ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3496/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 191 din 12 mai 2011 a Tribunalului Constanța, s-a dispus în baza art. 522 1 C. proc. pen. raportat la art. 406 alin. (4) C. proc. pen. respingerea, ca nefondată, a cererii de rejudecare a condamnatului S.M.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit a), e) și h) C. pen., pentru care a fost condamnat definitiv prin sentința penală nr. 203 din 03 mai 2001 a Tribunalului Constanța, definitivă prin decizia penală nr. 3740 din 12 septembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție. A reținut instanța de fond că potrivit art. 522 1 C. proc. pen., în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului.

Prin sentința penală nr. 203 din 03 mai 2001, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr. 60/2001, condamnatului S.M.C. i s-a aplicat pedeapsa de 9 (nouă) ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (2) lit. a), e) și h) C. proc. pen. cu art. 37 lit. b) C. pen. Prin decizia penală nr. 218/P din 17 august 2001, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul penal nr. 553/P/2001 s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.M.C., iar prin decizia penală nr. 3740 din 12 septembrie 2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, în dosarul penal nr. 4154/2001 s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de acesta. La data de 30 septembrie 2002 a fost emis mandatul de executare cu nr. 297/2002.

Întrucât condamnatul s-a sustras de la executarea pedepsei, fiind dat în urmărire internațională în baza dispoziției I.G.P.R.-B.N.I. din 18 ianuarie 2008, Ministerul Administrației și internelor, I.G.P.R., B.N.I. a solicitat, în conformitate cu prevederile art. 67 alin. (2), (3) și (4) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, emiterea formelor pentru extrădarea condamnatului. A fost emis mandatul european de arestare nr. 28 din 28 august 2007 acesta fiind arestat provizoriu în Italia la data de 17 ianuarie 2008. Cu adresa B.M.I. a comunicat instanței că petentul a fost extrădat din Italia, fiind adus în țară și depus în arestul I.G.P.R.-Direcția Cercetări Penale.

Prin sentința penală nr. 385 din 29 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Constanța s-a dispus în baza art. 522 1 C. proc. pen. raportat la art. 406 alin. (4) C. proc. pen. respingerea, ca nefondată, a cererii de rejudecare a condamnatutui S.M.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), e) și h) C. pen., pentru care a rost condamnat definitiv prin sentința penală nr. 203 din 03 mai 2001 a Tribunalului Constanța, definitivă prin decizia penală nr. 3740 din 12 septembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție. Prin decizia penală nr. 15/P din 16 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în cauza cu nr. 1972/118/2010 s-au dispus admiterea apelului declarat de condamnatul în rejudecare după extrădare S.M.C., împoatriva sentinței penale nr. 385 din data de 29 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. 1972/118/2010.

A desființat hotărârea primei instanțe și a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Constanța. S-a reținut ca motiv al trimiterii la rejudecare faptul că în rejudecare tribunalul a readministrat probele, procedând la reaudierea condamnatului, a martorilor din lucrări și efectuarea unei comisii rogatorii pentru audierea martorei D. (fostă P.) M. După administrarea probatoriului, tribunalul, în rejudecare, a respins ca nefondată cererea condamnatului S.M.C. motivat de împrejurarea că, probatoriul nu a conturat o artă situație de fapt sau o altă încadrare juridică a faptei, iar vinovăția acestuia a fost în mod cert și corect stabilită. Referitor la aplicarea pedepsei, tribunalul a reținut că nu se impune o nouă individualizare a acesteia, întrucât s-ar încălca autoritatea de lucru judecat al hotărârii de condamnare.

