatul de executare cu nr. 297/2002.

Întrucât

condamnatul s-a sustras de la executarea

pedepsei, fiind dat în urmărire internațională în baza dispoziției I.G.P.R.-B.N.I.

din 18 ianuarie 2008, Ministerul Administrației și internelor, I.G.P.R., B.N.I.

a solicitat, în conformitate cu prevederile art. 67 alin. (2), (3) și (4) din Legea

nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, emiterea

formelor pentru extrădarea condamnatului. A fost emis mandatul european de arestare

nr. 28 din 28 august 2007 acesta fiind arestat provizoriu în Italia la data de 17

ianuarie 2008. Cu adresa B.M.I. a comunicat instanței că petentul a fost extrădat

din Italia, fiind adus în țară și depus în arestul I.G.P.R.-Direcția Cercetări Penale.

Prin sentința penală nr. 385 din 29

noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Constanța s-a dispus în baza art. 522

1

C. proc. pen. raportat la art. 406 alin. (4) C. proc. pen. respingerea, ca nefondată,

a cererii de rejudecare a condamnatutui S.M.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii

de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), e) și h) C. pen., pentru

care a rost condamnat definitiv prin sentința penală nr. 203 din 03 mai 2001 a Tribunalului

Constanța, definitivă prin decizia penală nr. 3740 din 12 septembrie 2002 a Curții

Supreme de Justiție.

Prin decizia penală nr. 15/P din 16

februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în cauza cu nr. 1972/118/2010

s-au dispus admiterea apelului declarat de condamnatul în rejudecare după extrădare

S.M.C., împoatriva sentinței penale nr. 385 din data de 29 noiembrie 2010, pronunțată

de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. 1972/118/2010. A desființat hotărârea

primei instanțe și a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Constanța.

S-a reținut ca motiv al trimiterii la rejudecare

faptul că în rejudecare tribunalul a readministrat probele, procedând la reaudierea

condamnatului, a martorilor din lucrări și efectuarea unei comisii rogatorii pentru

audierea martorei D. (fostă P.) M.

După administrarea probatoriului, tribunalul,

în rejudecare, a respins ca nefondată cererea condamnatului S.M.C. motivat de împrejurarea

că, probatoriul nu a conturat o artă situație de fapt sau o altă

încadrare

juridică a faptei, iar vinovăția acestuia a fost în mod cert și corect stabilită.

Referitor la aplicarea pedepsei, tribunalul a reținut că nu se impune o nouă individualizare

a acesteia, întrucât s-ar încălca autoritatea de lucru judecat al hotărârii de condamnare.

Raportat la cele ce preced, s-a constatat

că, deși s-a pronunțat pe fondul cererii de rejudecare, tribunalul nu a procedat

efectiv Ia rejudecarea cauzei, așa cum o impun prevederile art. 522

1

alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 405 alin. (1) C. proc. pen.

Potrivit normelor de procedură ce guvernează

judecata în primă instanță, tribunalul, după administrarea probelor, trebuia să

pronunțe o nouă hotărâre, în care să facă propria analiză a probatoriului, să stabilească

situația de fapt, încadrarea juridică a faptelor deduse judecății și dacă constata

existența vinovăției, trebuia să aplice o pedeapsă individualizată conform prevederilor

art. 72 C. pen. După pronunțarea propriei hotărâri în rejudecare, tribunalul, dacă

constată că aceasta este similară primei hotărâri conform prevederilor art. 406

alin. (4) C. proc. pen., putea respinge cererea de rejudecare a cauzei ca nefondată.

Față de cerințele textelor legale menționate arterior, instanța de apel a constatat

că, referirile generice privind stabilirea corectă și certă a situației de fapt

a încadrări juridice și vinovăției condamnatului S.M.C., din hotărârea atacată cu

apel nu echivalează cu o rejudecare pe fond a cauzei.

În

aceeași ordine de idei, neaplicarea unei pedepse individualizată

conform prevederilor art. 72 C. pen., pentru motivul greșit că ar exista autoritate

de lucru judecat al hotărârii de condamnare inițială, este tot o nesoluționare pe

fond a cauzei. Referitor la comisia rogatorie prin care s-a procedat la audierea

martorei D. (fostă P.) M., coparticipantă la săvârșirea faptei dedusă judecății,

curtea a constatat că s-a efectuat cu lipsă de procedură în ceea ce-l privește pe

condamnatul S.M.C., situație în care se constată nulitatea absolută, conform

art. 197 alin. (2) C. proc. pen. a respectivei probe.

