ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3928/2011

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 19/2011 din 25 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în baza art. 183 C. pen., a fost condamnat inculpatul R.A., cetățean român, studii școala profesională, căsătorit, fără ocupație, 2 copii minori, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare;

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a 2-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore, de la data de 16 august 2004.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și 999 C. civ. a fost obligat inculpatul R.A. la plata către partea civilă L.S.A., cu titlu de despăgubiri civile a următoarelor sume:

- 200 RON, rentă lunară pe seama minorei L.M.A. începând din luna august 2004 și până la împlinirea vârstei de 18 ani de către minoră sau până la finalizarea studiilor, în cazul continuării acestora după împlinirea vârstei de 18 ani;

- 6.000 RON cu titlu de daune materiale;

- 50.000 RON cu titlu de daune morale;

Au fost respinse restul pretențiilor civile solicitate.

În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul R.A. la plata către partea civilă L.S.A. a sumei de 3.091 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de aceasta.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Satu Mare a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare emis în Dosar nr. 384/P/2004 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului R.A., având datele personale din dispozitivul prezentei sentințe, pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, faptă prevăzută și pedepsită de art. 183 C. pen.

Din acest rechizitoriu și pe baza probelor administrate în cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarele:

În noaptea de 15/16 august 2004, în jurul orelor 02,00, inculpatul R.A. a aplicat două lovituri cu palma în zona capului părții vătămate L.N., în urma cărora aceasta din urmă, care se afla în stare de ebrietate, s-a dezechilibrat și a căzut, mai întâi în față cu coatele peste capota unui autoturism parcat în apropiere și apoi pe spate, lovindu-se la cap.

În continuare, victima a fost transportată cu salvarea la Spitalul Orășenesc Carei, unde este examinată la orele 03,15, după care este transferată de urgență la Spitalul Județean Satu Mare și de acolo la Spitalul Județean Baia Mare, unde evoluția a fost nefavorabilă, decedând la data de 26 august 2004, orele 21,20. La momentul internării la Spitalul Județean Baia Mare în secția ATI și Neurochirurgie, la data de 16 august 2004, victima se afla deja în comă de gradul III.

În seara zilei de 15 august 2004, inculpatul R.A. a participat împreună cu soția sa la balul („chirbai") organizat la Căminul cultural din localitatea M.M., județul Satu Mare cu ocazia sărbătorii Adormirea Maicii Domnului, cunoscută în popor Sfânta Mărie Mare.

În jurul orelor 02,00, într-un moment de pauză al balului, inculpatul R.A. s-a deplasat în apropriere la barul aparținând AF „F.", din aceeași localitate, unde se organiza în paralel o discotecă. Aici inculpatul se întâlnește cu fratele său, martorul R.R. și hotărăsc să consume împreună câte o bere. În timp ce inculpatul R.A. se afla în interiorul localului așteptând la rând, iar fratele său R.R. îl aștepta afară, acesta din urmă s-a întâlnit cu un alt prieten, martorul M.Z., cu care rămâne la discuții. În acest moment, de ei se apropie victima L.N., care se afla în stare de ebrietate și care s-a luat la ceartă cu M.Z., dar în acest incident intervine martorul R.R., care ajunge să se îmbrâncească cu victima, împingându-se reciproc.

Fiind alarmat, de o persoană rămasă neidentificată, de faptul că afară fratele său este bătut de o altă persoană, inculpatul R.A. părăsește rândul, iese în fața barului, unde îi reproșează victimei L.N., incidentul avut cu fratele său, ocazie cu care îi aplică cele două lovituri cu palma peste cap.

Fapta inculpatului R.A. de a aplica două lovituri cu palma victimei L.N., în urma cărora aceasta din urmă s-a dezechilibrat, a căzut și s-a lovit la cap, intrând în comă și decedând după aproximativ 10 zile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, faptă prevăzută și pedepsită de art. 183 C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 183 C. pen., dacă vreuna dintre faptele prevăzute în articolele 180 - 182 a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani.

