ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3310/2011

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 191 din 22 decembrie 2010, Tribunalul Vâlcea a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul B.N.S. de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen.

A respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul B.N.S. de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.

A admis cererile de aplicare a art. 320

1

C. proc. pen., art. 73 lit. b) și art. 74 C. pen.

A aplicat art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 73 lit. b), art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. raportat la art. 76 alin. (2) C. pen.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 74 alin. (1) C. pen. și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. raportat la art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.N.S. la 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II și lit. b) C. pen. - pedeapsă complementară.

A aplicat art. 57 și 71 C. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II și lit. b) C. pen. - ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 118 alin. (3) C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 15 RON - echivalentul unei bâte bassball și îl obligă la plata acestei sume către stat.

Corpul delict - bâta de bassball, lung de 72 cm și lat de 6,5 cm din lemn de culoare maro deschis, lăcuit rămâne la Camera de Corpuri delicte din cadrul Tribunalului Vâlcea întrucât nu s-a identificat persoana căreia îi aparține.

În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă C.S.A.,  și:

A obligat pe inculpatul B.N.S. să-i plătească suma de 2.500 RON - daune materiale și 50.000 RON daune morale.

A admis în parte cererile formulate de Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar Arseni București,  cu domiciliul ales la SCPA „ Pricop & Banu" și de Serviciul Județean de Ambulanță Vâlcea și:

A obligat inculpatul la plata sumei 654,51 RON - cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar Arseni București și 668,50 RON către Serviciul Județean de Ambulanță Vâlcea.

În baza art. 193 C. proc. pen., a admis în parte cererea de cheltuieli judiciare formulată de partea civilă și a obligat inculpatul la plata sumei de 1.050 RON cheltuieli judiciare către partea civilă C.S.A.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență că în noaptea de 15 noiembrie 2008, la Căminul Cultural din comuna Grădiștea, județul Vâlcea, s-a organizat o discotecă patronată de numitul I.R.D. La acest eveniment au participat peste 100 de persoane, printre care și partea vătămată C.S.A. La un moment dat, aceasta s-a urcat pe masă și a început să danseze. Patronul discotecii, cât și alți martori au cerut părții vătămate să părăsească discoteca, iar aceasta s-a conformat. În fața discotecii care era iluminată artificial au ieșit mai multe persoane. La un moment dat, între cei prezenți s-a iscat o altercație în care a fost implicat și inculpatul.

Partea vătămată s-a refugiat în autoturism pentru a nu fi lovită. La un moment dat, aceasta a coborât din autoturism cu intenția de a interveni în altercație. În acest moment, inculpatul a lovit-o pe aceasta cu o bâtă de bassball în cap foarte puternic. Din lovitură, partea vătămată a căzut, pierzându-și cunoștința.

C.S. a fost transportat la spital și a necesitat o intervenție neurochirurgicală pentru vindecarea leziunilor.

Din raportul de constatare medico-legală rezultă că leziunile traumatice suferite au pus în primejdie viața victimei și aceasta a rămas cu o infirmitate fizică permanentă, prin lipsă de substanță osoasă craniană.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea și inculpatul B.N.S.

În motivele de apel, parchetul critică hotărârea primei instanțe pentru următoarele aspecte: instanța de judecată în mod greșit a înlăturat din conținutul pedepsei accesorii aplicate, a interzicerii dreptului de a alege; se impunea și aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. e) C. pen.; în mod greșit s-a dispus confiscarea sumei de 15 RON reprezentând contravaloarea unei bâte de bassball, deoarece aceasta există în camera de corpuri delicte a Tribunalului Vâlcea; instanța de judecată în mod greșit a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.; sub aspectul individualizării pedepsei, pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă.

Inculpatul critică hotărârea primei instanțe pentru că nu s-a reținut în favoarea sa „scuza provocării". Se apreciază că încadrarea juridică este greșită, deoarece din probele administrate în cauză, rezultă că fapta săvârșită de inculpat realizează conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 182 C. pen.

Învederează faptul că inculpatul a acceptat să despăgubească pe parte civilă C.A., aspect care s-a și materializat.