A reținut instanța de fond în rejudecare

că materialul probator administrat în cauză la soluționarea cauzei pe fond, în

primul ciclu procesual cu excepția declarației

martorei D. (fostă P.) M., în comisie rogatorie pentru care Curtea de Apel Constanța

a constatat nulitatea acesteia, respectiv declarațiile părții vătămate A.I., lista

persoanelor cu talon intrate în autocar la data de 20 noiembrie 1998 în punctul

de frontieră Vama veche, Raportul Serviciului Patrulări și însoțiri din data de

20 noiembrie 1999 - trenul XXX, Raportul de expertiză medico-legală din 20

ianuarie 2000 al IML Constanța (actual SML Constanța), depozițiile martorilor B.T.,

T.M., N.C., S.D.B., procesele - verbale de confruntare dintre martorul S.D.B. și

cele 3 inculpate, procesele - verbale de percheziție domiciliară și corporală, coroborate

cu declarațiile inculpatelor care au recunoscut faptele comise dar și cu probele

administrate în rejudecarea cauzei respectiv D.R. (condamnat în aceeași cauză în

calitate de coautor la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie), G.M., S.D.B. relevă

următoarea situație de fapt:

Inculpații S.M.C. și D.R. împreună cu inculpatele

P.M., M.G. și Z.V. au hotărât să se deplaseze în Turcia. La data de 18

noiembrie 1999 cei cinci inculpați au plecat din orașul Mărășesti spre Focșani cu

autoturismul condus de fratele inculpatului S.M.C. În orașul Mărășești în timp ce

se aflau într-un bar, inculpatul S.M.C. a dat o sumă de bani martorului T.M. pentru

ca acesta să-i cumpere niște medicamente ce urmau a fi administrate la diverse persoane,

pentru a le aduce în stare de inconștiență și să le înlesnească deposedarea victimelor

de diverse bunuri și valori, în seara de 18 noiembrie 1999, cei cinci inculpați,

au plecat cu un autocar în Turcia, iar în momentul când au ajuns la granița bulgaro-turcă,

datorită interdicției sub care se aflau inculpatele M.G. și P.M., interdicție aplicată

pe pașapoartele acestora (de a mai călători în această țară unde practicaseră prostituția)

nefiindu-le permisă intrarea celor două pe teritoriul statului turc, inculpații

au luat hotărârea de a se întoarce toți în țară. Cei cinci inculpați s-au urcat

în primul autocar ce se întorcea din Turcia în România. În acest autocar, inculpații

l-au cunoscut pe un tânăr ce se întorcea de la muncă, din Turcia, și cu care inculpații

S.M.C. și D.R. au intrat în vorbă și „s-au împrietenit".

Profitând de naivitatea tânărului și de

o oarecare simpatie a acestuia pentru inculpata Z.V., grupul infracțional l-a atras

pe A.l., determinându-l să-și continue deplasarea spre domiciliul său din județul

Vaslui, împreună cu inculpații, cu trenul. Inițial, s-a încercat un aranjament în

care victima A.I. ar fi trebuit să se deplaseze la un hotel din Constanța împreună

cu inculpata Z.V. pentru a întreține relații sexuale și în acest context să-i administreze

în băuturi alcoolice „pastilele"' pentru a fi deposedat de bunuri, dar ulterior,

datorită costului cazării pe care partea vătămată nu a dorit să-l plătească, s-a

renunțat la acest proiect. Inculpata Z.V. a insistat pe lângă partea vătămată să

plece împreună cu trenul. În gara CFR Constanța, înainte de plecarea trenului, inculpatul

S.M.C. a cumparat o sticlă de lichior de cafea de la un chioșc.

Partea vătămată A.I. și-a exprimat dorința

de a cumpăra o sticlă de votcă însă a renunțat, inculpatul S.M.C. insistând în cumpărarea

lichiorului de cafea spunând că băutura trebuie să fie dulce să placă și fetelor.