Raportat la cele ce preced, s-a constatat că, deși s-a pronunțat pe fondul cererii de rejudecare, tribunalul nu a procedat efectiv Ia rejudecarea cauzei, așa cum o impun prevederile art. 522 1 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 405 alin. (1) C. proc. pen. Potrivit normelor de procedură ce guvernează judecata în primă instanță, tribunalul, după administrarea probelor, trebuia să pronunțe o nouă hotărâre, în care să facă propria analiză a probatoriului, să stabilească situația de fapt, încadrarea juridică a faptelor deduse judecății și dacă constata existența vinovăției, trebuia să aplice o pedeapsă individualizată conform prevederilor art. 72 C. pen. După pronunțarea propriei hotărâri în rejudecare, tribunalul, dacă constată că aceasta este similară primei hotărâri conform prevederilor art. 406 alin. (4) C. proc.

pen., putea respinge cererea de rejudecare a cauzei ca nefondată. Față de cerințele textelor legale menționate arterior, instanța de apel a constatat că, referirile generice privind stabilirea corectă și certă a situației de fapt a încadrări juridice și vinovăției condamnatului S.M.C., din hotărârea atacată cu apel nu echivalează cu o rejudecare pe fond a cauzei. În aceeași ordine de idei, neaplicarea unei pedepse individualizată conform prevederilor art. 72 C. pen., pentru motivul greșit că ar exista autoritate de lucru judecat al hotărârii de condamnare inițială, este tot o nesoluționare pe fond a cauzei. Referitor la comisia rogatorie prin care s-a procedat la audierea martorei D. (fostă P.) M., coparticipantă la săvârșirea faptei dedusă judecății, curtea a constatat că s-a efectuat cu lipsă de procedură în ceea ce-l privește pe condamnatul S.M.C., situație în care se constată nulitatea absolută, conform art. 197 alin. (2) C. proc.

pen. a respectivei probe. A reținut instanța de fond în rejudecare că materialul probator administrat în cauză la soluționarea cauzei pe fond, în primul ciclu procesual cu excepția declarației martorei D. (fostă P.) M., în comisie rogatorie pentru care Curtea de Apel Constanța a constatat nulitatea acesteia, respectiv declarațiile părții vătămate A.I., lista persoanelor cu talon intrate în autocar la data de 20 noiembrie 1998 în punctul de frontieră Vama veche, Raportul Serviciului Patrulări și însoțiri din data de 20 noiembrie 1999 - trenul XXX, Raportul de expertiză medico-legală din 20 ianuarie 2000 al IML Constanța (actual SML Constanța), depozițiile martorilor B.T., T.M., N.C., S.D.B., procesele - verbale de confruntare dintre martorul S.D.B.

și cele 3 inculpate, procesele - verbale de percheziție domiciliară și corporală, coroborate cu declarațiile inculpatelor care au recunoscut faptele comise dar și cu probele administrate în rejudecarea cauzei respectiv D.R. (condamnat în aceeași cauză în calitate de coautor la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie), G.M., S.D.B. relevă următoarea situație de fapt: Inculpații S.M.C. și D.R. împreună cu inculpatele P.M., M.G. și Z.V. au hotărât să se deplaseze în Turcia. La data de 18 noiembrie 1999 cei cinci inculpați au plecat din orașul Mărășesti spre Focșani cu autoturismul condus de fratele inculpatului S.M.C. În orașul Mărășești în timp ce se aflau într-un bar, inculpatul S.M.C. a dat o sumă de bani martorului T.M.

pentru ca acesta să-i cumpere niște medicamente ce urmau a fi administrate la diverse persoane, pentru a le aduce în stare de inconștiență și să le înlesnească deposedarea victimelor de diverse bunuri și valori, în seara de 18 noiembrie 1999, cei cinci inculpați, au plecat cu un autocar în Turcia, iar în momentul când au ajuns la granița bulgaro-turcă, datorită interdicției sub care se aflau inculpatele M.G. și P.M., interdicție aplicată pe pașapoartele acestora (de a mai călători în această țară unde practicaseră prostituția) nefiindu-le permisă intrarea celor două pe teritoriul statului turc, inculpații au luat hotărârea de a se întoarce toți în țară. Cei cinci inculpați s-au urcat în primul autocar ce se întorcea din Turcia în România.

În acest autocar, inculpații l-au cunoscut pe un tânăr ce se întorcea de la muncă, din Turcia, și cu care inculpații S.M.C. și D.R. au intrat în vorbă și „s-au împrietenit". Profitând de naivitatea tânărului și de o oarecare simpatie a acestuia pentru inculpata Z.V., grupul infracțional l-a atras pe A.l., determinându-l să-și continue deplasarea spre domiciliul său din județul Vaslui, împreună cu inculpații, cu trenul. Inițial, s-a încercat un aranjament în care victima A.I. ar fi trebuit să se deplaseze la un hotel din Constanța împreună cu inculpata Z.V. pentru a întreține relații sexuale și în acest context să-i administreze în băuturi alcoolice „pastilele"' pentru a fi deposedat de bunuri, dar ulterior, datorită costului cazării pe care partea vătămată nu a dorit să-l plătească, s-a renunțat la acest proiect.