Sub aspectul laturii obiective, săvârșirea acestei infracțiuni presupune săvârșirea de acțiuni sau inacțiuni specifice infracțiunilor de lovire sau alte violențe (art. 180 C. pen.), de vătămare corporală (art. 18

1

C. pen.) și de vătămare corporală gravă (art. 182 C. pen.), care să aibă ca și rezultat moartea victimei. Între acțiune și rezultatul produs este necesar să existe o legătură de cauzalitate. Acest raport de cauzalitate nu este înlăturat dacă la activitatea făptuitorului se adaugă și alți factori contributivi, anteriori, concomitenți sau surveniți, câtă vreme se stabilește că, fără activitatea făptuitorului, rezultatul nu s-ar fi produs.

În ce privește latura subiectivă, infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte se săvârșește cu intenție, respectiv lovirea sau fapta de vătămare corporală se săvârșește cu intenție, iar urmarea mai gravă produsă - moartea victimei - i se atribuie făptuitorului pe baza culpei.

În cauză sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului.

Din toate depozițiile martorilor oculari, audiați în cursul urmăririi penale și care au fost reluate în cursul cercetării judecătorești, rezultă că inculpatul R.A. a aplicat victimei două lovituri cu palma în zona capului. De altfel și inculpatul a recunoscut săvârșirea activității de lovire, prin declarațiile sale. Cu privire la acest aspect, inculpatul arată în declarația sa olografă din 16 august 2004 „am dat două palme peste ceafa", iar apoi în declarația sa de învinuit, tot din 16 august 2004 „eu în joacă l-am atins cu mâna stângă pe amândoi obrajii, ca și cum l-aș fi lovit, dar de fapt l-am atins doar puțin". Cu ocazia audierilor ulterioare din data de 17 august 2004 în fața procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei, învinuitul arată „i-am dat două palme numitului L.", iar la data de 27 august 2004, în fața procurorului de la Parchetul Satu Mare arată „în glumă l-am lovit de două ori cu mâna stângă peste față". În fața instanței de judecată inculpatul a declarat „i-am dat două palme peste față doar ca să-l trezesc, fără intensitate".

Cu privire la același aspect, depozițiile martorilor oculari sunt mai categorice, astfel martorul C.N.G. arată în declarația olografă „i-a aplicat acestuia două lovituri cu pumnul în zona capului", iar în declarația dată în fața procurorului arată „am văzut apoi când R.A. l-a lovit pe L.N. de două ori peste față cu pumnul sau cu palmele". Același lucru a fost relatat și de martorii oculari M.Z. „i-a aplicat acestuia două lovituri cu palma peste față". Și fratele inculpatului, martorul ocular R.R. a indicat același aspect în fața procurorului „acesta l-a prins pe L.N. de față și cu mâna stângă l-a lovit de două ori cu palma peste față" sau în fața organelor de poliție „l-a lovit cu palma pe L.N.".

Urmare a loviturilor aplicate de inculpat victimei L.N., acesta s-a dezechilibrat, fiind în stare de ebrietate și a căzut mai întâi peste un autoturism, marca R.R., având nr. de înmatriculare (...), ce aparținea numitului D.G.T. și care se afla parcat în imediata apropriere a locului unde s-a produs agresiunea, lovind în cădere cu coatele capota acestui autoturism căruia i-a produs astfel o înfundătură a capotei față a autoturismului, după care a căzut pe spate lovindu-se la cap.

Și această împrejurare a fost observată de către martorii oculari, care au relatat-o însă în mod diferit.

Fratele inculpatului, martorul R.R. a arătat în declarația olografă „(...) lovindu-l cu mâna în zona capului, iar ca urmare numitul L.N. s-a dezechilibrat, împiedicându-se de treptele de la intrarea în magazinul ce se afla în imediata apropiere și a căzut cu capul pe capota unui autovehicul (...), după care a căzut la pământ." Martorul M.Z., prieten al fratelui inculpatului, declară la data de 16 august 2004 în fața organelor de poliție următoarele „i-a aplicat acestuia două lovituri cu palma peste față, fapt ce a făcut ca numitul L.N. să se dea înapoi și s-a împiedicat de treptele trotuarului din apropriere înspre magazin și a căzut cu capul pe capota autovehiculului care era parcat în imediata apropiere, după care a căzut la pământ".

