ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 204/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 204/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Prin sentința penală nr. 250 pronunțată la data de 21 mai 2010 de Tribunalul Maramureș în Dosarul nr. 6488/100/2008, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de inculpatul D.V. senior, prin apărător ales, din infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., în infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu reținerea art. 73 lit. b) C. pen. și respinse cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpații părți civile B.G. și V.D., prin apărător ales, în sensul reținerii art. 73 lit. b) C. pen.

În temeiul art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă cererea formulată de partea civilă D.V. junior, prin avocat, de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpaților B.G. și V.D., de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen. în tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.

În temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen. au fost condamnați inculpații:

D.V. senior,

pentru infracțiunile de:

- tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., a art. 74 lit. a) C. pen., a art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare;

- port, fără drept, de cuțit prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., a art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare;

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 86

1

și art. 86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului D.V. senior pe un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., inculpatul a respectat următoarele măsuri de supraveghere:

- se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș desemnat cu supravegherea lui;

- va anunța în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă;

- va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

I s-a atras atenția inculpatului asupra art. 86

4

alin. (2) C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 76 alin. (3) C. proc. pen., a fost înlăturată pedeapsa complementară privativă de drepturi prevăzută de lege pentru infracțiunea prevăzută de art. 20' C. pen. raportat la art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., i s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării lor pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

V.D.

, pentru săvârșirea infracțiunii de:

- vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., a art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 4 luni închisoare.

Conform art. 81, C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 2 ani și 4 luni, stabilit potrivit art. 82 C. pen. și i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., iar în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

B.G.

,  pentru săvârșirea infracțiunii de:

- vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., a art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 4 luni închisoare.

Conform art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 2 ani și 4 luni, stabilit potrivit art. 82 C. pen. și i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., i s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prevăzute de art:64 lit. a) teza a II-a C. pen., iar în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

În temeiul art. 14 C. proc. pen. coroborat cu art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul D.V. senior să plătească părților civile I.V., V.D. și B.G., despăgubiri civile după cum urmează: către partea civilă I.V.,  suma de 2.025 RON cu titlu de despăgubiri materiale și suma de 3.500 RON, reprezentând daune morale; respinge restul pretențiilor civile formulate de această parte; către partea civilă V.D. suma de 750 RON, despăgubiri materiale și suma de 1.700 RON, daune morale; au fost respinse restul pretențiilor civile formulate de această parte; către partea civilă B.G. suma de 5.700 RON reprezentând despăgubiri materiale și suma de 4.500 RON, daune morale; au fost respinse restul pretențiilor civile formulate de această parte.

În baza art. 14 C. proc. pen. coroborat cu art. 998 și art. 1003 C. civ., au fost obligați în solidar inculpații V.D. și B.G. să plătească părții civile D.V. junior,  suma de 9.000 RON, reprezentând daune morale.

Conform art. 14 C. proc. pen. coroborat cu art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul D.V. senior să plătească părții civile Spitalul Municipal Sighetu Marmației suma de 700 RON, cheltuieli de spitalizare a părții civile B.G., către partea civilă Spitalul de Pneumoftiziologie Baia Mare suma de 2.000 RON, cheltuieli de spitalizare a părții civile I.V. și către partea civilă Spitalul orășenesc Vișeu de Sus suma de 3.000 RON, cheltuieli ocazionate cu spitalizarea părților civile I.V., V.D. și B.G., toate sumele cu dobândă legală aferentă prevăzută de O.G. nr. 9/2000, calculată de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la achitare efectivă a debitului.

În baza art. 14 C. proc. pen. coroborat cu art. 998 și art. 1003 C. civ., au fost obligați în solidar inculpații V.D. și B.G. să plătească părții civile Spitalul orășenesc Vișeu de Sus suma de 300,17 RON, cheltuieli de spitalizare ocazionate cu asistența medicală acordată părții civile D.V. junior, cu dobândă legală aferentă prevăzută de O.G. nr. 9/2000 calculată de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la achitare efectivă a debitului.

Conform art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul D. Vasile la 1.000 RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului și inculpații V.D. și B.G. la câte 600 RON, cu același titlu.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că la data de 25/ 26 noiembrie 2007, între părțile civile - inculpați V.D. și B.G. și părțile civile I.V. și D.V. junior a intervenit o dispută verbală la un magazin din localitatea Ieud, după un consum prealabil de alcool. Conflictul a fost aplanat urmare intervenției martorei Iusco Ioana. După ieșirea din magazin, I.V., V.D. și B.G. au agresat-o cu pumnii și cu picioarele pe partea civilă D.V. junior, cauzându-i leziuni corporale vindecabile în 50 - 55 zile îngrijiri medicale, leziuni neprimejdioase pentru viață. După ce i-au aplicat acest tratament părții civile D.V. junior, cei trei s-au întors în magazinul martorei I. Ioana, unde au continuat să consume alcool. După o perioadă de 20 - 30 de minute au ieșit din magazin și, în timp ce erau în dreptul casei familiei D., au fost loviți cu un cuțit de mari dimensiuni de inculpatul D.V. senior, tatăl părții civile D.V. junior.