În realitate inculpatul S.M.C. urmărea achiziționarea unei băuturi „dulce și colorată",

astfel ca victima să nu simtă gustul amar și nici să sesizeze culoarea albă a medicamentelor

ce urmează a fi dizolvate. În gara CFR Constanța inculpatul D.H. a cumpărat 6 pahare

din plastic. După plecarea trenului din Constanța, inculpatei S.M.C. având lichiorul

și paharele asupra sa, s-a deplasat la toaletă și într-unul din pahare a introdus

o folie întreagă de teblete (10 pastile) pisându-le. Întorcându-se în compartiment,

inculpatul S.M.C. a pus paharele pe măsuță și a turnat lichior în acestea. Partea

vătămată a ieșit pe hol, după care s-a întors în compartiment fiind îndemnat de

incupatul S.M.C. să bea dintr-un pahar pe care acesta anume i l-a întins. A.I. a

luat paharul și a întrebat, "câte pastile mi-ai pus" în glumă, iar inculpatul

S.M.C. i-a răspuns de asemenea, în glumă că șapte pastile, după care a negat și

ca să-l convingă că nu este adevărat a gustat el primul din paharul părții vătămate.

După consumarea lichiorului din pahar, partea vătămată a adormit imediat. Inculpatul

D.R. i-a fixat drept sarcină inculpatei P.M. să iasă pe coridor pentru a asigura

paza în timp ce ceilalți patru inculpați au început să-l controleze pe A.I. în buzunare

și bageje pentru a-i deposeda de bunurile de valoare pe care le avea asupra sa,

după ce în prealabil au tras perdelele de la compartiment. Inculpatul D.R. a luat

de pe degetele victimei două inele, iar inculpata Z.V. i-a luat ceasul de la mână,

cureaua da la pantaloni, precum și suma de 510 mărci germane și 350.000 RON. Inculpata

M.G. a scos cureaua de la pantalonii victimei, la îndemnul celor doi inculpați,

și ce asemenea a controlat-o pe aceasta și în lenjeria intimă, precum și în șosete

pentru a-i găsi bani.

Fiind sesizați din timp de apariția unei

patrule de poliție, de către inculpata P.M., care cunoștea despre ce se petrece

în compartiment, inculpații au ascuns inelele sustrase sub banchetă. Grăbindu-se

să-i avertizeze pe ceilalți inculpați, P.M. a intrat cu tigaia aprinsă în compartiment,

motiv pentru care a fost sancționată contravențional, iar amenda a fost plătită

din banii sustrași de la victimă. Fiind întrebați de organele de poliție despre

situația lui A.l., inculpații au răspuns polițiștilor că acesta doarme profund urmare

consumării unei mari cantități de băuturi alcoolice. Inculpații au fost sancționați

pentru că nu aveau bilete de călătorie, cu excepția inculpatei Z.V. și a victimei,

(care îi cumpărase acesteia biletul), amenda contravențională fiind plătită de asemenea

din banii sustrași de la partea vătămată. În continuare inculpații i-a mai luat

victimei un inel, precum și geaca pe care o purta, o geantă de voiaj nouă, o pereche

de

adidași, o bluză de trening, un carton

de țigări M.C., o lanternă și un

briceag. La sosirea trenului

în stația Buzău, cei cinci inculpați au coborât având

asupra

lor bunurile sustrase. Partea vătămată A.I. a rămas

dormind

în compartimentul în care a călătorit, ulterior trezindu-se singur. Pe

peronul

din Buzău, inculpații au văzut-o în cele din urmă pe partea vătămată

coborând

din tren și s-au grăbit să plece pentru a nu se întâlni cu aceasta.

Inculpații au luat un taxi și s-au deplasat

în orașul Focșani unde au mers la un fast food, unde au mâncat și au achitat nota

cu 50 de mărci germane, sustrase de la partea vătămată. Inculpatul S.M.C. l-a anunțat

telefonic pe fratele său S.D. să vină cu mașina sa din Mărășești pentru a-i transporta

pe toți la domiciliul lor. Între timp inculpații au împărțit între ei cartonul de

țigări, geaca părții vătămate a fost luată de inculpata M.G., ceasul de cureaua

au fost luate de inculpata Z.V., iar celelalte bunuri sustrase au rămas la inculpații

S.M.C. și D.R.

Cu mașina lui S.D. inculpații s-au deplasat

în orașul Panciu, unde

cele trei inculpate au coborât, primind

fiecare câte 10.000 RON și convenind să nu recunoască nimic când vor fi întrebate.

