ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2494/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 238 din 21 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr. 1304/2004, s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpații C.N. și B.M. din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., și în această încadrare juridică, făcând aplicarea și a dispozițiilor art. 74, art. 76 lit. c) și art. 80 C. pen., și în această încadrare juridică, inculpații au fost condamnați la câte un an și 8 luni închisoare.

De asemenea, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor comise de aceiași inculpați, din infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în infracțiunea de distrugere în formă continuată, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen., și în această încadrare juridică, au fost condamnați la câte 15 zile închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpații să execute pedeapsa cea mai grea, de câte un an și 8 luni închisoare. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpații F.P. și F.G. din infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în infracțiunea de distrugere în formă continuată, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C. pen.

și în această încadrare juridică, cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. d) C. pen., art. 80 C. pen., au fost condamnați la câte 15 zile de închisoare. De asemenea, inculpații F.P. și F.G. au fost condamnați și la câte o pedeapsă de un an și 4 luni închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca dintre pedepsele aplicate, inculpații F.P. și F.G. să execute pedeapsa cea mai grea, de câte un an și 4 luni închisoare. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul B.V.

din infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 75 lit. a) C. pen. și făcând aplicarea art. 74, art. 76 lit. d) și art. 80 C. pen., a fost condamnat la o pedeapsă de 15 zile de închisoare. De asemenea, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din tentativă la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., referitor la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. b) C. pen., în tentativă la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 20, referitor la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și în această încadrare juridică inculpatul a fost condamnat la 10 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul B.V. să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 luni închisoare. Inculpatul B.A. a fost condamnat la 10 luni închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen. și la 15 zile închisoare, pentru infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 74 și art. 76 lit. d) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul B.A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 luni închisoare.

S-a aplicat inculpaților și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., inculpații C.N., F.P., F.G. și B.M. au fost obligați, în solidar, la plata sumei de 138.174.228 lei, despăgubiri civile către partea civilă S.N.I.F., sucursala Brăila. De asemenea, inculpații C.N., F.P., F.G., B.M., B.A. și B.V. au fost obligați, în solidar, la plata sumei de 33.921.431 lei, despăgubiri civile către partea civilă S.N.I.F., sucursala Brăila. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: Inculpații locuiesc în comuna Galbenu, satul Sătuc, lucrează ca muncitori sezonieri și au o situație materială precară.

Pentru a obține bani, inculpații C.N., F.P., F.G. și B.M. s-au înțeles să meargă împreună la stația de irigații nr. 17 aparținând S.N.I.F., sucursala Brăila, pentru a sustrage componente din instalația de irigație în vederea valorificării ca fier vechi. În baza acestei înțelegeri, în ziua de 26 ianuarie 2004, s-au deplasat cu o sanie la Stația de irigație nr. 17 și cu ajutorul unui baros au spart mai multe vane și carcase de fontă și au transportat spărturile în sat, iar aici au trimis materialele prin minorii F.A. și F.C. la centrul de colectare din comuna Galbenu. Martorul I.Șt., achizitor, a preluat materialul, achitând minorilor suma de 130.000 lei, ce a ajuns în posesia inculpaților. În ziua următoare, 27 ianuarie 2004, cei patru inculpați au mers din nou la stația de irigare, și, procedând ca în ziua precedentă, au sustras componente din fontă, prin distrugerea lor și apoi, tot prin minorii F.A.

și F.C. le-a valorificat la același centru de colectare, încasând suma de 182.000 lei. În ziua de 29 ianuarie 2004, inculpații și-au continuat activitatea infracțională și cu participarea inculpaților B.A. și B.V. Cei șase inculpați, cu ajutorul unei lopeți și a unui baros au spart mai multe părți din instalația de irigații. Activitatea infracțională a fost întreruptă de apariția polițiștilor de la postul din comună. Prin expertiza efectuată la urmărirea penală s-a constatat că valoarea distrugerilor, din data de 26 - 27 ianuarie 2004, este de 138.174.228 lei, iar din data de 28 ianuarie 2004 de 33.021.431 lei. Aceste valori, includ și c/val. pieselor sustrase prin distrugere (92.197.248 lei, pentru faptele din 26 - 27 ianuarie 2004 și 23.154.560 lei pentru fapta din 28 ianuarie 2004). Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații B.V., B.A.

și F.G., acesta din urmă retrăgându-și ulterior apelul. Prin decizia penală nr. 582/ A din 25 octombrie 2004, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondate, apelurile inculpaților B.V. și B.A., reținând că situația de fapt și vinovăția inculpaților apelanți corespund probelor administrate, care au fost complet analizate și just apreciate, iar pedepsele aplicate au fost corect individualizate. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs inculpatul B.A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Recurentul a reiterat susținerile din apel, în sensul că pedeapsa de 10 luni închisoare cu executarea în regim de detenție este prea severă față de circumstanțele sale personale și împrejurările în care s-a comis fapta și a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 86 1 alin. (3) C. pen., respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Recursul nu este întemeiat. Verificând hotărârile pronunțate în raport de critica invocată, Înalta Curte constată, că pedeapsa aplicată a fost just individualizată, cu respectarea criteriilor de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen., la dozarea acesteia avându-se în vedere deopotrivă, pericolul social al faptelor comise, cât și datele ce caracterizează persoana recurentului în favoarea căruia s-au reținut circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. O reindividualizare a pedepsei nu se justifică atâta timp cât instanțele au avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și au dat dovadă de clemență orientându-se spre pedepse situate sub limita minimă prevăzută de textul incriminator.

Înalta Curte apreciază că aplicarea dispozițiilor art. 86 1 alin. (3) C. pen., în ceea ce-l privește pe inculpatul recurent nu ar permite satisfacerea scopului pedepsei astfel cum a fost prevăzut de legiuitor în art. 52 C. pen., astfel încât susținerea recurentului nu poate fi primită. Față de cele arătate, având în vedere că verificând decizia atacată în raport și cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența și a altor motive, care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este nefondat și a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva deciziei penale nr. 582/ A din 25 octombrie 2004 a Curții de Apel Galați. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 aprilie 2005.