Martorul C.N.G., care a și anunțat telefonic organele de poliție și salvarea, arată următoarele în declarația olografă „L.N. din G. a căzut la pământ lovind cu capul capota unui autovehicul care se afla parcat în apropiere" și „precizez faptul că numitul L.N. a căzut la pământ după ce a fost lovit de numitul R.A.".

Martorul C.Ș.A. arată cu privire la acest aspect următoarele: „i-a dat o palmă și a plecat, L. căzând în genunchi" (declarație din data de 26 martie 2007) și „după ce R.A. i-a dat o palmă lui L.N. acesta a căzut lângă mașină fără să se lovească și s-a ridicat în picioare, a căutat ceva prin buzunare, după care s-a întors cu fața spre mașină și a căzut pe ea cu fața, respectiv cu coatele și capul pe capotă. După ce s-a lovit de mașină L.N. s-a lăsat dintr-o dată pe spate și s-a lovit de una dintre treptele, respectiv de prima treaptă cu capul, după ce a căzut pe spate", declarație din data de 19 noiembrie 2008.

Inculpatul R.A. susține în declarațiile sale că nu ar fi văzut acest moment, deoarece s-ar fi întors după ce i-a aplicat cele două palme victimei, dar că ar fi auzit o bufnitură la scurt timp, iar când s-a întors victima L.N. era căzută la pământ.

În legătură cu cauza medicală a decesului victimei, instanța a reținut că din cuprinsul actelor medico-legale aflate la dosar și anume: raport de constatare medico-legală emis de către S.M.L. Baia Mare la data de 26 august 2004, expertiză medico-legală efectuată de către același serviciu medico-legal la data de 23 noiembrie 2004, raportul de nouă expertiză medico-legală efectuat de către I.M.L. Cluj Napoca la data de 10 ianuarie 2006, avizul „Comisiei Superioare de medicină legală" din cadrul I.N.M.L. M.M. București din data de 26 iunie 2006 și un nou aviz al aceleiași comisii superioare din data de 29 ianuarie 2007, rezultă următoarele: moartea numitului L.N. este violentă și se datorează contuziei, dilacerării și hemoragiei meningo-cerebrale cu fractură craniană în evoluția căreia a survenit o bronhopneumonie. Leziunile tanatogeneratoare s-au putut produce prin cădere de la același nivel în cadrul unei auto sau heteropropulsii, mecanismul fiind lovire urmată de cădere.

Prin urmare, instanța a reținut că inculpatul R.A. a acționat cu intenția de a lovi victima L.N., aplicându-i două lovituri cu palma peste față, după care aceasta s-a dezechilibrat, fiind în stare de ebrietate și a căzut lovindu-se la cap, ce a dus, în final, la decesul acesteia, producându-se astfel un rezultat pe care inculpatul nu l-a prevăzut, deși trebuia și putea să îl prevadă.

În ce privește intenția inculpatului de a lovi victima, aceasta este evidentă și rezultă și din următoarele: inculpatul a fost alertat de o persoană ce a rămas neidentificată în legătură cu faptul că fratele său mai mic este bătut de o altă persoană, așa încât a ieșit din bar să-și apere fratele. În acel moment, fratele său, R.R. era aplecat, culegându-și de pe jos țigările și alte obiecte ce i-au căzut din buzunar ca urmare a îmbrâncelilor reciproce avute anterior cu victima L.N., în cadrul cărora i-a fost smulsă cămașa de pe el și cu toate că fratele său i-a transmis că nu este nicio problemă, inculpatul a aplicat două palme victimei. Aceasta din urmă se afla în stare de ebrietate, așa cum au relatat toți martorii oculari audiați în cauză, chiar dacă concentrația alcoolică nu a fost stabilită și prin acte medicale.

Este nefondată apărarea inculpatului potrivit căreia între agresiunea săvârșită de acesta și căderea victimei nu ar exista niciun raport de cauzalitate și astfel nu poate fi reținută culpa sa în raport de moartea produsă. Din probele testimoniale administrate în cauză rezultă că victima L.N. s-a dezechilibrat și a căzut imediat după ce a fost lovit de inculpat, pe fondul stării de ebrietate în care se afla.