Potrivit concluziilor provizorii întocmite de Serviciul medico - legal Maramureș prin Cabinetul medico - legal Sighetu Marmației, partea civilă D.V. junior a prezentat leziuni care necesitau pentru vindecare un număr de 35-40 zile îngrijiri medicale, produse prin lovituri active, repetate, cu corpuri dure (fila 89 dosar urmărire penală), partea civilă-inculpat V.D. a prezentat leziuni vindecabile în 12-15 zile îngrijiri medicale, produse prin lovituri active, repetate, cu un corp înțepător-tăietor (fila 90 dosar urmărire penală), partea civilă I.V. a prezentat leziuni vindecabile în 25-30 zile îngrijiri medicale, produse prin lovituri active repetate cu un corp înțepător-tăietor, leziuni care au fost primejdioase pentru viață, interesând organele vitale (fila 91 dosar urmărire penală) iar partea civilă-inculpat B.G. a prezentat leziuni vindecabile în 25-30 zile îngrijiri medicale, produse prin lovituri active, repetate, cu un corp tăietor-înțepător, leziuni care au fost primejdioase pentru viață, interesând organele vitale (fila 92 dosar urmărire penală).

Ulterior, prin Raportul de expertiză medico - legală întocmit la 5 decembrie 2007 se stabilește că leziunile cauzate părții civile - inculpat V.D. nu au fost primejdioase pentru viață, neinteresând organele vitale (filele 98-99 dosar urmărire penală). Prin Raportul de expertiză medico - legală din 11 decembrie 2007 (filele 101-102 dosar urmărire penală) este modificat numărul de zile de îngrijiri medicale necesitate de leziunile cauzate părții civile-inculpat B.G., iar prin Raportul de expertiză medico-legală nr. 5/7 ianuarie 2008 (filele 104-105 dosar urmărire penală) sunt menținute concluziile provizorii cu privire la I.V. în privința lui D.V. junior, a mai fost efectuat un Raport de expertiză medico - legală din 29 noiembrie 2007 (filele 207-208 dosar urmărire penală) care menține concluziile provizorii, concluzii modificate însă ulterior.

În final, potrivit ultimelor acte medico-legale, respectiv rapoarte de expertiză medico-legale, partea civilă D.V. junior a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure, leziunile au necesitat 50-55 zile îngrijiri medicale pentru vindecare și nu au pus în primejdie viața acestuia (Raportul din 11 iulie 2008 al Serviciului medico - legal județean Baia Mare - filele 218-220 dosar urmărire penală), partea civilă I.V. a prezentat leziuni vindecabile în 25 - 30 zile îngrijiri medicale, leziunile au pus în primejdie viața acestuia (Raportul din 9 iulie 2008 al Serviciului medico - legal județean Baia Mare - filele 221-223 dosar urmărire penală), partea civilă - inculpat V.D. a suferit leziuni vindecabile în 12-15 zile îngrijiri medicale, leziunile nu au pus în primejdie viața acestuia (Raportul din 10 iulie 2008 al Serviciului medico-legal județean Baia Mare - filele 224-225 dosar urmărire penală), iar partea civilă-inculpat B.G. a suferit leziuni vindecabile în 35-40 zile de îngrijiri medicale, leziunile au pus în primejdie viața acestuia (Raportul din 9 iulie 2008 al Serviciului medico-legal județean Baia Mare - filele 226-288 dosar urmărire penală).

Cu privire la soluționarea laturii penale a cauzei, instanța reține ca fiind importante declarațiile inculpaților, ale părților civile, procesele verbale de confruntare și o parte din declarațiile martorilor audiați atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească.

Din ansamblul probațiunii reiese că, în seara zilei de 25 noiembrie 2007, la magazinul AF Iusco Ioana Olimpia din localitatea Ieud, s-au întâlnit partea civilă D.V. junior, partea civilă I.V. și părțile civile-inculpați B.G. și V.D. Pe fondul consumului de alcool, D.V. junior s-a certat cu B. și i-a sărit acestuia la gât, după care s-au împăcat și împreună au ieșit din magazin. După ieșirea în stradă, D.V. junior ar fi sărit din nou la bătaie, luându-l de gât pe B.G., moment în care acesta, împreună cu V.D., l-ar fi lovit cu pumnii (declarația lui V.D., fila 53 dosar urmărire penală). Despre faptul că partea vătămată D.V. junior s-ar fi certat cu B. în magazinul lui Iusco Ioana după care cei doi s-au împăcat relatează și partea civilă I.V. (fila 58 dosar urmărire penală), fără însă să poată oferi detalii cu privire la restul incidentului. B.G. confirmă că s-a certat cu D.V. junior, după care s-a împăcat cu acesta și au continuat să bea; afirmă însă că l-a lovit pe D.V. junior deoarece acesta l-ar fi lovit pe I.V., fapt neconfirmat (fila 63 dosar urmărire penală). D.V. junior recunoaște că s-ar fi certat cu B., cu l. și cu V. și susține că ar fi fost lovit de toți trei, deci inclusiv de I.V. Acesta l-ar fi lovit cu picioarele în cap și în coaste (fila 79 dosar urmărire penală și fila 90 dosar instanță). Și martora D.M. l-a văzut pe soțul său căzut pe stradă, în jurul lui fiind B., V. și l. care-l loveau cu pumnii și cu picioarele.

În raport de susținerile părții civile D.V. junior, de concluziile actului medical eliberat pe numele acesteia, care stabilesc că leziunile s-au putut produce prin loviri active, repetate, cu corpuri dure cu suprafețe limitate (posibil par din lemn, picior încălțat sau pumn) și de declarația martorei D.M., se impunea cercetarea și a lui I.V. pentru infracțiunea de vătămare corporală dar, întrucât, în această fază procesuală, procurorul nu a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 337 C. proc. pen., instanța se va rezuma la calitatea ce i-a fost stabilită prin rechizitoriu acestei persoane.