Inculpata Z.V. a insistat pe lângă partea vătămată să plece împreună cu trenul. În gara CFR Constanța, înainte de plecarea trenului, inculpatul S.M.C. a cumparat o sticlă de lichior de cafea de la un chioșc. Partea vătămată A.I. și-a exprimat dorința de a cumpăra o sticlă de votcă însă a renunțat, inculpatul S.M.C. insistând în cumpărarea lichiorului de cafea spunând că băutura trebuie să fie dulce să placă și fetelor. În realitate inculpatul S.M.C. urmărea achiziționarea unei băuturi „dulce și colorată", astfel ca victima să nu simtă gustul amar și nici să sesizeze culoarea albă a medicamentelor ce urmează a fi dizolvate. În gara CFR Constanța inculpatul D.H. a cumpărat 6 pahare din plastic.

După plecarea trenului din Constanța, inculpatei S.M.C. având lichiorul și paharele asupra sa, s-a deplasat la toaletă și într-unul din pahare a introdus o folie întreagă de teblete (10 pastile) pisându-le. Întorcându-se în compartiment, inculpatul S.M.C. a pus paharele pe măsuță și a turnat lichior în acestea. Partea vătămată a ieșit pe hol, după care s-a întors în compartiment fiind îndemnat de incupatul S.M.C. să bea dintr-un pahar pe care acesta anume i l-a întins. A.I. a luat paharul și a întrebat, "câte pastile mi-ai pus" în glumă, iar inculpatul S.M.C. i-a răspuns de asemenea, în glumă că șapte pastile, după care a negat și ca să-l convingă că nu este adevărat a gustat el primul din paharul părții vătămate.

După consumarea lichiorului din pahar, partea vătămată a adormit imediat. Inculpatul D.R. i-a fixat drept sarcină inculpatei P.M. să iasă pe coridor pentru a asigura paza în timp ce ceilalți patru inculpați au început să-l controleze pe A.I. în buzunare și bageje pentru a-i deposeda de bunurile de valoare pe care le avea asupra sa, după ce în prealabil au tras perdelele de la compartiment. Inculpatul D.R. a luat de pe degetele victimei două inele, iar inculpata Z.V. i-a luat ceasul de la mână, cureaua da la pantaloni, precum și suma de 510 mărci germane și 350.000 RON. Inculpata M.G. a scos cureaua de la pantalonii victimei, la îndemnul celor doi inculpați, și ce asemenea a controlat-o pe aceasta și în lenjeria intimă, precum și în șosete pentru a-i găsi bani.

Fiind sesizați din timp de apariția unei patrule de poliție, de către inculpata P.M., care cunoștea despre ce se petrece în compartiment, inculpații au ascuns inelele sustrase sub banchetă. Grăbindu-se să-i avertizeze pe ceilalți inculpați, P.M. a intrat cu tigaia aprinsă în compartiment, motiv pentru care a fost sancționată contravențional, iar amenda a fost plătită din banii sustrași de la victimă. Fiind întrebați de organele de poliție despre situația lui A.l., inculpații au răspuns polițiștilor că acesta doarme profund urmare consumării unei mari cantități de băuturi alcoolice. Inculpații au fost sancționați pentru că nu aveau bilete de călătorie, cu excepția inculpatei Z.V. și a victimei, (care îi cumpărase acesteia biletul), amenda contravențională fiind plătită de asemenea din banii sustrași de la partea vătămată.

