ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 407/2004

Asupra

recursurilor de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința nr.421 din 1 noiembrie 2002, Tribunalul Brăila a condamnat pe

inculpații V.R.V.  și pe M.G. la câte 1 an și 2 luni închisoare pentru

infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – 209 alin. (1)

lit. a), g) și alin. (3) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 74-76 lit. c) C.

pen.

În baza

art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) – 209 alin. (1) lit. a), g) și alin. (3)

lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 74-76 lit. c) C. pen.; inculpatul I.M. a fost

condamnat  la 1 an și 4 luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea de

furt calificat, prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc.

pen. din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1)

– 209 alin. (1) lit. a), g) și alin. (3) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 37

lit. b) C. pen.

În baza

art. 86

1

alin. (3) C. pen. s-a dispus pentru toți inculpații suspendarea

executării pedepselor sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 3

ani și 2 luni pentru inculpații V.R.V. și M.G. și de 3 ani și 4 luni pentru

inculpatul I.M..

Conform

art. 86

2

C. pen. s-a dispus obligarea acestora să se supună

măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86

3

lit. a), b), c) și d)

C. pen.

Potrivit

art. 359 C. proc. pen. li s-a atras atenția asupra consecințelor nerespectării

dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

S-a

dispus totodată punerea lor în libertate, s-a constatat acoperit prejudiciul

cauzat părți civile SNP Petrom SA, sucursala Petrotrans Ploiești și inculpații

au fost obligați să plătească părții civile și statului, cheltuieli judiciare.

Pentru

a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că inculpații V.R.V. și M.G.

au lucrat ca agenți de pază la un punct de lucru al unei societăți din orașul

Brăila, având obligația de a păzi conducta magistrală de produse petroliere

aparținând SNP Petrom, sucursala Petrotrans Ploiești pe un tronson de 22 km cu

8 posturi de pază.

În

perioada 8-15 august 2002 inculpații V.R.V. și M.G. au fost repartizați să

lucreze în schimbul de noapte de la 19 la 5 dimineața, iar în seara zilei de 11

august 2002, primul însoțit de șeful de obiectiv, a plecat să verifice pe teren

agenții de pază, deplasarea efectuând-o cu un autoturism condus de un alt

coinculpat - condamnat prin aceeași sentință -  dar care nu a declarat recurs.                          Anjungând

la postul de pază unde se afla recurentul M.G. și unde exista un tronson de

conductă dezafectat, cei doi s-au hotărât să sustragă motorină.

În

jurul orelor 23,30 inculpatul V.R.V. a plecat la domiciliul coinculpatului I.M.,

cu care discutase anterior să-i vândă motorină, pentru a-i cere recipienți în

care să încarce acest produs și ajungând la locuința acestuia, i s-a pus la

dispoziție mai multe bidoane din PVC și tablă, ambii înțelegându-se ca în

schimbul unei sume de bani să ia produsul petrolier respectiv.

Între

timp, aflând că unul din posturi era controlat, au ascuns recipienții, au mers

la postul respectiv și după ce au discutat cu lucrătorul de poliție, i-au luat

din locul respectiv și au mers acolo unde știau că este o conductă din care se

poate sustrage motorină.

După ce

au umplut vasele, V.R.V. s-au deplasat cu autoturismul în comună unde la

locuința recurentului Ilie a descărcat recipienții pe care i-a dus în curtea

casei cumpărătorului.

În

aceeași zi, sesizându-se săvârșirea faptei și efectuându-se percheziții la

domiciliile inculpaților M.G., I.M. și persoanei care a condus mașina, lucrătorii

de poliție au găsit 250 litri motorină.

Apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, a fost admis prin decizia

nr. 194 din 31 martie 2003 a Curții de Apel Galați, sentința casată în parte și

majorate pedepsele pentru inculpații V.R.V. și M.G. de la câte 1 an și 2 luni

închisoare la câte 4 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat

prevăzută de art. 208 alin. (1) – 209 alin. (1) lit. a), g) și alin. (3) lit. a)

C. pen., iar inculpatul I.M. a fost condamnat la 4 ani închisoare pentru

complicitate la infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 26 raportat la

art. 208 alin. (1) – 209 alin.(1) lit. a), g) și alin. (3) lit. a) C. pen. cu

aplicarea art. 37 lit. (b) C. pen.

Au fost

înlăturate dispozițiile art. 74-76 C. pen. și cele ale art. 86

1

alin. (3) și 86

2

C. pen.

Împotriva

acestei hotărâri inculpații au declarat recurs.

Apărătorul

inculpatului M.G. a menționat că înțelege să critice decizia instanței de apel

numai sub aspectul temeiniciei, în ce privește individualizarea pedepsei,

deoarece prin admiterea apelului Ministerului Public, s-a înrăutățit situația

prin aplicarea unei pedepse mai mari decât cea  la care fusese pedepsit

anterior.

Întrucât

acest recurent nu a declarat apel, apărătorul a menționat că nu susține

celelalte motive de recurs invocate în scris și depuse la dosar.

În ce

privește pedepsele aplicate, apărătorul celorlalți recurenți a susținut că ele

sunt exagerate și au solicitat admiterea recursurilor, casarea deciziei și

reducerea acestora. Pentru inculpatul M.G., s-a solicitat și aplicarea

dispozițiilor art. 81 C. pen.

În

motivarea acestor cereri, apărătorii au invocat faptul că recurenții sunt

tineri iar prejudiciul cauzat părții civile a fost acoperit.

Recursurile

nu sunt fondate.

Analizând

decizia atacată, se constată că este temeinică sub aspectul individualizării

pedepselor.

Astfel,

la stabilirea lor, instanța a avut în vedere pericolul social concret al faptei

comise determinat de caracterul calificat al infracțiunii, de cantitatea de

motorină sustrasă,de valoarea prejudiciului cauzat precum și de amploarea

fenomenului infracțional de această natură.

Totodată,

s-a ținut seama și de persoana făptuitorilor V.R.V. și M.G. care aveau

atribuții de pază și control a conductelor magistrale de petrol, iar I.M. este

recidivist ceea ce denotă perseverență infracțională și că executarea pedepsei

anterioare nu și-a atins scopul ei educativ.

Ca

atare, instanța respectând prevederile art. 72 C. pen. și aplicând pedepsele în

cuantumul stabilit, există garanția că scopul educativ și de prevenție generală

va fi realizat.

Pentru

aceste considerente este evident că cererea apărătorului recurentului M.G. de a

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei nu este admisibilă atâta

timp cât pedeapsa aplicată depășește 2 ani închisoare și nu este cazul să fie

redusă.

Susținerea

recurentului M.G. că sustragerea de combustibil s-a făcut dintr-o conductă

dezafectată nu are eficiență juridică întrucât din probele administrate rezultă

că motorina respectivă corespunde normelor tehnice în vigoare putând fi

folosită. În ipoteza că nu ar fi fost așa, acțiunea inculpaților nu ar fi avut

nici o justificare.

În

consecință, recursurile urmează să fie respinse.

Cheltuielile

efectuate de stat cu ocazia soluționării cauzei în care se include și onorariul

apărătorului oficiu care i-a reprezentat pe recurenții V.R.V. și I.M. vor fi

restituite de către inculpați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursurile declarate de inculpații M.G., V.R.V. și I.M. împotriva deciziei nr.

194 din 31 martie 2003 a Curții de Apel Galați, ca nefondate.

Obligă

pe recurenți să plătească statului cheltuieli judiciare M.G. 1.000.000 lei iar V.R.V.

și I.M. fiecare 1.400.000 lei în care se include și onorariul apărătorului din

oficiu, în sumă de câte 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 22 ianuarie 2004.