Trecând la a doua etapă a incidentului, instanța reține că, important în stabilirea locului acestuia este procesul verbal de cercetare la fața locului, în care se arată că părțile civile-inculpați B.G. și V.D. au fost găsite la aproximativ 500 metri de locuința părții civile D.V. junior, acolo locuind și inculpatul D.V. senior. în același proces verbal se consemnează că, până la sosirea echipei de cercetare la fața locului, podeaua locuinței a fost spălată de către mama părții civile, soția acesteia fiind cea care a indicat locul din imobil unde a fost găsit I.V. în raport de acest aspect, apare plauzibilă susținerea soției părții civile, numita D.M., audiată atât la 26 noiembrie 2007 cât și în data de 28 noiembrie 2007 (filele 125-126 și fila 137 dosar urmărire penală), potrivit căreia doar pe I.V. l-ar fi dus în casă împreună cu soacra sa. Martora l-a văzut pe numitul I.V. în stradă, căzut la pământ și, împreună cu soacra sa, l-a dus în casă. Tot atunci, a observat că pe hainele acestuia sunt pete de sânge. Și martorul I.M. (filele 127-128 dosar urmărire penală) afirmă că doar pe B.G. și pe V.D. i-ar fi găsit, împreună cu Ț.V., căzuți pe stradă în apropierea casei numitului Ș. al lui B., la aproximativ 100 metri de locuința inculpatului D.V. senior. Din relatările lui B. martorul a înțeles că pe I.V. l-ar fi dus în locuința sa D.V. senior. Acest aspect este confirmat și de Ț.V. (filele 129-130 dosar urmărire penală) și de martorul Ț.G. (fila 139 dosar instanță). Acest din urmă martor ar fi discutat cu soția lui D.V. junior, aflând că împreună cu soacra sa l-au dus în casă pe I.V. Partea civilă I.V. nu-și amintește însă dacă a fost lovit cu vreun corp tăios, nu-și amintește nici de cine anume și nici dacă era în stradă sau în curtea lui D.V. senior sau junior și asta din cauza consumului de alcool. A aflat doar ulterior că inculpatul D.V. senior l-ar fi înjunghiat și pe el (fila 58 dosar urmărire penală). Suplinește lipsa informațiilor date de această parte civilă declarația lui V.D. (filele 52-53 dosar urmărire penală) care, după ce recunoaște că împreună cu B.G. l-ar fi lovit pe D.V. junior cu pumnii, consemnează faptul că inculpatul D.V. senior i-a lovit pe toți trei cu cuțitul. în susținerea variantei expuse de V.D. este cea prezentată de B.G. în declarațiile sale de la filele 63-68 dosar urmărire penală care arată că, în drum, în apropierea casei lui, inculpatul D.V. senior l-a lovit pe el, pe V. și pe l. cu un cuțit.

Inculpatul D.V. senior nu recunoaște că le-ar fi înjunghiat pe partea vătămată I.V. și nici pe părțile vătămate-inculpați V.D. și B.G., afirmând că n-ar fi ieșit în noaptea respectivă din casă (fila 71 dosar urmărire penală), aspect infirmat chiar de fiul său, D.V. junior, de nora sa D.M. și de soția sa, D.M.. Din declarația luată lui D.V. junior la fila 79 dosar urmărire penală reiese că, după ce a intrat în casă, tatăl său, inculpatul D.V. senior, a văzut în ce hal era și a ieșit afară cu un cuțit, fapt aflat de la soția sa,'care l-ar fi văzut. Deși prezintă lucrurile într-o manieră diferită de cea în care o face D.V. junior, soția sa D.M. arată în declarația olografă că, la întoarcerea soțului său acasă, acesta i-ar fi spus că socrul său „nu a făcut bine ce a făcut", fapt pentru care l-a întrebat despre ce este vorba, iar acesta i-ar fi spus că ar fi ieșit cu un cuțit afară la B. și V.

Martora a observat însă, cu certitudine, că după 2 - 3 minute, când a intrat în casă și socrul său, acesta avea un cuțit în mână (filele 125-126 dosar urmărire penală). Mai mult, chiar soția inculpatului D.V. senior, respectiv martora D.M. (fila 140 dosar urmărire penală) a arătat că l-a văzut pe soțul său ieșind din casă, fără însă să poată spune ce a făcut acesta în continuare; martora nu a văzut niciun cuțit la soțul său, doar nora sa i-ar fî spus că l-a văzut pe inculpat în noaptea aceea, cu cuțitul în mână, mergând în casă. Se confirmă, așadar, faptul că inculpatul D.V. senior a ieșit din casă în noaptea respectivă și că avea cuțit asupra sa, aspecte ce înlătură susținerile sale la care s-a făcut trimitere anterior.

Alături de declarațiile amintite mai sus, este importantă și cea dată de martora Iusco Ioana Olimpia (filele 156-158 dosar urmărire penală și fila 108 dosar instanță) care oferă detalii cu privire la primul incident și redă discuțiile purtate cu D.V. senior în locuința acestuia, imediat după al doilea incident. în magazinul său a avut loc prima altercație dintre B., V., Iusco și D.V. junior, după care, cei patru s-au împăcat, mergând de la magazin împreună. După aproximativ 30 minute - o oră, s-au reîntors în magazin B., V. și I., au cumpărat o sticlă de lichior A.pe care au băut-o pe parcursul a aproximativ o jumătate de oră. în jurul orei 3

00

, a fost trezită de I.M. și de Ț.V., care i-au cerut să anunțe poliția și ambulanța, susținând că mor B. și V. Martora a plecat spre locuința lui D.V. senior și la întrebarea vizând modalitatea în care Iusco a ajuns acolo, inculpatul D.V. senior i-ar fi răspuns că-l omoară la el în casă, că-l calcă cu piciorul pe gât.