În continuare inculpații i-a mai luat victimei un inel, precum și geaca pe care o purta, o geantă de voiaj nouă, o pereche de adidași, o bluză de trening, un carton de țigări M.C., o lanternă și un briceag. La sosirea trenului în stația Buzău, cei cinci inculpați au coborât având asupra lor bunurile sustrase. Partea vătămată A.I. a rămas dormind în compartimentul în care a călătorit, ulterior trezindu-se singur. Pe peronul din Buzău, inculpații au văzut-o în cele din urmă pe partea vătămată coborând din tren și s-au grăbit să plece pentru a nu se întâlni cu aceasta. Inculpații au luat un taxi și s-au deplasat în orașul Focșani unde au mers la un fast food, unde au mâncat și au achitat nota cu 50 de mărci germane, sustrase de la partea vătămată.

Inculpatul S.M.C. l-a anunțat telefonic pe fratele său S.D. să vină cu mașina sa din Mărășești pentru a-i transporta pe toți la domiciliul lor. Între timp inculpații au împărțit între ei cartonul de țigări, geaca părții vătămate a fost luată de inculpata M.G., ceasul de cureaua au fost luate de inculpata Z.V., iar celelalte bunuri sustrase au rămas la inculpații S.M.C. și D.R. Cu mașina lui S.D. inculpații s-au deplasat în orașul Panciu, unde cele trei inculpate au coborât, primind fiecare câte 10.000 RON și convenind să nu recunoască nimic când vor fi întrebate. Partea vătămată observând în stația Buzău și constatând că a fost deposedat de bunuri a plecat cu un alt tren la Focșani pentru a-i găsi pe făptuitori și unde a reclamat fapta comisă.

Aflându-se în trenul spre Focșani părții vătămate i s-a făcut rău, stare generată de efectul medicamentelor ingerate în cantitate mare, motiv pentru care a fost transportat la spital, fiindu-i acordate îngrijiri medicale. Martorul T.M. a declarat că medicamentele pe care Ie-a cumpărat la cererea inculpatului S.M.C. erau „neuleptil" și „rohyonol", medicamente ce se administrează în cazul afecțiunilor neuropsihiatnce. Asupra inculpatelor M.G. și Z.V. au fost găsite geaca și cureaua sustrase de la victimă, bunuri ce au fost ridicate și restituite acesteia. Atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată, inculpatele Z.V., M.G. și P.M. au recunoscut faptele comise, evidențiind rolul important pe care l-au avut inculpații S.M.C.

și D.R. în întreaga activitate infracțională desfășurată. Starea de fapt expusă anterior și reținută de instanță în sarcina incuipatului S.M.C., a rezultat din declarațiile părții vătămate A.I., lista persoanelor cu talon intrate în autocar la data de 20 noiembrie 1999 în punctul de frontieră Vama Veche în care sunt înscrise numele inculpaților, inculpatelor și a părții vătămate, raportul Serviciului Patrulări însoțiri din care rezultă că făptuitorii s-au aflat la data de 20 noiembrie 1999 în trenul personal XXX pe relația Constanța - Fetești, raport de expertiză medico - legală din 20 ianuarie 2000 al IML, județ Constanța, depozițiile martorilor B.T., T.M., N.C., S.D.B. și cele trei inculpate, procesele-verbale de percheziție domiciliară și corporală, coroborate cu declarațiile inculpatelor care au recunoscut faptele comise.

Raportul de expertiză medico-legală din 20 ianuarie 2000 al IML județ Constanța a concluzionat că atât Rohypnolul în doză de 10 tablete sau Neuleptilul tot în doză de 10 tablete, administrate odată (într-o singură repriză) sunt apte, fiecare în parte, să pună viața în pericol prin instalarea comei, aceasta cu atât mai mult cu cât au fost dizolvate în băuturi alcoolice (100 ml lichior de cacao). S-a arătat că supradozojul este manifestat la 10 comprimate, administrat odată, și poate produce comă, dar și reacții adverse multiple, care pot apare tardiv. Poate determina hipertensiune malignă care duce la moarte în majoritatea cazurilor, iar asocierea cu alcool le crește efectul ducând la aprofundarea comei.