În legătură cu declarațiile martorilor audiați în cauză, instanța a mai reținut că acestea sunt cu atât mai relevante cu cât au fost luate de către organele judiciare la un moment cât mai apropiat de momentul săvârșirii faptelor. Se poate astfel observa că în raport de evoluția cercetărilor din dosarul de urmărire penală în care s-a dispus de două ori scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului și tot de atâtea ori redeschiderea urmăririi penale, ce a prilejuit audierea în mod repetat a martorilor, că între declarațiile inițiale și cele ulterioare există diferențe datorate în principal trecerii timpului. Pe de altă parte, depozițiile martorilor R.R. și M.Z., respectiv fratele inculpatului și prietenul său, conțin o doză ridicată de subiectivism, dată fiind, pe de o parte, legătura de rudenie, respectiv prietenie cu inculpatul, iar pe de altă parte, și împrejurarea că cei doi au determinat într-un fel reacția inculpatului, intrând pe rând în conflict cu victima L.N. De altfel, la dosar există o declarație a martorului C.Ș.A. din care rezultă de unde s-a iscat conflictul inițial între L. și R.R., respectiv acesta din urmă i-a cerut victimei să ia piciorul jos de pe lavița pe care stătea în bar, după care s-au înjurat reciproc și s-au invitat afară pentru a rezolva acest conflict. În continuare, din depoziția aceluiași martor, dar și din declarațiile martorului C.N.G. rezultă că L.N. îl lovea R.R. (îl bătea), iar acesta din urmă se apăra, ocazie cu care i-a aplicat și el cel puțin o lovitură în zona pieptului, iar în tot acest timp R.R. era însoțit de prietenul său M.Z., care însă se afla în stare de ebrietate. Doar după acest moment a intervenit inculpatul R.A., în apărarea fratelui său.

Este nefondată și apărarea inculpatului, susținută prin apărător ales cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, potrivit căreia inculpatul a acționat sub impulsul provocării.

Inculpatul R.A. a acționat în modalitatea mai sus arătată doar după ce conflictul între L.N. și fratele inculpatului s-a stins. Eventualele cuvinte injurioase ce i-ar fi fost adresate de către L.N., nu pot justifica reținerea scuzei provocării raportat la împrejurările concrete ale cauzei. Astfel, acestea au provenit de la o persoană aflată în stare de ebrietate și care a avut o altercație fizică și verbală anterioară cu fratele inculpatului. De altfel, existența acestor injurii este invocată doar de martorii R.R. și M.Z., a căror depoziții sunt subiective, așa cum s-a arătat mai sus.

Reținând vinovăția inculpatului R.A. în ce privește săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzute de art. 183 C. pen., instanța a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen. și anume limitele de pedeapsă fixate în dispozițiile art. 183 C. pen., gradul de pericol social al faptei săvârșite și persoana inculpatului R.A.

Fapta comisă de inculpatul R.A. prezintă în concret un grad ridicat de pericol social, mai ales prin prisma rezultatului acesteia și anume decesul victimei L.N. Prin fapta sa, inculpatul a adus atingere relațiilor sociale referitoare la dreptul persoanei la viață. Chiar dacă rezultatul produs nu a fost prevăzut de către inculpat, acesta intervenind ca urmare a unor factori concomitenți, existenți la momentul săvârșirii faptei și anume starea de ebrietate a victimei ce a determinat dezechilibrarea sa ca urmare a loviturilor primite, urmată de căderea și apoi lovirea în zona capului de un plan dur, inculpatul trebuia să se abțină de la aplicarea unor lovituri unei persoane aflate în stare de ebrietate, astfel putând evita rezultatul produs.

Inculpatul nu are antecedente penale, fiind la primul contact cu legea penală, dar această împrejurare nu duce automat la reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cu atât mai mult cu cât inculpatul a abandonat victima după săvârșirea faptei, părăsind locul agresiunii chiar dacă a constatat că victima s-a prăbușit la pământ, rămânând nemișcat și fiind nevoie de intervenția cadrelor medicale de la salvare.