De precizat că, în faza de urmărire penală au fost audiați ca martori și alte persoane, fără ca depozițiile lor să fie esențiale în soluționarea cauzei. Astfel, martora C.M. (filele 141-142 dosar urmărire penală) nu a văzut cele întâmplate, H.A. (filele 143-144 dosar urmărire penală) a auzit în acea noapte doar un vaiet, fără însă să știe de la cine vine; martora nu a ieșit din casă deoarece i-a fost teamă; martora C.A. (filele 145-146 dosar urmărire penală) nu știe nimic despre cele întâmplate, martorul P.D. (filele 151-152 dosar urmărire penală) la fel nu a auzit gălăgie deoarece dormea.

În ce privește restul probațiunii administrate, instanța reține că inculpatul D.V. senior a fost expertizat din punct de vedere psihiatric, expertiza fiind obligatorie în raport de infracțiunea pentru care acesta este cercetat; aceasta concluzionează că inculpatul are capacitatea psihică de a aprecia conținutul și consecințele faptelor sale, a avut discernământ la momentul comiterii faptelor și îl are și în prezent (filele 98-99 dosar urmărire penală).

În mare, majoritatea probelor readministrate în faza de cercetare judecătorească, sunt identice cu cele din faza de urmărire penală. Astfel, partea civilă-inculpat V.D., afirmă în declarația sa de la filele 68-69 din dosarul instanței că l-a lovit pe D.V. junior cu pumnul în cap, iar B.G., cu piciorul peste spate și că D.V. senior i-ar fi lovit cu un cuțit, mai întâi pe B. apoi pe el. B.G. relatează în declarația sa de la fila 70 din dosarul instanței că l-ar fî văzut pe I.V. căzut la pământ, lovit fiind de D.V. junior, astfel că V. l-a lovit pe D. cu pumnul în față, moment în care a intervenit și el, lovindu-1 cu un picior în spate. După aceea, împreună cu V. și cu I. s-au întors în local, unde au mai consumat lichior, iar la ieșire, cei doi D. i-ar fî așteptat în stradă împreună cu soțiile lor. Bătrânul, care era ascuns după un gard, i-a lovit cu cuțitul, mai întâi pe B., apoi pe V. și în final pe I.V. Acesta din urmă ar fi fost mai întâi lovit de D.V. junior, motiv pentru care au intervenit B. și V., fapt ce reiese din declarația sa de la fila 71 dosar instanță. Din aceeași depoziție reiese că soția lui D.V. junior, împreună cu mama acestuia, l-au dus în casă, situație în care se confirmă susținerile din faza de urmărire penală ale martorei D.M. (soția părții civile).

Dacă în faza de urmărire penală inculpatul D.V. senior a afirmat că nu a ieșit din casă în noaptea incidentului, în fața instanței acesta dă o declarație amplă, prin care încearcă să inducă ideea că B., V. și I. ar fî intrat în locuința sa cu intenția de a ucide, toți trei având pari asupra lor, astfel că din dorința de a se apăra, a luat un cuțit de bucătărie, lovind la întâmplare. Mai întâi l-ar fi lovit pe B., apoi pe V. și în final pe I. Acesta din urmă ar fî rămas în casă, iar B. și V. ar fi fugit. în raport de susținerile inculpatului D.V. junior, apărătorul ales a susținut că cei trei trebuia a fi cercetați și pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., pretinzând că B., V. și I. ar fi intrat pe timp de noapte, fără drept, în locuința acestuia. Și cu privire la această solicitare instanța constată că, în sarcina părților civile - inculpați nu pot fi reținute alte fapte, în condițiile în care extinderea procesului penal, potrivit art. 336 C. proc. pen., este apanajul exclusiv al procurorului.

De menționat este că, partea civilă D.V. junior, soția și mama acestuia, și-au retractat afirmațiile făcute în faza de urmărire penală cu privire la faptul că inculpatul D.V. senior ar fi ieșit din casă cu un cuțit. Modificările acestor declarații nu sunt justificate în niciun mod, doar simplele susțineri că s-ar fi făcut presiuni asupra lor să declare într-un anumit mod nu pot fi primite. D.V. junior neagă că soția sa l-ar fi văzut pe tatăl său ieșind din casă cu un cuțit (fila 90 verso dosar instanță), la fel D.M., soția inculpatului D.V. senior, afirmă nu numai că nu l-a văzut pe soțul său având în acea noapte cuțit, ci și că nu ar fi discutat cu nora sa aspecte legate de acest lucru. Martora l-ar fi văzut la un moment dat pe Iusco pe coridor și apoi și într-una din camere, acesta era foarte beat și ea nu s-a uitat dacă era sau nu tăiat. Nu a văzut nici ulterior urme de sânge și nu-și explică de ce Iusco a fost dus cu salvarea la spital. Așa cum s-a consemnat anterior, nu-și menține declarația nici D.M., soția părții civile, care afirmă că nu l-a văzut în acea noapte pe socrul său cu un cuțit în mână și nici nu poate să precizeze dacă cei trei au intrat sau nu în locuința lor. Apare inexplicabil cum nu poate să dea asemenea detalii, în condițiile în care camerele în care locuiește familia lui D.V. junior sunt separate de cele în care locuiește familia seniorului, de un coridor. în plus, nu există nicio justificare pentru care martora să declare în acest mod, întrucât chiar inculpatul D.V. senior a spus că cei trei s-au aflat în locuința sa. Aceeași martoră susține că s-ar fi făcut presiuni la momentul audierii sale în faza de urmărire penală, arătând totodată că nu este adevărat că împreună cu soacra sa l-ar fi dus pe Iusco în casă (fila 279 dosar instanță). Declarațiile celor două martore vor fi înlăturate ca fiind modificate în mod nejustificat.