A reținut instanța de fond, în rejudecare, că, situație de fapt se confirmă întru totul, prin declarațiile părții vătămate și martorei D.M., că S.M.C. a avut o participația determinantă de autor la folosirea unor medicamente pe care să i le pună în băutura alcoolică părții vătămate A.I., în trenul Constanța - Buzău, provocându-i acestuia somnul, și sustrăgându-i apoi banii și bunurile pe care le deținea, din care unele au fost ulterior descoperite în posesia martorelor (foste coinculpate) M.G. și Z.V. Aceste două persoane au dat declarații de recunoaștere a infracțiunii în cadrul procesului în care au fost condamnate, au arătat și participația condamnatului S.M.C., susținerile lor se coroborează cu declarațiile părții vătămate și ale martorei D.M., astfel încât nu sunt temeiuri de a considera că declarațiile lor conțin aspecte neadevărate, în ceea ce îl privește pe acest condamnat.

A mai reținut că mijloacele de probă din dosar nu constau numai în aceste declarații, ci și în mijloace de probă ce indică faptul că S.M.C. se afla în trenul Constanța-Buzău împreună cu ceilalți coinculpați cu care a fost judecat, respectiv lista persoanelor fără talon intrate în țară cu mijlocul de transport, din care rezultă că atât cei cinci coinculpați cât și partea vătămată s-au aflat în același autocar venind din Turcia, raportul poliției transporturi prin care a constatat 6 persoane într-un compartiment al trenului Constanța-Fetești, din care două erau partea vătămată A.I. și martora P. (actual D.) M., persoane care au susținut că sunt împreună și vin de la muncă din Turcia, fiind evident că printre celelalte se afla și condamnatul S.M.C., de asemenea constatarea din raport că A.I.

nu a putut fi trezit, dând semne că se află în stare de ebrietate. De asemenea, raportul de expertiză medico-legală efectuat în faza de urmărire penală se coroborează cu declarațiile din care rezultă că pentru adormirea părții vătămate s-au folosit medicamente, fie rohypnol, fie neuleptil, ambele având proprietatea de a provoca coma, deci starea de inconștiență care poate fi confundată cu somnul în stare de ebrietate provocată de alcool. Martorul T.M. confirmă că în grupul inculpaților s-a discutat și s-au făcut demersuri pentru cumpărarea de la o farmacie de tablete de rohypnol sau neuleptil. A reținut instanța de fond că potrivit art. 211 C. pen. tâlhăria este o infracțiune ce constă în furtul săvârșit prin întrebuințarea de violențe ori prin punerea victimei în stare de inconștiență.

Întrucât din probele administrate a rezultat cu certitudine atât activitatea de furt a unor bunuri ale părții vătămate A.I. de către grupul din care făcea parte condamnatul S.M.C., inclusiv de către acesta personal, precum și activitatea de punere a părții vătămate în stare de inconștiență, tot de către S.M.C., apare ca fiind nefondată solicitarea acestuia ca, pe calea rejudecării după extrădare, sa se dispună schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat, și pe cale de consecință aplicarea unei pedepse corespunzătoare acestei Infracțiuni. A constatat că în drept faptele inculpatului S.M.C., aflat în stare de recidivă posteexecutorie, care împreună cu inculpații M.G., Z.V.

și D.R. concretizate prin aceea că împreună prin acțiuni conjugate, la data de 20 noiembrie 1999, aflându-se în tren cu partea vătămată A.I., pe care au deterrninat-o să-i însoțească, astfel că i-a administrat acesteia în băuturile alcoolice medicamente, având ca efect instalarea stării de somn prin cantitatea mare administrată - 10 tablete, punându-i astfel viața în pericol, circumstanțe în care, profitând de starea de inconștiență în care se afla l-au deposedat de bunuri și valori, pe care și le-au însușit întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), e) și h) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. o) C. pen.

La individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere pe lângă criteriile generale de individualizare, dispozițiile părții generale ale C. pen., normele care impun regimul sancționator și natura și gravitatea faptelor comise raportat la modalitatea de săvârșire a acestora respectiv i-a administrat părții vătămate în băuturile alcoolice medicamente, având ca efect instalarea stării de somn prin cantitatea mare administrată - 10 tablete, punându-i astfel viața în pericol, circumstanțe în care, profitând de starea de inconștiență în care se afla la deposedat de bunuri și valori, pe care și Ie-a însușit rolul determinant al acestui inculpat în ansamblul infracțional maniera în care a acționat în conlucrare cu alți inculpați, prestabilit dar și datele ce-l caracterizează pe inculpat care s-a sustras de la cercetarea judecătorească în fond, fără ocnele, recidivist post executoriu - instanța apreciind în aceste condiții că scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea peste limita minimă prevăzută de lege, în condițiile în care tribunalul a considerat în raport de datele ce-l caracterizează pe inculpat, dar și de fapta comisă că acestuia nu i se pot reține în favoare atenuante.