În legătură cu latura civilă a cauzei, instanța a reținut că în termenul prevăzut de art. 15 C. proc. pen., respectiv în cursul judecății, până la citirea actului de sesizare, persoana vătămată L.S.A., în calitate de soție a defunctului L.N. s-a constituit parte civilă în cauză, prin cererea aflată la dosar.

Prin această cerere, partea vătămată a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 506.000 RON, din care suma de 6.000 lei cu titlu de cheltuieli de înmormântare ale victimei, iar suma de 500.000 RON cu titlu de daune morale. Totodată, s-a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 200 RON lunar cu titlu de despăgubiri lunare în favoarea fiicei sale minore, L.M.A.,, precum și la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat și contravaloarea expertizei medico-legale.

În cauză, în raport de stabilirea vinovăției inculpatului R.A. în ce privește săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, ce a avut ca urmare decesul victimei L.N., soțul părții vătămate L.A.S., instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului pentru fapta proprie, motiv pentru care a dispus obligarea acestuia la plata de despăgubiri către partea civilă.

În ce privește întinderea acestor despăgubiri, s-a avut în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului ce presupune înlăturarea integrală a tuturor consecințelor dăunătoare ale faptei ilicite și culpabile, astfel că a obligat inculpatul la plata sumei de 6.000 RON reprezentând cheltuieli ocazionate de înmormântarea victimei, cheltuieli al căror cuantum a fost dovedit prin depozițiile martorilor R.M. și V.V.

Totodată, reținând că la momentul decesului, victima L.N. avea în întreținere pe fiica sa minoră L.M.A. și că în urma decesului s-a stabilit în favoarea acesteia o pensie de urmaș în cuantum de 246 RON, conform cuponului de pensie, instanța a obligat inculpatul la plata unei prestații (rente) lunare de 200 RON pe seama minorei L.M.A., începând de la data decesului victimei, luna august 2004 și până la împlinirea de către minoră a vârstei de 18 ani sau în continuare, până la finalizarea studiilor, sumă stabilită ca diferență între valoarea întreținerii prestată de victimă (care realiza venituri de până la 1.000 euro) și pensia de urmaș stabilită în favoarea acesteia, dar nu mai mare decât cuantumul solicitat.

Pentru aceleași considerente, a obligat inculpatul și la plata de daune morale către partea civilă în cuantum de 50.000 RON.

Împotriva sentinței instanței de fond, a declarat apel în termen partea civilă L.S.A. solicitând admiterea acestuia, desființarea în parte a sentinței apelate, reconsiderarea pedepsei aplicată în sensul majorării acesteia, având în vedere gradul de pericol social al faptei și al făptuitorului, luând în considerare și atitudinea nesinceră acestuia pe tot parcursul procesului, faptul că nu și-a manifestat niciun moment regretul față de consecințele faptei sale.

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel în termen și inculpatul apelant R.A. solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. pen., arătând că inculpatul nu se face vinovat de decesul victimei, care era în stare de ebrietate, motiv pentru care s-a împiedicat, a căzut și s-a lovit.

În subsidiar, solicită să se dispună reducerea pedepsei și suspendarea executării acesteia, după care mai solicită respingerea recursului declarat de partea civilă.

Verificând apelurile declarate în cauză prin prisma motivelor invocate și ale celor care, potrivit legii se verifică din oficiu, instanța a constatat că sunt nefondate, apelurile fiind respinse.

Împotriva Deciziei penale nr. 28/A din 11 aprilie 2011 a Curții de Apel Oradea pronunțată în acest sens, în termen legal, s-a exercitat calea de atac a recursului de către inculpat.

Inculpatul arată că se impune restituirea cauzei la procuror întrucât la urmărirea penală în mod greșit a fost citat la o adresă unde nu mai locuia. La judecată, în apel, i s-a încălcat dreptul la apărare întrucât i-a fost desemnat un apărător din oficiu. Solicită achitarea în baza art. 11 punctul 2 lit. a) C. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. pen., arătând că nu se face vinovat de decesul victimei, care era în stare de ebrietate, motiv pentru care s-a împiedicat, a căzut și s-a lovit. Se invocă și redozarea pedepsei, cu incidența suspendării sub supraveghere a acesteia.