Din ansamblul probațiunii administrate, instanța a reținut vinovăția inculpatului D.V. senior sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., constatând că față de acesta se impune reținerea circumstanței atenuante a scuzei provocării în raport de împrejurările în care a avut loc săvârșirea faptei. Reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. cu privire la inculpatul D.V. senior este o consecință a admiterii cererii de schimbare a încadrării juridice, în baza art. 334 C. proc. pen. Pentru a justifica această decizie a instanței, se reține că inculpatul a săvârșit infracțiunea sub stăpânirea unor puternice tulburări sau emoții, determinate de provocarea din partea celor două părți civile, B. și V., care anterior i-au agresat fiul.

În practică, este admisă concepția că starea de tulburare a inculpatului poate să existe chiar dacă acesta nu a fost prezent la locul actului de provocare dar a luat la cunoștință despre aceasta imediat ori a constatat imediat urmările actului de violență comis și care s-a îndreptat chiar împotriva altei persoane, cu care inculpatul se află în anumite raporturi. Această situație se suprapune pe situația de fapt existentă în acest dosar, în practica judiciară regăsindu-se spețe de genul celor în care se reține că puternica tulburare a inculpatului se poate produce chiar și atunci când acesta observă copilul său plin de sânge, care a fost victima unei agresiuni imediat anterioare. Esențială pentru caracterizarea circumstanței atenuante a provocării este împrejurarea că în momentul ripostei inculpatul se afla sub influența unor asemenea tulburări sau emoții, stare care l-a caracterizat pe D.V. senior la momentul săvârșirii infracțiunii.

Cu privire la cererea formulată de apărătorul părților civile-inculpați V. și B., de reținere a art. 73 lit. b) C. pen., instanța se va pronunța în sensul respingerii acesteia, constatând că neînțelegerile din bar, dintre D.V. junior, I.V. și părțile amintite anterior, nu au fost de natură să le determine acestora din urmă o puternică tulburare sau emoție. Argumentele care stau la baza respingerii cererii pornesc de la faptul că, după ce D.V. junior și restul s-au certat în bar, și-au dat mâna; deci, nu mai exista niciun motiv pentru reacția nejustificată a părților civile - inculpați B. și V. Mai mult, chiar dacă reținem că, de fapt, actul provocator ar fi fost determinat de D.V. junior după ce s-a împăcat cu ceilalți și după ce toți au ieșit din bar, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. întrucât o simplă lovitură nu a fost de natură a le crea celor doi inculpați o intensă tulburare. Nu este de ignorat nici faptul că, în final, a fost vorba de un incident în care au fost implicați, pe de-o parte, V., B. și I., iar pe de altă parte D.V. junior singur; disproporția de forțe a fost evidentă.

Reținând starea de provocare ca circumstanță atenuantă în săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., instanța l-a condamnat pe inculpatul D.V. senior la pedeapsa de 3 ani închisoare, după aplicarea și a art. 74 lit. a) C. pen., a art. 76 lit. b) C. pen. încadrarea juridică a faptei inculpatului D.V. senior în infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. derivă din modalitatea de comitere a faptei. Așadar, deși prin actele medico legale eliberate părții civile inculpat V.D. s-a stabilit că leziunile nu i-au pus în primejdie viața, din probațiunea administrată rezultă că inculpatul D.V. senior, a comis agresiunea și împotriva acestuia, cu același prilej (al agresării și al părții civile I. și a părții civile - inculpat B., ale căror leziuni au fost primejdioase pentru viață, interesând organe vitale), prin folosirea aceluiași obiect vulnerant, cuțitul, vizând regiuni corporale vitale. Ca atare fapta - care nu s-a soldat cu nici un deces datorită unor împrejurări independente de voința inculpatului - constituie o unică tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 176 alin. (1)lit. b) C. pen.

În sarcina aceluiași inculpat s-a reținut vinovăția și cu privire la infracțiunea de port, fără drept, de cuțit prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată, pentru care s-a dispus condamnarea la pedeapsa de 2 luni închisoare, după aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., a art. 76 lit. e) C. pen.

La stabilirea pedepselor instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., în concret limitele de pedeapsă fixate de lege pentru fiecare infracțiune, gradul de pericol social al acestora, persoana inculpatului (are 77 de ani) și împrejurările care îi atenuează răspunderea penală (starea de provocare și lipsa antecedentelor penale).

După aplicarea regulilor de la concursul de infracțiuni, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, a cărei executare este suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, perioadă de timp în care are obligația de a respecta măsurile de supraveghere menționate în dispozitivul prezentei. Inculpatului i s-a atras atenția asupra art. 86

4

alin. (2) C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Întrucât în favoarea inculpatului s-au reținut circumstanțe atenuante, în baza art. 76 alin. (3) C. proc. pen. este înlăturată pedeapsa complementară privativă de drepturi prevăzută de lege pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., având în vedere împrejurarea că exercițiul unei funcții publice și al unei funcții care implică exercițiul autorității de stat este incompatibil cu o condamnare pentru săvârșirea unei asemenea infracțiuni; în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

Prin prezenta s-a reținut și vinovăția inculpaților V.D. și B.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., instanța stabilind pedepse de câte 4 luni închisoare, după aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și a art. 76 lit. e) C. pen.

La stabilirea pedepselor s-au avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., în concret limitele de pedeapsă fixate de lege pentru infracțiune, gradul de pericol social al acesteia, persoana inculpaților (aceștia s-au prezentat la termenele de judecată stabilite în cauză și nu au antecedente penale).