Examinând sentința supusă apelului din punct de vedere al motivelor invocate, în conformitate cu dispozițiile art. 371 C. proc. pen., curtea a constatat următoarele:

Situația de fapt a fost corect reținută de prima instanță, în conformitate cu probele administrate în cauză. În acest sens, din ansamblul probatoriului administrat, respectiv declarațiile inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptei, declarațiile martorilor audiați, actele medico-legale existente la dosar, rezultă că în noaptea de 15 noiembrie 2008, pe fondul unei altercații, inculpatul l-a lovit pe partea vătămată C.S.A. cu o bâtă de bassball în cap. Lovitura a fost foarte puternică, partea vătămată a căzut, pierzându-și cunoștința.

Nu se poate reține că fapta a fost săvârșită de inculpat în legitimă apărare. Susținerea inculpatului că a fost amenințat cu o sabie de către partea vătămată nu este dovedită cu nici un mijloc de probă. Mai mult, din declarațiile martorilor R.l.M., R.N.C. și T.I.V., rezultă că inculpatul, împreună cu fratele și patronul discotecii au început conflictul și au fost primii care au și lovit.

Totodată, nu se poate reține că inculpatul a săvârșit fapta sub imperiul unei puternice stări de emoție provocată de partea vătămată Nu există probe care să ateste o astfel de stare psihică a inculpatului. Din probele administrate rezultă că partea vătămată a intervenit în altercație pentru ca numitul M.V. să nu mai fie lovit. În această împrejurare, partea vătămată a fost lovită de către inculpat. Mai mult decât atât, din probele administrate, inclusiv din certificatele medico-legale, rezultă că inculpatul a mai lovit cu acel obiect și alte două persoane aflate în acel moment la fața locului.

Cererea de schimbare a încadrării juridice este nefondată. Intenția indirectă a inculpatului de a ucide este evidentă. Acest fapt rezultă din următoarele aspecte obiective: dimensiunea și grosimea semnificative ale bâtei pe care inculpatul a folosit-o pentru a lovi. Acesta este un instrument apt să producă moartea unei persoane. Un alt aspect care demonstrează intenția indirectă a inculpatului de a ucide, constă în intensitatea loviturii și zona vitală a corpului victimei în care această lovitură a fost aplicată. Relevante sunt și concluziile certificatului de constatare medico-legală din care rezultă că leziunile traumatice au, pus în primejdie viața victimei, aceasta rămânând cu o infirmitate fizică permanentă.

În mod greșit prima instanță a aplicat la individualizarea judiciară a pedepsei prevederile dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Aceste dispoziții reprezintă norme cu caracter procesual penal și în consecință sunt de imediată aplicare producând efecte juridice numai pentru viitor. Nu sunt aplicabile dispozițiile normative privind legea penală mai favorabilă.

În conformitate cu aceste dispoziții ele sunt aplicabile înainte de începerea cercetării judecătorești. în cauza de față, acest moment a fost depășit, s-au administrat probe necesare rezolvării cauzei de către instanță, iar aplicarea acestor dispoziții s-a solicitat la terminarea cercetării judecătorești. În consecință, dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., nu vor putea fi invocate în cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, în situația în care cauza a depășit momentul începerii cercetării judecătorești.

Se constată că în mod greșit instanța a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 15 RON, contravaloarea bâtei folosită de acesta, deoarece acest obiect există în camera de corpuri delicte a Tribunalului Vâlcea.

Curtea a constatat că individualizarea judiciară a pedepsei este greșită pentru că prima instanță nu a dat eficiența cuvenită criteriilor de individualizare prev.de art. 72 C. pen., respectiv: gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările în care aceasta a fost comisă, consecințele acesteia, dar și aspectelor de circumstanțiere favorabile inculpatului dintre care cele mai semnificative sunt: atitudinea sinceră a acestuia și lipsa antecedentelor penale. Semnificativ este și faptul că în prezent pentru inculpat și partea vătămată nu mai există o stare conflictuală.

Curtea a apreciat că aplicarea unei pedepse privative de libertate, cu executare în penitenciar este excesivă și nu corespunde situației de fapt, nefiind adecvată scopului sancțiunii penale și a legii penale.