Instanța de recurs reține următoarele:

În faza de urmărire penală învinuitul a fost audiat la datele de 27 august 2004 și la 15 martie 2007, dată la care i-a fost prezentat materialul de urmărire penală, ulterior nu a mai putut fi audiat deoarece a rezultat că a dispărut, sens în care s-au atașat acte din care rezultă că a fost căutat, că nu a decedat, că nu este arestat și că nu și-a schimbat numele.

A invoca în recurs propria culpă, în sensul că nu a adus la cunoștința organelor judiciare o nouă adresă de unde să fie încunoștiințat de mersul afacerii judiciare, nu poate fi acceptată juridic.

De asemenea, desemnarea unui apărător din oficiu în cauză constituia o obligație legală pentru instanța de judecată, în niciun caz nu se poate vorbi de încălcarea dreptului său de apărare în contextul în care tocmai acest apărător a fost cel care i-a reprezentat interesele juridice și a manifestat o prestație efectivă, profesionistă.

Legal și temeinic a dispus prima instanță condamnarea inculpatului R.A. la pedeapsa de 5 ani 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, pe motiv că, în seara zilei de 15 august 2004 cu ocazia balului și discotecii organizate în M.M., după ora 2,00 inculpatul a plecat să bea o bere la barul AF „F." și întrucât a aflat de la un băiat că victima aflată în stare de ebrietate îl bate pe fratele său R.R., a ieșit afară și l-a lovit de două ori cu palma peste față, motiv pentru care victima s-a dezechilibrat și a căzut lovindu-se cu capul de capota unui autoturism.

Dată fiind fapta reținută în sarcina inculpatului, împrejurările în care s-a comis aceasta, avându-se în vedere atitudinea victimei care aflându-se în stare de ebrietate s-a luat la ceartă cu fratele inculpatului și cu martorul M.Z., dată fiind și persoana inculpatului care nu are antecedente penale, instanța de recurs apreciază că pedeapsa aplicată acestuia este just individualizată și nu se impune corijarea ei.

Inculpatul a solicitat achitarea în baza art. 11 punctul 2 lit. a) C. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. pen., arătând că nu se face vinovat de decesul victimei care era în stare de ebrietate, motiv pentru care s-a împiedicat, a căzut și s-a lovit. În subsidiar, solicită să se dispună reducerea pedepsei și suspendarea executării acesteia.

Astfel cum reiese din concluziile raportului de expertiză medico-legală - 1. moartea numitului L.N. a fost violentă; 2. ea s-a datorat bronhopneumoniei, contuziei, dilacerării și hemoragiei meningo-cerebrale cu fractura craniană complicată în evoluția sa cu bronhopneumonie; 3. leziunile tanatogeneratoare s-au putut produce prin cădere de la același nivel în cadrul unei auto sau heteroagresiuni în condițiile stabilite de organele de anchetă; 4. moartea datează din 26 august 2004.

Ulterior, s-a mai întocmit un raport de nouă expertiză medico-legală de către I.M.L. Cluj, ale cărui concluzii în completare la cele expuse anterior sunt în sensul că, 4. analizând foto 3 și 4 de la dosar, se observă existența la nivelul epicraniului a două infiltrate sanguine, unul temporal stâng și celălalt temporo-parietal stg cu fractură nivel, rezultând astfel că sus-numitul a fost victima a două căderi de la același nivel, separate de un interval pe care nu-l pot preciza; 5. în urma oricăror acestor două căderi de la același nivel, ar fi putut apărea leziunile tanatogeneratoare.

La o dată ulterioară, Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul I.M.L. M.M. București a concluzionat că cel mai probabil mecanism este de lovire urmată de cădere, fiind mai plauzibil mecanismul mai multor căderi repetate, iar prin adresa din 29 ianuarie 2007, răspunzând întrebărilor formulate de organul de urmărire penală aceeași Comisie a statuat că bronhopneumonia apare în mod inevitabil la un pacient cu leziuni cerebrale grave, aflat în comă profundă, care necesită ventilație mecanică, și este legată direct de traumatismul cranio-cerebral, precum și că, chiar în lipsa bronhopneumoniei, victima ar fi decedat, dată fiind gravitatea leziunilor meningo-cerebrale.