Întrucât instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fî atins (în raport de fiecare inculpat) chiar fără executarea acesteia, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate pe termene de încercare de câte 2 ani și 4 luni, stabilite potrivit art. 82 C. pen. Totodată inculpaților li s-a atras atenția asupra prevederilor art. 83 C. pen., privind condițiile revocării suspendării condiționate.

În ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, instanța a avut în vedere împrejurările concrete în care a avut loc fapta, cele două etape ale incidentului și, evident, starea de provocare reținută în favoarea inculpatului D.V. senior. Acesta din urmă a fost obligat, potrivit dispozitivului, la următoarele despăgubiri civile: către partea civilă I.V., suma de 2.025 RON cu titlu de despăgubiri materiale și suma de 3.500 RON, reprezentând daune morale, respingând restul pretențiilor civile formulate de această parte; către partea civilă V.D. suma de 750 RON, despăgubiri materiale și suma de 1.700 RON, daune morale, respingând restul pretențiilor civile formulate de această parte; către partea civilă B.G. suma de 5.700 RON reprezentând despăgubiri materiale și suma de 4.500 RON, daune morale, respingând restul pretențiilor civile formulate de această parte.

Instanța a reținut că, în dovedirea pretențiilor solicitate de părțile' civile amintite anterior, au fost audiați martorii Ț.G. (fila 139), I.V. (fila 350), G.l. (fila 374), din declarațiile lor reieșind doar cu aproximație veniturile pe care le realizau. Dacă V. desfășura activități ca cioban, iar veniturile lui în cursul anului 2007 erau în jur de 15 - 20 milioane RON pe lună, în ceea ce-l privește pe B., rezultă că se ocupa de transportul de lemne, realizând, la nivelul aceluiași an, 3 milioane - 3 milioane jumătate pe fiecare transport, cu precizarea că realiza 2 asemenea activități pe săptămână. în ceea ce-l privește pe Iusco, acesta își câștiga existența din munci agricole, pentru o zi de săpat primind între 800.000 - 900.000 RON. Despre activitățile de transport de lemne ale părții civile - inculpat B. face vorbire în declarația sa și martorul I.V., arătând că acesta nu a mai lucrat un an de zile după incident. Tot despre B. a afirmat că ar fi fost la control de vreo 4 - 5 ori pe an și cheltuia cam 12 RON pentru autobuzul dus-întors, cheltuielile fiind mai mari când mergea cu mașina. Cu referire la aceeași parte civilă, martorul a arătat că, în cursul anului 2008, B. cheltuia pe medicamente între 1.500 și 2.000 RON, aspect pe care l-a înțeles din relatările acestuia. Despre V., același martor a arătat că știa că s-ar ocupa de oi și de munca în pădure, fără însă să indice veniturile pe care le-ar fi realizat. Martorul G.l. confirmă că în 2007, B. realiza 3 milioane RON pentru fiecare căruță de lemne. De precizat este că a fost audiată și martora C.I. (fila 375), declarație irelevantă.

Întrucât I.V. a suferit leziuni vindecabile în maxim 30 de zile îngrijiri medicale, iar din declarațiile martorilor reiese că muncea cu ziua, veniturile lui fiind de maxim 90 de RON pe zi, instanța a reținut că acesta a fost lipsit de suma de 2.700 RON ce i s-ar cuveni cu titlu de despăgubiri materiale. în raport însă și de starea de provocare în care s-a aflat inculpatul D.V. senior, instanța l-a obligat pe acesta din urmă să-i plătească lui I. doar 75% din veniturile amintite anterior, respectiv 2.025 RON cu acest titlu. Daunele morale ce i s-ar cuveni părții civile Iusco sunt apreciate de instanță la nivelul sumei de 3.500 RON. Respectând însă proporția de mai sus, inculpatul urmează să-i plătească părții civile daune morale de 3.375 RON.

Cu privire la V., instanța a reținut că veniturile lui lunare erau de până la 2.000 RON, astfel că, pentru 15 zile i s-ar fi cuvenit 1.000 de RON, cu titlu de despăgubiri materiale, suma la care este însă obligat D.V. senior față de această parte fiind de 750 RON. Daunele morale acordate se ridică la nivelul sumei de 1.700 RON, calculată în raport de cea care i s-ar fi cuvenit cu același titlu, respectiv 2.250 RON.

Veniturile de care a fost lipsit B. pe perioada a 40 de zile sunt calculate în raport de suma menționată de martori, de 380 RON pe căruța de lemne, și în raport de numărul de transporturi efectuate pe săptămână, respectiv maxim 3. Așadar, despăgubirile materiale ce i s-ar fi cuvenit lui B. ar fi fost de 7.600 RON din care instanța îi va acorda, evident în sarcina inculpatului D.V. senior, suma de 5.700 RON. Daunele morale ar fi fost apreciate la nivelul sumei de 6.000 RON, suma acordată cu acest titlu fiind de 4.500 RON.

Instanța a constatat că doar sumele menționate mai sus sunt dovedite, restul pretențiilor urmând a fi respinse. Deși pentru B. s-a depus o precizare la constituirea de parte civilă (fila 230), instanța a reținut că nu s-a făcut dovada cu bilete de călătorie a drumurilor efectuate de la Sighet la Ieud, nici a drumurilor la Vișeu cu șofer plătit, nici a pijamalei, a papucilor de casă și a șosetelor pe care le-ar fi cumpărat la internarea în spital. Nu s-a făcut dovada cosmeticelor, a pansamentelor, a radiografiilor, a alimentației suplimentare și nici a medicamentelor prescrise de medic. Nu au fost depuse chitanțe în acest sens, iar martorii nu au avut cunoștință despre valoarea acestor cheltuieli efectuate de B.G..

