ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2024/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 84 din

3 aprilie 2003, Judecătoria Carei, în baza art. 184 alin. (2) teza a II-a C.

pen., cu aplicarea Legii nr. 169/2002, l-a condamnat pe inculpatul

R.L.,

pentru săvârșirea infracțiunii de

vătămare corporală din culpă, la 1.000.000 lei amendă penală, iar în baza art.

1 din Legea nr. 543/2002 a constatat grațiată pedeapsa.

În baza art. 14 și urm. C.

proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să

plătească părții civile R.M. suma de 12.794.000 lei despăgubiri civile și

10.000.000 lei daune morale.

Tribunalul Satu Mare, prin

decizia penală nr. 210/ A din 28 iunie 2004, a admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei, a desființat în parte pe latură penală

sentința, în sensul că a majorat pedeapsa aplicată inculpatului R.L. de la

1.000.000 lei la 5.000.000 lei, iar în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a

constatat grațiată pedeapsa.

Prin aceeași decizie a fost

respins, ca nefondat, apelul părții civile R.M.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs partea civilă solicitând casarea și trimiterea cauzei pentru

rejudecare la instanța de apel.

Curtea de Apel Oradea, prin

decizia penală nr. 735/ R din 2 decembrie 2004, a respins, ca tardiv, recursul

declarat de partea civilă R.M.

Împotriva acestei decizii,

în baza art. 386 lit. a) C. proc. pen., partea civilă R.M. care a susținut că

recursul său, în mod greșit a fost respins, ca tardiv, introdus.

Prin decizia penală nr. 45/

R din 20 ianuarie 2005, Curtea de Apel Oradea, în baza art. 392 C. proc. pen.,

a respins contestația în anulare și a obligat-o pe contestatoare să plătească

statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

S-a apreciat că în cauză nu

sunt îndeplinite condițiile cuprinse în dispozițiile art. 386 lit. a) – d) C.

proc. pen., pentru desființarea deciziei.

Contestatoarea parte civilă,

a declarat recurs împotriva acestei ultime decizii, invocând dispozițiile art.

386 lit. a) C. proc. pen.

Recursul este inadmisibil.

Potrivit dispozițiilor art.

392 C. proc. pen., referitoare la procedura de judecare a contestației în anulare,

rezultă că, hotărârea pronunțată în această materie este susceptibilă de a fi

atacată pe calea ordinară de atac a apelului sau a recursului numai într-o

singură situație, respectiv aceea a contestației în anulare întemeiată pe

dispozițiile art. 386 lit. d) C. proc. pen. „când împotriva unei persoane s-au

pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă”, cu condiția prevăzută

de art. 329 alin. (4), ca hotărârea a cărei anulare se cere să fi rămas

definitivă la prima instanță sau la instanța de apel.

Prin urmare, cum decizia

atacată a fost pronunțată de instanța de recurs, investită să soluționeze

contestația în anulare îndreptată împotriva propriei hotărâri, dată în

judecarea unui recurs anterior, este definitivă, și în consecință nu mai poate

fi atacată cu un nou recurs.

De altfel, în considerarea

prevederilor cuprinse în dispozițiile art. 385

1

lit. e) C. proc.

pen., Curtea de Apel Oradea a menționat că hotărârea este definitivă.

În consecință, secția penală

a Înaltei Curți, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. a) C.

proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea

parte civilă și o va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat,

conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibil, recursul

declarat de contestatoarea R.M. împotriva deciziei penale nr. 45/ R din 20

ianuarie 2005 a Curții de Apel Oradea.

Obligă pe contestatoarea

recurentă la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 martie 2005.