A apreciat de asemenea gravitatea unei astfel de fapte reținută în sarcina inculpatului impune cu prisosință regimul de detenție pentru asigurarea scopului educativ, fiind relevant faptul că inculpatul nu a atins, acest scop educativ al pedepsei și a recidivat într-o mamară gravă. De asemenea sub aspectul laturii civile a cauzei a constatat că se impune obligarea inculpatului S.M.C. în solidar cu ceilalți inculpați M.G., Z.V. și D.R. la 3.000,000 ROL, către partea civilă reprezentând despăgubiri civile. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel condamnatul S.M.C., criticând-o în esență, sub aspectul greșitei respingeri pe fond a cererii de rejudecare solicitând, în esență, admiterea cererii de rejudecare pe fond, anularea hotărârii pronunțate în lipsa inculpatului, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), d) și f) C. pen.

și sub această încadrare juridică, achitarea inculpatului, întrucât nu a participat le săvârșirea faptei, iar în subsidiar, redozarea pedepsei în raport de noua încadrare juridică. Prin decizia penală nr. 55/P din 9 mai 2012 a Curții de Apel Constantța cu majoritate de opinii s-a dispus admiterea apelului declarat de condamnat în reiudecare S.M.C. împotriva sentinței penale nr. 191 din data de 12 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. 1972/118/2010, desființarea hotărârii și rejudecând, în temeiul art. 522 1 C. proc. pen., raportat la art. 405 - 406 C. proc. pon. s-a admis cererea de rejudecare formulată de condamnatul în rejudecare S.M.C. S-a anulat, în parte, sentința penală nr. 203 din 03 mai 2001, pronunțată de Tribunalul Constanța, numai în ce privește acțiunea penală exercitată față de inculpatul S.M.C.

și, rejudecând, a dispus în temeiul art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului S.M.C., în actul de sesizare a instanței, din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), e), h) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), d), f) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul S.M.C., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), d), f) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 57 C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului S.M.C., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza ll-a), b) C. pen. S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării provizorii în vederea extrădării și perioada executată din pedeapsă, de la 17 ianuarie 2008, la zi și s-au înlăturat din sentința penală nr. 203/2001 a Tribunalului Constanța dispozițiile contrare și s-au menținut celelalte dispoziții. S-a respins cererea de suspendare a executării sentinței penale nr. 203/2001 a Tribunalului Constanța. S-au anulat, în ce privește pe inculpatul S.M.C., formele de executare a sentinței penale nr. 203/2001 a Tribunalului Constanța și dispus emiterea unor noi forme de executare, la rămânerea definitivă a prezentei decizii.

Cu opinie separată a fost dna judecător V.L. în sensul respingerii ca nefondat a apelului. A reținut instanța de apel că prima instanță care a procedat la rejudecarea cauzei, a apreciat greșit rolul în judecarea cererii, în raport de disp. art. 522 1 C. proc. pen. și art. 404, 408 C. proc. pen. A constatat instanța de apel că în mod greșii instanța care a pronunțat sentința a analizat susținerile și apărările formulate de inculpat, cărora nu Ie-a dat eficiență, întrucât a considerat că puterea de lucru judecat nu mai poate fi înfrântă în această procedură, întemeindu-și hotărârea pe constatări ce nu au suport probator și nu au avut nici cu ocazia judecării cauzei în lipsa inculpatului. A reținut instanța de apel că ingerarea de către partea vătămata a unor tablete cu conținut sedativ, nu este dovedită dincolo de orice dubiu, ci acest element de fapt apare numai în unele din declarațiile coinculpatelor M.G.