În ceea ce o privește pe partea civilă D.V. junior, instanța a reținut că în dovedirea pretențiilor formulate de aceasta, au fost depuse chitanțe (filele 61-67 dosar instanță) și au fost audiați martorii P.I. (fila 280) și S.G. (fila 107). Instanța a constatat că niciuna dintre chitanțe nu este relevantă în dovedirea pretențiilor civile, întrucât fie au fost eliberate după o lungă perioadă de timp de la incident, fie nu sunt lizibile. Martorii audiați au arătat că D.V. junior realiza în 2007 venituri de 1 milion - 1 milion și jumătate de RON pe zi, în construcții, cu precizarea că, între lunile octombrie-februarie desfășura activități doar în gospodăria proprie. în raport de numărul maxim de zile necesare pentru vindecare, respectiv 55 zile, de faptul că nu s-a făcut dovada că în această perioadă ar fi realizat venituri, instanța va dispune obligarea părților civile-inculpați V. și B., în solidar, doar la daune morale în sumă de 9.000 RON.

Conform art. 14 C. proc. pen. coroborat cu art. 998 C. civ., obligă pe inculpatul D.V. senior să plătească părții civile Spitalul Municipal Sighetu Marmației suma de 700 RON, cheltuieli de spitalizare a părții civile B.G., către partea civilă Spitalul de Pneumoftiziologie Baia Mare suma de 2.000 RON, cheltuieli de spitalizare a părții civile I.V. și către partea civilă Spitalul orășenesc Vișeu de Sus suma de 3.000 RON, cheltuieli ocazionate cu spitalizarea părților civile I.V., V.D. și B.G., toate sumele cu dobândă legală aferentă prevăzută de O.G. nr. 9/2000, calculată de la rămânerea definitivă a prezentei și până la efectiva achitare a debitului. La stabilirea sumelor se are în vedere reținerea în favoarea acestui inculpat a prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., în funcție de care sunt reduse toate cheltuielile de spitalizare.

Dispozițiile art. 14 C. proc. pen., ale art. 998 și ale art. 1003 C. civ., au fost avute în vedere la obligarea în solidar a inculpaților V.D. și B.G. la plata către partea civilă Spitalul orășenesc Vișeu de Sus a cheltuielilor de spitalizare ocazionate cu asistența medicală acordată părții civile D.V. junior, în cuantumul menționat în dispozitiv.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpatul D.V. senior și părțile civile inculpați V.D. și B.G..

Inculpatul D.V. senior a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și judecând cauza să se dispună în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. achitarea sa cu privire la săvârșirea infracțiunilor care i se rețin în sarcină cu aplicarea art. 44 C. pen.

În motivele de apel inculpatul, prin apărătorul ales al acestuia, a arătat că din probele administrate în cauză rezultă că incidentul dintre părți s-a desfășurat în holul locuinței inculpatului, care și-a apărat familia astfel că sunt incidente dispozițiile art. 44 alin. (2) C. pen. privind legitima apărare.

S-a solicitat înlăturarea declarațiilor martorilor date în faza de urmărire penală și a se lua în considerare declarațiile date la instanța de fond.

Cu privire la latura civilă a cauzei s-a solicitat înlăturarea obligării inculpatului la plata despăgubirilor civile și a daunelor morale.

Părțile civile inculpați V.D. și B.G. au solicitat admiterea apelurilor, desființarea sentinței penale atacate și judecând cauza să se facă aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., deoarece săvârșirea infracțiunii a avut loc sub stăpânirea unei puternice tulburări și pe cale de consecință să se dispună în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)l C. proc. pen. achitarea inculpaților și aplicarea unei sancțiuni administrative.

În motivele de apel părțile civile inculpați au arătat că din probele administrate în cauză rezultă că între părți a avut loc o altercație, că numitul D.V. junior a încercat să-i lovească atât pe B. cât și pe V., ambii având nevoie de îngrijiri medicale de 35 - 40 zile.

Martorul I.V. a declarat că inculpatul B. lucra ca pădurar și că prin fapta comisă capacitatea de muncă i-a fost diminuată, iar instanța de fond trebuia să examineze cauza cu mai mare atenție pe latura civilă pentru că despăgubirile acordate sunt nejustificat de mici, iar daunele morale trebuie majorate.

Curtea de Apel Cluj, pe calea Deciziei penale nr. 142/ A din 28 octombrie 2010 a reținut că apelurile formulate de inculpatul D.V. senior și părțile civile inculpați V.D. și B.G. nu sunt întemeiate.

În continuare, împotriva deciziei, în termen legal, s-a exercitat calea de atac a recursului doar de către inculpatul D.V. senior.

Acesta a reiterat practic solicitarea din apel, respectiv că cere admiterea recursului, desființarea hotărârilor penale atacate și judecând cauza să se dispună în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. achitarea sa cu privire la săvârșirea infracțiunilor care i se rețin în sarcină cu aplicarea art. 44 C. pen.

În motivele de recurs inculpatul a arătat că din probele administrate în cauză rezultă că incidentul dintre părți s-a desfășurat în holul locuinței inculpatului, care și-a apărat familia astfel că sunt incidente dispozițiile art. 44 alin. (2) C. pen. privind legitima apărare.

Cu privire la latura civilă a cauzei s-a solicitat înlăturarea obligării inculpatului la plata despăgubirilor civile și a daunelor morale.