Partea vătămată observând în stația Buzău și constatând că a fost deposedat de bunuri

a plecat cu un alt tren la Focșani pentru a-i găsi pe făptuitori și unde a reclamat

fapta comisă. Aflându-se în trenul spre Focșani părții vătămate i s-a făcut rău,

stare generată de efectul medicamentelor ingerate în cantitate mare, motiv pentru

care a fost transportat la spital, fiindu-i acordate îngrijiri medicale.

Martorul T.M. a declarat că medicamentele

pe care Ie-a cumpărat la cererea inculpatului S.M.C. erau „neuleptil" și „rohyonol",

medicamente ce se administrează în cazul afecțiunilor neuropsihiatnce. Asupra inculpatelor

M.G. și Z.V. au fost găsite geaca și cureaua sustrase de la victimă, bunuri ce au

fost ridicate și restituite acesteia. Atât în cursul urmăririi penale cât și în

fața instanței de judecată, inculpatele Z.V., M.G. și P.M. au recunoscut faptele

comise, evidențiind rolul important pe care l-au avut inculpații S.M.C. și D.R.

în întreaga activitate infracțională desfășurată.

Starea de fapt expusă anterior și reținută

de instanță în sarcina incuipatului S.M.C., a rezultat din declarațiile părții vătămate

A.I., lista persoanelor cu talon intrate în autocar la data de 20 noiembrie 1999

în punctul de frontieră Vama Veche în care sunt înscrise numele inculpaților, inculpatelor

și a părții vătămate, raportul Serviciului Patrulări însoțiri din care rezultă că

făptuitorii s-au aflat la data de 20 noiembrie 1999 în trenul personal XXX pe relația

Constanța - Fetești, raport de

expertiză medico - legală

din 20 ianuarie 2000 al IML, județ Constanța, depozițiile martorilor B.T., T.M.,

N.C., S.D.B. și cele trei inculpate, procesele-verbale de percheziție domiciliară

și corporală, coroborate cu declarațiile inculpatelor care au recunoscut faptele

comise.

Raportul de expertiză medico-legală din

20 ianuarie 2000 al IML județ Constanța a concluzionat că atât Rohypnolul în doză

de 10 tablete sau Neuleptilul tot în doză de 10 tablete, administrate odată (într-o

singură repriză) sunt apte, fiecare în parte, să pună viața în pericol prin instalarea

comei, aceasta cu atât mai mult cu cât au fost dizolvate în băuturi alcoolice (100

ml lichior de cacao). S-a arătat că supradozojul este manifestat la 10 comprimate,

administrat odată, și poate produce comă, dar și reacții adverse multiple, care

pot apare tardiv. Poate determina hipertensiune malignă care duce la moarte în majoritatea

cazurilor, iar asocierea cu alcool le crește efectul ducând la aprofundarea comei.

A reținut instanța de fond, în rejudecare,

că, situație de fapt se confirmă întru totul, prin declarațiile părții vătămate

și martorei D.M., că S.M.C. a avut o participația determinantă de autor la folosirea

unor medicamente pe care să i le pună în băutura alcoolică părții

vătămate

A.I., în trenul Constanța - Buzău, provocându-i acestuia somnul, și sustrăgându-i

apoi banii și bunurile pe care le deținea, din care unele au fost ulterior descoperite

în posesia martorelor (foste coinculpate) M.G. și Z.V. Aceste două persoane au dat

declarații de recunoaștere a infracțiunii în cadrul procesului în care au fost condamnate,

au arătat și participația condamnatului S.M.C., susținerile lor se coroborează cu

declarațiile părții vătămate și ale martorei D.M., astfel încât nu sunt temeiuri

de a considera că declarațiile lor conțin aspecte neadevărate, în ceea ce îl privește

pe acest condamnat.

A mai reținut că mijloacele de probă din

dosar nu constau numai în aceste declarații, ci și în mijloace de probă ce indică

faptul că S.M.C. se afla în trenul Constanța-Buzău împreună cu ceilalți coinculpați

cu care a fost judecat, respectiv lista persoanelor fără talon intrate în țară cu

mijlocul de transport, din care rezultă că atât cei cinci coinculpați cât și partea

vătămată s-au aflat în același autocar venind din Turcia, raportul poliției transporturi

prin care a constatat 6 persoane într-un compartiment al trenului Constanța-Fetești,

din care două erau partea vătămată A.I. și martora P. (actual D.) M., persoane care

au susținut că sunt împreună și vin de la muncă din Turcia, fiind evident că printre

celelalte se afla și condamnatul S.M.C., de asemenea

constatarea

din raport că A.I. nu a putut fi trezit, dând semne că se află în stare de ebrietate.

