ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 407/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr.421 din 1 noiembrie 2002, Tribunalul Brăila a condamnat pe inculpații V.R.V. și pe M.G. la câte 1 an și 2 luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – 209 alin. (1) lit. a), g) și alin. (3) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 74-76 lit. c) C. pen. În baza art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) – 209 alin. (1) lit. a), g) și alin. (3) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 74-76 lit. c) C. pen.; inculpatul I.M. a fost condamnat la 1 an și 4 luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat, prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc.

pen. din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) – 209 alin. (1) lit. a), g) și alin. (3) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 86 1 alin. (3) C. pen. s-a dispus pentru toți inculpații suspendarea executării pedepselor sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 3 ani și 2 luni pentru inculpații V.R.V. și M.G. și de 3 ani și 4 luni pentru inculpatul I.M.. Conform art. 86 2 C. pen. s-a dispus obligarea acestora să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 3 lit. a), b), c) și d) C. pen. Potrivit art. 359 C. proc. pen. li s-a atras atenția asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 86 4 C. pen. S-a dispus totodată punerea lor în libertate, s-a constatat acoperit prejudiciul cauzat părți civile SNP Petrom SA, sucursala Petrotrans Ploiești și inculpații au fost obligați să plătească părții civile și statului, cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că inculpații V.R.V. și M.G. au lucrat ca agenți de pază la un punct de lucru al unei societăți din orașul Brăila, având obligația de a păzi conducta magistrală de produse petroliere aparținând SNP Petrom, sucursala Petrotrans Ploiești pe un tronson de 22 km cu 8 posturi de pază. În perioada 8-15 august 2002 inculpații V.R.V. și M.G. au fost repartizați să lucreze în schimbul de noapte de la 19 la 5 dimineața, iar în seara zilei de 11 august 2002, primul însoțit de șeful de obiectiv, a plecat să verifice pe teren agenții de pază, deplasarea efectuând-o cu un autoturism condus de un alt coinculpat - condamnat prin aceeași sentință - dar care nu a declarat recurs.

Anjungând la postul de pază unde se afla recurentul M.G. și unde exista un tronson de conductă dezafectat, cei doi s-au hotărât să sustragă motorină. În jurul orelor 23,30 inculpatul V.R.V. a plecat la domiciliul coinculpatului I.M., cu care discutase anterior să-i vândă motorină, pentru a-i cere recipienți în care să încarce acest produs și ajungând la locuința acestuia, i s-a pus la dispoziție mai multe bidoane din PVC și tablă, ambii înțelegându-se ca în schimbul unei sume de bani să ia produsul petrolier respectiv. Între timp, aflând că unul din posturi era controlat, au ascuns recipienții, au mers la postul respectiv și după ce au discutat cu lucrătorul de poliție, i-au luat din locul respectiv și au mers acolo unde știau că este o conductă din care se poate sustrage motorină.

După ce au umplut vasele, V.R.V. s-au deplasat cu autoturismul în comună unde la locuința recurentului Ilie a descărcat recipienții pe care i-a dus în curtea casei cumpărătorului. În aceeași zi, sesizându-se săvârșirea faptei și efectuându-se percheziții la domiciliile inculpaților M.G., I.M. și persoanei care a condus mașina, lucrătorii de poliție au găsit 250 litri motorină. Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, a fost admis prin decizia nr. 194 din 31 martie 2003 a Curții de Apel Galați, sentința casată în parte și majorate pedepsele pentru inculpații V.R.V. și M.G. de la câte 1 an și 2 luni închisoare la câte 4 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) – 209 alin. (1) lit. a), g) și alin. (3) lit. a) C. pen., iar inculpatul I.M.

a fost condamnat la 4 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) – 209 alin.(1) lit. a), g) și alin. (3) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. (b) C. pen. Au fost înlăturate dispozițiile art. 74-76 C. pen. și cele ale art. 86 1 alin. (3) și 86 2 C. pen. Împotriva acestei hotărâri inculpații au declarat recurs. Apărătorul inculpatului M.G. a menționat că înțelege să critice decizia instanței de apel numai sub aspectul temeiniciei, în ce privește individualizarea pedepsei, deoarece prin admiterea apelului Ministerului Public, s-a înrăutățit situația prin aplicarea unei pedepse mai mari decât cea la care fusese pedepsit anterior.

Întrucât acest recurent nu a declarat apel, apărătorul a menționat că nu susține celelalte motive de recurs invocate în scris și depuse la dosar. În ce privește pedepsele aplicate, apărătorul celorlalți recurenți a susținut că ele sunt exagerate și au solicitat admiterea recursurilor, casarea deciziei și reducerea acestora. Pentru inculpatul M.G., s-a solicitat și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. În motivarea acestor cereri, apărătorii au invocat faptul că recurenții sunt tineri iar prejudiciul cauzat părții civile a fost acoperit. Recursurile nu sunt fondate. Analizând decizia atacată, se constată că este temeinică sub aspectul individualizării pedepselor. Astfel, la stabilirea lor, instanța a avut în vedere pericolul social concret al faptei comise determinat de caracterul calificat al infracțiunii, de cantitatea de motorină sustrasă,de valoarea prejudiciului cauzat precum și de amploarea fenomenului infracțional de această natură.

Totodată, s-a ținut seama și de persoana făptuitorilor V.R.V. și M.G. care aveau atribuții de pază și control a conductelor magistrale de petrol, iar I.M. este recidivist ceea ce denotă perseverență infracțională și că executarea pedepsei anterioare nu și-a atins scopul ei educativ. Ca atare, instanța respectând prevederile art. 72 C. pen. și aplicând pedepsele în cuantumul stabilit, există garanția că scopul educativ și de prevenție generală va fi realizat. Pentru aceste considerente este evident că cererea apărătorului recurentului M.G. de a dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei nu este admisibilă atâta timp cât pedeapsa aplicată depășește 2 ani închisoare și nu este cazul să fie redusă.

Susținerea recurentului M.G. că sustragerea de combustibil s-a făcut dintr-o conductă dezafectată nu are eficiență juridică întrucât din probele administrate rezultă că motorina respectivă corespunde normelor tehnice în vigoare putând fi folosită. În ipoteza că nu ar fi fost așa, acțiunea inculpaților nu ar fi avut nici o justificare. În consecință, recursurile urmează să fie respinse. Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluționării cauzei în care se include și onorariul apărătorului oficiu care i-a reprezentat pe recurenții V.R.V. și I.M. vor fi restituite de către inculpați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursurile declarate de inculpații M.G., V.R.V. și I.M. împotriva deciziei nr. 194 din 31 martie 2003 a Curții de Apel Galați, ca nefondate. Obligă pe recurenți să plătească statului cheltuieli judiciare M.G. 1.000.000 lei iar V.R.V. și I.M. fiecare 1.400.000 lei în care se include și onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 22 ianuarie 2004.