și Z.V., care însă nu prezintă în mod constant aceeași versiune pe timpul desfășurării procesului penal. Dacă inițial coinculpatele nu au făcut nici o referire la combinarea unui număr de tablete cu băuturi alcoolice oferite părții vătămate, ulterior, cu ocazia audierii de către procuror în vederea dispunerii măsurii arestării preventive, au declarat acest lucru, continuând să-l afirme și cu ocazia judecății, însă în variante diferite, respectiv, în modalitatea dizolvării pastilelor de către inculpat într-un pahar cu băutură alcoolică oferită părții vătămate, în timp ce partea vătămată se afla la toaletă, iar inculpatul se afla în compartiment, și respectiv într-o altă versiune, constând în aflarea despre dizolvarea pastilelor de către inculpat la toaleta vagonului în paharul cu băutură alcoolică oferită părții vătămate, în momentul în care acesta din urmă a adormit, după ce în compartiment inculpatul a adus paharele de plastic, unul fiind ofetit părții vătămate.

Susținerile coinculpatelor nu pot constitui elemente doveditoare ale ingestiei de către partea vătămată, a unor tablete cu conținut sedativ dizolvate în băutura consumată de acesta, întrucât nu se coroborează cu ansamblul probelor administrate în cauză. Astfel, pe lângă diferențele dintre versiunile dizolvării pastilelor oferite de coinculpate se constată că ingestla de către partea vătămată a acestora nu este veridică, întrucât din nici o probă administrată în cauză nu rezultă că inculpatul avea asupra sa acest tip de medicamente, substanțele active ale medicamentelor cu caracter sedativ, nefiid depistate cu ocazia analizării probelor biologice recoltate de Ia partea vătămată, nu la 48 de ore după posibila ingerare (care se susține a fi avut loc în jurul orei 8 dimineața), ci la aproximativ 10 ore în aceeași zi, după ce a fost condus de către organele de poliție la spitallul din Focșani.

Starea de rău generalizat a părții vătămate, Ia ajungerea la destinație, ca și în prealabil, faptul că acesta a dormit profund, are o puternică justificare prin starea sa anterioară, de oboseală, pe fondul consumului anterior de băuturi alcoolice, astfel cum chiar el declară în plângerea adresată organelor de polițe. De altfel, această stare de oboseală este confirmată și de celelalte declarații date în cauză, inclusiv ale coinculpatelor. De asemenea, argumentul privind procurarea de către S.M.C.

a unei băuturi alcoolice cu gust pronunțat dulce, în scopul de a masca semnele unor medicamente dizolvate, nu este dovedit, întrucât partea vătămată, încă de la începutul cercetărilor penale, a declarat că și-a procurat singură sticla de lichior de ciocolată marca T. Sedarea părții vătămate în maniera expusă în hotărârea judecătorească a cărei anulare se solicită este neverosimilă, atât sub aspectul că efectele asupra stării de sănătate a părții vătămate, în raport de cantitatea de barbiturice presupus a fi ingerată, sunt mult mai puțin grave decât dacă această ingestie ar fi avut loc, și în plus, așa cum rezultă chiar din declarațiile părții vătămate, la trezirea în compartiment, la destinație, persoanele de sex masculin, printre care și inculpatul cu care călătorise în compartiment se aflau în același compartiment, nu dispăruseră și l-au condus până pe peron.

Starea de amețeală, greață și tendință de vomă, se poate datora și efectelor consumului anterior de băuturi alcoolice, fără o alimentație corespunzătoare, și cu privarea de odihnă. A apreciat instanța că aceste elemente, conduc la concluzia că în concret, starea de inconștiență a părții vătămate nu a fost produsă de către inculpat, ci s-a datorat faptei proprii a părții vătămate, iar după instaurarea ei, inculpatul împreună cu ceilalți participanți și-au însușit fără drept bunurile mobile reclamate ca fiind sustrase de către partea vătămate și a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului, din infr. prev. de art. 211 alin. (2) lit. a), e), h) C. pen., în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 298 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), d), f) C. pen., cu reținerea în continuare a cauzei de agravare prev. de art. 37 lit. b) C. pen.