De asemenea, raportul de expertiză medico-legală

efectuat în faza de urmărire penală se coroborează cu declarațiile din care rezultă

că pentru adormirea părții vătămate s-au folosit medicamente, fie rohypnol, fie

neuleptil, ambele având proprietatea de a provoca coma, deci starea de inconștiență

care poate fi confundată cu somnul în stare de ebrietate provocată de alcool. Martorul

T.M. confirmă că în grupul inculpaților s-a discutat și s-au făcut demersuri pentru

cumpărarea de la o farmacie de tablete de rohypnol sau neuleptil.

A reținut instanța de fond că potrivit

art. 211 C. pen. tâlhăria este o infracțiune ce constă în furtul săvârșit prin întrebuințarea

de violențe ori prin punerea victimei în stare de inconștiență. Întrucât din probele

administrate a rezultat cu certitudine atât activitatea de furt a unor bunuri ale

părții vătămate A.I. de către grupul din care făcea parte condamnatul S.M.C., inclusiv

de către acesta personal, precum și activitatea de punere a părții vătămate în stare

de inconștiență, tot de către S.M.C., apare ca fiind nefondată solicitarea acestuia

ca, pe calea rejudecării după extrădare, sa se dispună schimbarea încadrării juridice

în infracțiunea de furt calificat, și pe cale de consecință aplicarea unei pedepse

corespunzătoare acestei Infracțiuni. A constatat că în drept faptele inculpatului

S.M.C., aflat în stare de recidivă posteexecutorie, care împreună cu inculpații

M.G., Z.V. și D.R. concretizate prin aceea că împreună prin acțiuni conjugate, la

data de 20 noiembrie 1999, aflându-se în tren cu partea vătămată A.I., pe care au

deterrninat-o să-i însoțească, astfel că i-a administrat acesteia în băuturile alcoolice

medicamente, având ca efect instalarea stării de somn prin cantitatea mare administrată

- 10 tablete, punându-i astfel viața în pericol, circumstanțe în care, profitând

de starea de inconștiență în care se afla l-au deposedat de bunuri și valori, pe

care și le-au însușit întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie

prev. și ped. de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), e) și h) C. pen., cu aplic.

art. 37 lit. o) C. pen.

La individualizarea pedepsei instanța de

fond a avut în vedere pe lângă criteriile generale de individualizare, dispozițiile

părții generale ale C. pen., normele care impun regimul sancționator și natura și

gravitatea faptelor comise raportat la modalitatea de săvârșire a acestora respectiv

i-a administrat părții vătămate în băuturile alcoolice medicamente, având ca efect

instalarea stării de somn prin cantitatea mare administrată - 10 tablete, punându-i

astfel viața în pericol, circumstanțe în care, profitând de starea de inconștiență

în care se afla la deposedat de bunuri și valori, pe care și Ie-a însușit rolul

determinant

al acestui inculpat în ansamblul infracțional maniera în care a acționat în conlucrare

cu alți inculpați, prestabilit dar și datele ce-l

caracterizează pe inculpat

care s-a sustras de la cercetarea judecătorească în

fond, fără ocnele,

recidivist post executoriu - instanța apreciind în aceste condiții că scopul educativ

al pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unei

pedepse cu închisoarea

peste limita minimă prevăzută de lege, în condițiile în care tribunalul a considerat

în raport de datele ce-l caracterizează pe inculpat, dar și de fapta comisă că acestuia

nu i se pot reține în favoare atenuante.

A apreciat de asemenea gravitatea unei

astfel de fapte reținută în

sarcina inculpatului impune cu prisosință

regimul de detenție pentru asigurarea scopului educativ, fiind relevant faptul

că inculpatul nu a atins, acest scop educativ al pedepsei și a recidivat într-o

mamară gravă. De asemenea sub aspectul laturii civile a cauzei a constatat că se

impune obligarea inculpatului S.M.C. în solidar cu ceilalți inculpați M.G., Z.V.