Ca și caz de casare se invocă dispozițiile art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Instanța de recurs, analizând cazul de casare invocat, ca și cele abordabile din oficiu, reține următoarele:

Instanța de fond, iar ulterior instanța de apel a preluat întocmai, a reținut o corectă stare de fapt confirmată de probele administrate în faza de urmărire penală și la cercetarea judecătorească, în sensul că incidentul dintre părți s-a desfășurat în două faze.

1.

În seara zilei de 25 noiembrie 2007, la magazinul AF I.I. din localitatea leud s-au întâlnit partea civilă D.V. junior, partea civilă I.V. și părțile civile inculpați B.G. și V.D. Pe fondul consumului de alcool D.V. junior s-a certat cu B.G. și i-a sărit acestuia la gât, după care s-au împăcat și împreună au ieșit din magazin. După ieșirea în stradă D.V. junior a sărit din nou la bătaie luându-l de gât pe B.G., moment în care acesta împreună cu V.D. l-au lovit cu pumnii, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 50 - 55 zile de îngrijiri medicale și care nu au pus în primejdie viața părții civile.

2.

În seara aceleiași zile, când părțile civile inculpați V. și B., precum și partea civilă I.V. s-au deplasat spre casă, inculpatul D.V. senior, având cunoștință despre incidentul anterior în care a fost implicat fiul său D.V. junior s-a înarmat cu un cuțit și i-a așteptat pe aceștia, iar în momentul în care cei trei au trecut prin dreptul casei lui și profitând de faptul că afară era întuneric și se aflau în stare avansată de ebrietate fără posibilitatea de a riposta, i-a lovit pe fiecare dintre aceștia cu cuțitul, cauzându-le leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 25 - 30 zile de îngrijiri medicale partea civilă I.V. și care i-au pus viața în primejdie (filele 221 - 223 dosar urmărire penală), 12 - 15 zile de îngrijiri medicale partea civilă inculpat V.D., leziuni care nu au pus în primejdie viața acestuia și de 35 - 40 zile de îngrijiri medicale partea civilă inculpat B.G. leziuni care au pus în primejdie viața acestuia (filele 224-225, 226-228 dosar urmărire penală).

Corect au fost încadrate în drept faptele comise de inculpatul D.V. senior, întrucât acestea realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 176 alin. (1)lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și port fără drept de cuțit prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

Cum aceleași învederări au fost făcute și de către instanța de apel, este de reținut o deplină legalitate și temeinicie în cele pronunțate.

Pedepsele aplicate inculpatului au fost stabilite în limitele prevăzute de lege pentru faptele reținute în sarcina sa, aplicându-i o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare inculpatului D., cu suspendarea sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilindu-se și obligațiile pe care urmează să le îndeplinească inculpatul pe perioada termenului de supraveghere.

Solicitarea inculpatului D.V. senior în sensul de a se dispune achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., pe motiv că inculpatul ar fi fost în legitimă apărare, nu este întemeiată.

Incidentul dintre inculpat și părțile civile inculpați B. și V. precum și partea civilă I.V. a avut loc în stradă în fața casei inculpatului, care i-a lovit pe cei trei cu cuțitul, după care partea civilă I.V. căzând în stradă, a fost dus de numita D.M. - soția părții civile D.V. junior și de mama acestuia din urmă în casă, iar părțile civile inculpați V. și B. au fost găsiți căzuți în stradă în fața casei inculpatului D. de către martorul I.M.

Martora D.M. arată în declarațiile date în faza de urmărire penală că împreună cu soacra sa l-au dus pe partea civilă I.V. în casă, fiind găsit în stradă căzut la pământ și cu urme de sânge pe corp (filele 125 - 126, 137 dosar urmărire penală).

Această împrejurare este confirmată și de către martorii I.M. , Ț.V. și Ț.G. (filele 127 - 128, 129 - 130 dosar urmărire penală, fila 139 dosar fond).

Faptul că inculpatul D.V. senior a lovit cu cuțitul pe cei trei rezultă din declarația fiului acestuia D.V. junior, care arată că în momentul în care a intrat în casă, fiind văzut de tatăl său în ce hal arată, s-a înarmat cu un cuțit și a ieșit din casă să-i aștepte pe cei trei, fapt confirmat de soția părții .civile și de mama acestuia (filele 125 - 126, 140 dosar urmărire penală).

La instanța de fond doar partea civilă D.V. junior, soția acestuia și mama părții civile și-au retractat declarațiile din cursul urmăririi penale, însă această revenire asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. Instanțele ierarhic inferioare precizează cu deplină obiectivitate că această revenire asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală poate fi justificată prin prisma relațiilor de rudenie care există între inculpatul D.V. senior și cei trei, respectiv fiul acesteia, nora și soția inculpatului.

Având în vedere că nu se impune să se rețină în favoarea inculpatului D.V. senior legitima apărare, nici înlăturarea sau micșorarea daunelor materiale și morale acordate nu poate opera, fiind de specificat și că aprecierea acestora s-a realizat în urma unei vaste operațiuni de certificare a lor prin intermediul probatoriului, fiind redate detaliile de către instanța de fond, anterior, toate împrejurările ce au condus, obiectiv, la cuantumurile specificate, astfel încât în baza art. 385

15

pct. l lit. b) C. proc. pen. recursul formulat de inculpatul D.V. senior împotriva deciziei penale nr. 142/ A din 28 octombrie 2010 a Curți de Apel Cluj urmează se fie respins ca nefondat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul D.V. senior urmează să plătească statului cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.V. senior împotriva deciziei penale nr. 142/ A din 28 octombrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 ianuarie 2011.