Relevantă pentru stabilirea vinovăției inculpatului este declarația inițială a fratelui inculpatului, numitul R.R. care recunoaște că inculpatul i-a dat două palme și după circa 5 sau 6 m de la locul unde a fost lovit, victima a căzut și s-a lovit cu capul de capota unei mașini. De asemenea, în declarația olografă aflată la dosar, tot fratele inculpatului arată că inculpatul l-a lovit cu mâna în zona capului, iar ca urmare, numitul L.N. s-a dezechilibrat, împiedicându-se de treptele de la intrarea în magazinul care se află în imediata apropiere și a căzut, cu capul pe capota unui autovehicul.

De asemenea, martorul C.N.G. a arătat că a văzut când R.A. l-a lovit pe L.N. peste față cu pumnul sau cu palmele și imediat după ce victima a fost lovită, martorul a văzut că acesta a căzut cu capul peste capota unui autoturism. În același sens este și declarația martorului M.Z., care l-a însoțit pe inculpat și pe fratele acestuia la bar și care, în declarația din data de 16 august 2004, susține că inculpatul l-a lovit pe victimă cu două palme peste față, ceea ce a făcut ca victima să se dea înapoi și s-a împiedicat în treptele trotuarului din apropiere înspre magazin, căzând cu capul pe capota unui autoturism.

În același sens este și declarația martorilor C.Ș.A. și B.A.

În declarația de la dosar, inculpatul recunoaște doar că l-a atins cu palma peste față pe victimă ca și cum l-ar fi lovit, încercând să excludă vreo legătură de cauzalitate între loviturile aplicate și dezechilibrarea victimei.

Ca atare, probele de la dosar dovedesc faptul că inculpatul este autorul infracțiunii reținută în sarcina sa, acesta exercitând o agresiune asupra victimei, aplicându-i câteva palme, care au condus imediat la dezechilibrarea și căderea ei pe un plan dur, urmate de decesul acesteia. Inculpatul încearcă să acrediteze ideea că victima era în stare de ebrietate și că aceasta este cauza care a condus la dezechilibrarea acesteia și căderea pe un plan dur, însă, din declarațiile martorilor rezultă că victima a căzut imediat după ce inculpatul l-a lovit cu palma peste față, ceea ce dovedește faptul că există un raport de cauzalitate între acțiunea de lovire și căderea victimei. Împrejurarea că victima era în stare de ebrietate constituie o circumstanță în plus care a favorizat căderea ei, dar acest aspect nu este în măsură să-l disculpe pe inculpat.

Dimpotrivă, văzând că se află în stare de ebrietate, inculpatul trebuia și putea să prevadă că lovindu-l, contribuie la dezechilibrarea și căderea sa. Față de aceste aspecte, nu se impune achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată, după cum s-a arătat, aceasta este just individualizată și nu se impune reducerea ei în urma reținerii circumstanțelor atenuante, dată fiind fapta săvârșită de inculpat, circumstanțele în care s-a comis aceasta, faptul că a recunoscut doar parțial comiterea ei, susținând în continuare că victima a căzut datorită faptului că se afla în stare de ebrietate, faptul că nici nu a depus diligențe în vederea transportării victimei la spital imediat după căderea ei. Dat fiind cuantumul pedepsei aplicate, nu este posibilă aplicarea dispozițiilor privitoare la suspendarea executării acesteia.

Văzând acestea, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul R.A. împotriva deciziei penale, pe care o va menține în întregime în condițiile în care s-au învederat aceleași aspecte, a fost pronunțată în condiții depline de legalitate și temeinicie.

Va obliga pe recurent să plătească în favoarea părții civile, fiind în culpă procesuală iar partea adversă justificând cheltuielile (onorariu, contravaloare transporturi, fiind depuse tichetele) suma de 3.328 RON, în recurs.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.A. împotriva Deciziei penale nr. 28/A din 11 aprilie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 3.328 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către partea civilă L.S.A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 noiembrie 2011.