și D.R. la 3.000,000 ROL, către partea civilă reprezentând despăgubiri civile.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal,

a declarat apel condamnatul S.M.C., criticând-o în esență, sub aspectul greșitei

respingeri pe fond a cererii de rejudecare solicitând, în esență, admiterea cererii

de rejudecare pe fond, anularea hotărârii pronunțate în lipsa inculpatului, schimbarea

încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1)

- 209 alin. (1) lit. a), d) și f) C. pen. și sub această încadrare juridică, achitarea

inculpatului, întrucât nu a participat le săvârșirea faptei, iar în subsidiar, redozarea

pedepsei în raport de noua încadrare juridică.

Prin decizia penală nr. 55/P din 9 mai

2012 a Curții de Apel Constantța cu majoritate de opinii s-a dispus admiterea apelului

declarat de condamnat în reiudecare S.M.C. împotriva sentinței penale nr. 191 din

data de 12 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. 1972/118/2010,

desființarea hotărârii și rejudecând, în temeiul art. 522

1

C. proc. pen.,

raportat la art. 405 - 406 C. proc. pon. s-a admis cererea de rejudecare formulată

de condamnatul în rejudecare S.M.C. S-a anulat, în parte, sentința penală nr. 203

din 03 mai 2001, pronunțată de Tribunalul Constanța, numai în ce privește acțiunea

penală exercitată față de inculpatul S.M.C. și, rejudecând, a dispus în temeiul

art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina

inculpatului S.M.C., în actul de sesizare a instanței, din infracțiunea prevăzută

de art. 211 alin. (2) lit. a), e), h) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.,

în infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), d), f)

C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În temeiul art. 345 alin. (2) C. proc.

pen. a condamnat pe inculpatul S.M.C., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat,

prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), d), f) C.

pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare,

cu aplicarea art. 57

C. pen. În temeiul art. 71 C. pen. s-a

aplicat inculpatului S.M.C., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza ll-a), b) C. pen. S-a dedus din pedeapsa aplicată

perioada arestării provizorii în vederea extrădării și perioada executată din pedeapsă,

de la 17 ianuarie 2008, la zi și s-au înlăturat din sentința penală nr. 203/2001

a Tribunalului Constanța dispozițiile contrare și s-au menținut celelalte dispoziții.

S-a respins cererea de suspendare a executării sentinței penale nr. 203/2001 a Tribunalului

Constanța. S-au anulat, în ce privește pe inculpatul S.M.C., formele de executare

a sentinței penale nr. 203/2001 a Tribunalului Constanța și dispus emiterea unor

noi forme de executare, la rămânerea definitivă a prezentei decizii. Cu opinie separată

a fost dna judecător V.L. în sensul respingerii ca nefondat a apelului.

A reținut instanța de apel că prima instanță

care a procedat la rejudecarea cauzei, a apreciat greșit rolul în judecarea cererii,

în raport de disp. art. 522

1

C. proc. pen. și art. 404, 408 C. proc.

pen.

A constatat instanța de apel că în mod

greșii instanța care a pronunțat sentința a analizat susținerile și apărările formulate

de inculpat, cărora nu Ie-a dat eficiență, întrucât a considerat că puterea de lucru

judecat nu mai poate fi înfrântă în această procedură, întemeindu-și hotărârea pe

constatări ce nu au suport probator și nu au avut nici cu ocazia judecării cauzei

în lipsa inculpatului.

A reținut instanța de apel că ingerarea

de către partea vătămata a unor tablete cu conținut sedativ, nu este dovedită dincolo

de orice dubiu, ci acest element de fapt apare numai în unele din declarațiile coinculpatelor

M.G. și Z.V., care însă nu prezintă în mod constant aceeași versiune pe timpul desfășurării

procesului penal. Dacă inițial coinculpatele nu au făcut nici o referire la combinarea

unui număr de tablete cu băuturi alcoolice oferite părții vătămate, ulterior, cu

ocazia audierii de către procuror în vederea dispunerii măsurii arestării preventive,

au declarat acest lucru, continuând să-l afirme și cu ocazia judecății, însă în

variante diferite, respectiv, în modalitatea dizolvării pastilelor de către inculpat