Prin urmare, curte a apreciat că majorarea pedepsei aplicate și suspendarea executării acesteia sub supraveghere, în condițiile prev. de art. 86

1

C. pen., reprezintă o sancțiune penală care respectă principiul proporționalității fiind adecvată situației de fapt și scopului legii penale.

În baza acestor considerente, Curtea de Apel Pitești, prin Decizia penală nr. 35/A din 23 martie, conform art. 334 C. proc. pen., a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului din art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în art. 182 alin. (2) C. pen.

A admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă tribunalul Vâlcea și inculpatul B.N.S., împotriva Sentinței penale nr. 191 din 22 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. 2935/90/2009.

A desființat în parte Sentința penală nr. 191 din 22 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Vâlcea.

A înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 78 C. pen. și art. 57 C. pen.

A înlăturat confiscarea de la inculpat a sumei de 15 RON.

A majorat pedeapsa aplicată inculpatului la 4 ani închisoare.

În baza dispozițiilor art. 86

1

C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

A fixat termen de încercare de 7 ani.

A instituit în sarcina inculpatului măsurile de supraveghere și obligațiile stabilite de art. 86

1

alin. (1) C. pen.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În baza dispozițiilor art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpat o bâtă de bassball aflată la camera de corpuri delicte a Tribunalului Vâlcea.

S-a luat act că partea vătămată își retrage pretențiile civile formulate împotriva inculpatului.

S-au menținut în rest dispozițiile sentinței. împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

Parchetul a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17

2

și pct. 14 C. proc. pen., vizând următoarele aspecte:

- instanța de apel, în mod greșit a reținut circumstanța reală a provocării, întrucât din probe nu a rezultat că victima l-a provocat în vreun mod pe inculpat;

- instanța de apel a făcut o greșită individualizare a pedepsei, gradul ridicat de pericol social al faptei nejustificând suspendarea executării;

- hotărârea a fost dată cu încălcarea art. 357 C. proc. pen., nefiind menționate în dispozitiv măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86

3

alin. (1) și nici obligațiile stabilite potrivit art. 86

3

alin. (3) C. proc. pen.

Recursul este întemeiat, în sensul celor ce se vor reține în continuare:

Înalta Curte, examinând decizia penală recurată, apreciază că este util a se analiza prioritar motivul de recurs ce vizează trimiterea cauzei spre rejudecare.

Înalta Curte reține că unul dintre motivele de recurs invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești se referă la împrejurarea că instanța de apel, în mod greșit, nu a menționat în dispozitiv măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86

3

alin. (1) și nici obligațiile stabilite potrivit art. 86

3

alin. (3) C. proc. pen.

Deși parchetul indică pentru această critică motivul de recurs prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., Înalta Curte, analizând decizia recurată, constată că se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen., în sensul că, dispozitivul hotărârii nu se înțelege.

Dispozițiile art. 357 alin. (1) teza a treia C. proc. pen. prevăd, imperativ, că în situația în care "instanța face aplicarea art. 86

1

C. pen., dispozitivul va menționa măsurile de supraveghere prevăzute în art. 86

3

alin. (1) C. pen., la care trebuie să se supună condamnatul, precum și obligațiile stabilite de instanță potrivit art. 86

3

alin. (3) C. pen.".

Având în vedere omisiunea instanței de apel de a menționa în dispozitiv aceste măsuri, precum și obligații, Înalta Curte reține incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen., cu consecința casării deciziei și trimiterii cauzei spre rejudecare, urmând ca instanța de apel să aibă în vedere și celelalte critici formulate de parchet, ce nu se mai impune a fi examinate dată fiind soluția de trimitere.

Pentru considerentele mai sus evocate, constatând incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen. și prevederile art. 385

15

pct. 2 lit. c) alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat, va casa în întregime decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul parțial al apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpat urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva Deciziei penale nr. 35/A din 23 martie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpatul B.N.S.

Casează decizia penală recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la aceeași instanță - Curtea de Apel Pitești.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 septembrie 2011.