Împotriva deciziei nr. 55/P din 9 mai 2012 a Curții de Apel Constanța a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în motivarea recursului susținându-se că în raport de probele dosarului, în mod greșit s-a dispus admiterea cererii de rejudecare a persoanei condamnate și schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (2) lit. a), e), h) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208-209 alin. (1) lit. a), d), f) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate dar și din oficiu conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., combinat cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 din același cod, raportat la ansamblul probator și la dispozițiile legale, Înalta Curte constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța este întemeiat pentru următoarele considerente: Probele administrate în cauză relevă, fără echivoc, faptul că persoana condamnată S.M.C. a fost cea care a dizolvat în băutura oferită părții vătămate A.I. o folie de tablete cu scopul de a provoca și de a induce o stare de somn și astfel să fie deposedată de bunuri, fără a opune rezistență sau a se putea apăra. Astfel, Înalta Curte are în vedere declarațiile constante ale coinculpaților și a martorilor audiați atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească - declarația inculpatei M.G., dosar instanță de fond nr. 60/2001, din care rezultă intenția inculpatului de a comite fapta „Z.V.

a fost amenințată de S. și D. să-l convingă pe acel tânăr să meargă cu noi (...). S.M. a revenit de la toaletă cu paharele, le-a așezat pe măsuță, după care a turnat lichiorul. S.M. i-a înmânat paharul părții vătămate (...). Acesta a băut și a adormit imediat (...)"; declarația inculpatei Z.V., dosar instanță de fond nr. 60/2001, „S.M. i-a întins paharul, părții vătămate (...) partea vătămată a băut conținutul, iar după 5 minute, a adormit (...). S.M. m-a forțat să-i sustrag ceasul de la mâna părții vătămate (...). Înainte ca D.R. și S.M. să-i sustragă inelele de pe degetele părții vătămate, S.M. i-a spus lui P. să meargă pe hol, pentru a asigura paza (...)”; declarația inculpatei P.M., dosar instanță de fond nr. 60/2001, „Inculpatul S.M.

a fost cel care a pus pastilele în paharul părții vătămate, pisându-le". Aceste declarații se coroborează cu declarația părții vătămate audiată de instanța de apel, în procedura rejudecării, Dosar nr. 693/36/2011, în sensul că, după ce a consumat din băutura oferită i s-a făcut somn și a adormit. Singurul aspect rămas neelucidat în procedura de rejudecare, se referă la denumirea și cantitatea de medicament adiministrată părții vătămate de către inculpatul S.M., însă aceste aspecte sunt confirmate de probele științifice administrate - respectiv raportul de expertiză medico-legală aflat la dosarul de urmărire penală și adresa nr. A12/986/2012 a INML M.M. aflat la dosarul instanței de apel. Coroborând aceste probe, Înalta Curte reține că indiferent de modalitatea în care inculpatul S.M.C.

a administrat părții vătămate sau indiferent de denumirea acestora, efectul a fost cel urmărit de către inculpat și anume aducerea părții vătămate în stare de imposibilitate de a se apăra, stare de care inculpatul a profitat Ia sustragerea bunurilor. Esențial în încadrarea juridică a faptelor inculpatului S.M.C. este forma și modalitatea de vinovăție cu care s-a acționat. Forma și modalitatea intenției, element al laturii subiective a infracțiunii rezultă din materialitate actelor, aspecte ce au fost avute în vedere de instanța de fond în stabilirea corectă a încadrării juridice a faptei. Concluzionând, Înalta Curte reține că activitatea de furt a bunurilor părții vătămate A.I. de către inculpatul S.M.C.

și de către ceilalți membrii ai grupului din care făcea parte, precum și activitatea de punere în stare de inconștiență a părții vătămate de către acest inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (2) lit. a), e), h) C. pen. și nu de furt calificat cum, în mod greșit a reținut instanța de apel. Astfel, Înalta Curte temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. va admite recursul daclarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța deciziei penale nr. 55/P din 9 mai 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minor. Va casa decizia atacată și va menține sentința penală nr. 191 din 12 mai 2011 a Tribunalului Constanța, secția penală.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva deciziei penale nr. 55/P din 09 mai 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe intimatul inculpat S.M.C. Casează decizia penală atacată și menține sentința penală nr. 191 din 12 mai 2011 a Tribunalului Constanța, secția penală. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 50 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 30 octombrie 2012.