într-un pahar cu băutură alcoolică oferită părții vătămate, în timp ce partea vătămată

se afla la toaletă, iar inculpatul se afla în compartiment, și respectiv într-o

altă versiune, constând în aflarea despre dizolvarea pastilelor de către inculpat

la toaleta vagonului în paharul cu băutură alcoolică oferită părții vătămate, în

momentul în care acesta din urmă a adormit, după ce în compartiment inculpatul a

adus paharele de plastic, unul fiind ofetit părții vătămate. Susținerile coinculpatelor

nu pot constitui elemente doveditoare ale ingestiei de către partea vătămată, a

unor tablete cu conținut sedativ dizolvate în băutura consumată de acesta, întrucât

nu se coroborează cu ansamblul probelor administrate în cauză.

Astfel, pe lângă diferențele dintre versiunile

dizolvării pastilelor oferite de coinculpate se constată că ingestla de către partea

vătămată a acestora nu

este veridică, întrucât din nici o probă administrată

în cauză nu rezultă că inculpatul avea asupra sa acest tip de medicamente, substanțele

active ale medicamentelor cu caracter sedativ, nefiid depistate cu ocazia analizării

probelor biologice recoltate de Ia partea vătămată, nu la 48 de ore după posibila

ingerare (care se susține a fi avut loc în jurul orei 8 dimineața), ci la aproximativ

10 ore în aceeași zi, după ce a fost condus de către organele de poliție la spitallul

din Focșani.

Starea de rău generalizat a părții vătămate,

Ia ajungerea la destinație, ca și în prealabil, faptul că acesta a dormit profund,

are o puternică justificare prin starea sa anterioară, de oboseală, pe fondul consumului

anterior de băuturi alcoolice, astfel cum chiar el declară în plângerea adresată

organelor de polițe. De altfel, această stare de oboseală este confirmată și de

celelalte declarații

date în cauză, inclusiv ale coinculpatelor. De asemenea,

argumentul privind procurarea de către S.M.C. a unei băuturi alcoolice cu gust pronunțat

dulce, în scopul de a masca semnele unor medicamente dizolvate, nu este dovedit,

întrucât partea vătămată, încă de la începutul cercetărilor penale, a declarat că

și-a procurat singură sticla de lichior de ciocolată marca T. Sedarea părții vătămate

în maniera expusă în hotărârea judecătorească a cărei anulare se solicită este neverosimilă,

atât sub aspectul că efectele asupra stării de sănătate a părții vătămate, în raport

de cantitatea de barbiturice presupus a fi ingerată, sunt mult mai puțin grave decât

dacă această ingestie ar fi avut loc, și în plus, așa cum rezultă chiar din declarațiile

părții vătămate, la trezirea în compartiment, la destinație, persoanele de sex masculin,

printre care și inculpatul cu care călătorise în compartiment se aflau în același

compartiment, nu dispăruseră și l-au condus până pe peron. Starea de amețeală, greață

și tendință de vomă, se poate datora și efectelor consumului anterior de băuturi

alcoolice, fără o alimentație corespunzătoare, și cu privarea de odihnă. A apreciat

instanța că aceste elemente, conduc la concluzia că în concret, starea de inconștiență

a părții vătămate nu a fost produsă de către inculpat, ci s-a datorat faptei proprii

a părții vătămate, iar după instaurarea ei, inculpatul împreună cu ceilalți participanți

și-au însușit fără drept bunurile mobile reclamate ca fiind sustrase de către partea

vătămate și a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului, din infr.

prev. de art. 211 alin. (2) lit. a), e), h) C. pen., în infracțiunea de furt calificat

prev. de art. 298 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), d), f) C. pen., cu reținerea

în continuare a cauzei de agravare prev. de art. 37 lit. b) C. pen.

Împotriva deciziei nr. 55/P din 9 mai 2012

a Curții de Apel Constanța a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Constanța, în motivarea recursului susținându-se că în raport de probele dosarului,

în mod greșit s-a dispus admiterea cererii de rejudecare a persoanei condamnate

și schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite din infracțiunea de tâlhărie

prev. de art. 211 alin. (2) lit. a), e), h) cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen. în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208-209 alin. (1) lit. a),

d), f) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Examinând decizia recurată în raport de

motivele de casare invocate dar și din oficiu conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

din același cod, raportat la ansamblul probator și la dispozițiile legale,

Înalta Curte constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Constanța este întemeiat pentru următoarele considerente:

Probele administrate în cauză relevă, fără

echivoc, faptul că persoana condamnată S.M.C. a fost cea care a dizolvat în băutura

oferită părții vătămate A.I. o folie de tablete cu scopul de a provoca și de a induce

o stare de somn și astfel să fie deposedată de bunuri, fără a opune rezistență

sau a se putea apăra.

Astfel, Înalta Curte are în vedere declarațiile

constante ale coinculpaților și a martorilor audiați atât în faza de urmărire penală

cât și în faza de cercetare judecătorească - declarația inculpatei M.G., dosar instanță

de fond nr. 60/2001, din care rezultă intenția inculpatului de a comite fapta „Z.V.

a fost amenințată de S. și D. să-l convingă pe acel tânăr să meargă cu noi (...).

S.M. a revenit de la toaletă cu paharele, le-a așezat pe măsuță, după care a turnat

lichiorul. S.M. i-a înmânat paharul părții vătămate (...). Acesta a băut și a adormit

imediat (...)"; declarația inculpatei Z.V., dosar instanță de fond nr. 60/2001,

„S.M. i-a întins paharul, părții vătămate (...) partea vătămată a băut conținutul,

iar după 5 minute, a adormit (...). S.M. m-a forțat să-i sustrag ceasul de la mâna

părții vătămate (...). Înainte ca D.R. și S.M. să-i sustragă inelele de pe degetele

părții vătămate, S.M. i-a spus lui P. să meargă pe hol, pentru a asigura paza

(...)”; declarația inculpatei P.M., dosar instanță de fond nr. 60/2001, „Inculpatul

S.M. a fost cel care a pus pastilele în paharul părții vătămate, pisându-le".

Aceste declarații se coroborează cu declarația

părții vătămate audiată de instanța de apel, în procedura rejudecării, Dosar

nr. 693/36/2011, în sensul că, după ce a consumat din băutura oferită i s-a făcut

somn și a adormit. Singurul aspect rămas neelucidat în procedura de rejudecare,

se referă la denumirea și cantitatea de medicament adiministrată părții vătămate

de către

inculpatul S.M., însă aceste aspecte sunt

confirmate de probele științifice administrate - respectiv raportul de expertiză

medico-legală aflat la dosarul de urmărire penală și adresa nr. A12/986/2012 a INML

M.M. aflat la dosarul instanței de apel.

Coroborând aceste probe, Înalta Curte reține

că indiferent de modalitatea în care inculpatul S.M.C. a administrat părții vătămate

sau indiferent de denumirea acestora, efectul a fost cel urmărit de către inculpat

și anume aducerea părții vătămate în stare de imposibilitate de a se apăra, stare

de care inculpatul a profitat Ia sustragerea bunurilor.

Esențial în încadrarea juridică a faptelor

inculpatului S.M.C. este forma și modalitatea de vinovăție cu care s-a acționat.

Forma și modalitatea intenției, element al laturii subiective a infracțiunii rezultă

din materialitate actelor, aspecte ce au fost avute în vedere de instanța de fond

în stabilirea corectă a încadrării juridice a faptei.

Concluzionând, Înalta Curte reține că activitatea

de furt a bunurilor părții vătămate A.I. de către inculpatul S.M.C. și de către

ceilalți membrii ai grupului din care făcea parte, precum și activitatea de punere

în stare de inconștiență a părții vătămate de către acest inculpat întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (2) lit. a), e),

h) C. pen. și nu de furt calificat cum, în mod greșit a reținut instanța de apel.

Astfel, Înalta Curte temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen. va admite recursul daclarat de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Constanța deciziei penale nr. 55/P din 9 mai 2012 a Curții de Apel

Constanța, secția penală și pentru cauze cu minor.

Va casa decizia atacată și va menține sentința

penală nr. 191 din 12 mai 2011 a Tribunalului Constanța, secția penală.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva deciziei penale nr. 55/P din 09 mai

2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

privind pe intimatul inculpat S.M.C.

Casează decizia penală atacată și menține

sentința penală nr. 191 din 12 mai 2011 a Tribunalului Constanța, secția penală.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina

statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu pentru

intimatul inculpat, până la

prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 50 RON,

se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 30

octombrie 2012.