ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3865/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3865/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra

recursurilor de față pe baza lucrărilor și materialului probator aflate în

dosarul cauzei a constatat următoarele:

I. Tribunalul București, secția I penală,

prin Sentința penală nr. 250 din 2 martie 2011, pronunțată în Dosar nr.

35836/3/2010 (1378/2011) în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea

juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului R.C.C. din infracțiunea

prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - art. 175 lit. a) și i) și art.

176 lit. a) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de

art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - art. 175 lit. a) și i) și art. 176 lit. a)

C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 73 lit. b) C. pen.,

respectiv pentru toți inculpații în cauză din infracțiunea prev. de art. 189

alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. și

consecutiv în baza art. 345 C. proc. pen. a soluționat în fond acțiunile penale

deduse judecății după cum urmează:

a. În baza art. 20 C.

pen. rap. la art. 174 - art. 175 lit. a) și i) și art. 176 lit. a) C. pen. cu

aplic. art. 75 lit. a) C. pen., art. 73 lit. b) C. pen. și art. 80 alin. (2) C.

pen. a fost condamnat inculpatul R.C.C., pentru săvârșirea infracțiunii de

tentativă la omor deosebit de grav la pedeapsa de 10 ani închisoare iar în baza

art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b)

C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 C.

pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 189

alin. (1) și (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.C.C. la pedeapsa de 7

ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate.

În baza art. 71 C.

pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. i s-a aplicat inculpatului

R.C.C. pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

În baza art. 35 alin.

(1) C. pen. i s-a aplicat pe lângă pedeapsa închisorii pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b)

C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 C.

pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate, prevenția de la 23 martie 2010 la

zi.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a

inculpatului.

b. În baza art. 20 C.

pen. raportat la art. 174 - art. 175 lit. a) și i) și art. 176 lit. a) C. pen.

cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen. și art. 80 alin. (2)

C. pen. a fost condamnat inculpatul F.C., la pedeapsa de 10 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe

o durată de 2 ani.

În baza art. 71 C.

pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 189

alin. (1) și (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul F.C. la pedeapsa de 7 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate.

În baza art. 71 C.

pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. i s-a aplicat inculpatului F.C.

pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

În baza art. 35 alin.

(1) C. pen. i s-a aplicat pe lângă pedeapsa închisorii pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b)

C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 C.

pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate, durata reținerii de la 23 martie

2010 la 24 martie 2010 și durata reținerii și a arestării preventive de la 25

martie 2010 la zi.

În baza art. 350 C.

proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

c. În baza art. 20 C.

pen. rap. la art. 174 - art. 175 lit. a) și i) și art. 176 lit. a) C. pen. cu

aplic. art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul K.C.I., la pedeapsa

de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor

deosebit de grav.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe

o durată de 2 ani.

În baza art. 71 C.

pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 189 alin.

(1) și (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul K.C.I. la pedeapsa de 7 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate.

În baza art. 71 C.

pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. i s-a aplicat inculpatului K.C.I.

pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

În baza art. 35 alin.

(1) C. pen. i s-a aplicat pe lângă pedeapsa închisorii pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b)

C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 C.

pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate, prevenția de la 25 martie 2010 la

zi.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

d. În baza art. 20 C.

pen. rap. la art. 174 - art. 175 lit. a) și i) și art. 176 lit. a) C. pen. cu

aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat

inculpatul B.B., la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe

o durată de 2 ani.

În baza art. 71 C.

pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 189

alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat

inculpatul B.B. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de lipsire de libertate.

În baza art. 71 C.

pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. i s-a aplicat inculpatului B.B.

pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

În baza art. 35 alin.

(1) C. pen. i s-a aplicat pe lângă pedeapsa închisorii pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b)

C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 C.

pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate, prevenția de la 25 martie 2010 la

zi.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a

inculpatului.

În baza art. 14 rap.

la art. 346 C. proc. pen., art. 998 - 999 și 1003 C. civ., a fost admisă în

parte acțiunea civilă a părții civile B.E., și a obligat inculpații în solidar

la plata sumei de 200.000 RON, daune morale către aceasta.

În baza art. 14 C.

proc. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen., art. 998 - 999 și 1003 C. civ. cu

referire la art. art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost admisă acțiunea civilă

a părții civile S.U.U. București, și a obligat inculpații în solidar la plata

sumei de 130.959,05 RON, daune materiale către aceasta.

În fapt s-a reținut

că în seara de 13 martie 2010, în localitatea Chiajna, județul Ilfov,

inculpații R.C.C. (zis M.), F.C. (zis Z. și C.), B.B. (zis B.) și K.C.I. (zis

L.) - acționând cu premeditare și conform unui plan dinainte stabilit, au lovit

cu obiecte contondente (bâte metalice și de lemn), în mod repetat și cu mare

intensitate, pe partea vătămată B.E., căruia i-a fost astfel cauzat un

politraumatism, cu leziuni la nivelul capului și cu numeroase fracturi la

nivelul tuturor membrelor inferioare și superioare.

Partea vătămată a

fost agresată inițial în jurul orei 21.45, la scurt timp după ce a părăsit un

local din Chiajna, pe o stradă din localitatea respectivă, ulterior aceasta

fiind introdusă în autoturismul cu număr de înmatriculare (...) și dusă în

interiorul unei spălătorii unde a fost scoasă din autoturism și supusă unor

acte de violență deosebită, un interval îndelungat de timp, fiindu-i cauzate

fracturi multiple la nivelul tuturor membrelor, inclusiv la nivelul degetelor

mâinilor.

Astfel din actele

medicale eliberate de S.U.U. și avute în vedere la efectuarea expertizei

medico-legale rezultă că victima a suferit un politraumatism cu „fractură

supraintercondiliană cominutiva de femur drept, deschisă, tip I; fractură

cominutiva rotulă dreaptă; fractură gambe oase gambă stângă, deschisă, tip II;

fractură paletă humerala stângă, deschisă, tip I; fractură extremitate

proxima/a ulnă stângă, deschisă, tip I; fractură cominutiva paletă humerala

dreapta, deschisă, tip I; fractură ulnă dreaptă, deschisă, tip I; fracturi

multiple metacarpiene, bilateral; plăgi multiple la nivelul membrelor; plagă

regiunea frontală și occipitală, traumatism cranio-cerebral și era nio-facial

grav; traumatism toraco-abdominal; șoc hemoragic; șoc traumatic; GCS 4".

După agresarea sa,

partea vătămată a fost introdusă în portbagajul aceluiași autoturism și

abandonată de inculpați într-o zonă puțin circulată.

Partea vătămată a

fost ulterior transportată și abandonată în fața spitalului, de către numiții

P.G. și S.D., la cererea numitului R.Ș., tatăl inculpatului R.C., din fișa de

internare rezultând că acesta a fost „aruncat în fața spitalului de persoane

neidentificate" la data de 14 martie 2010, ora 00.02 în stare gravă, comă

GSC 4 la prezentare.

Din concluziile

raportului de expertiză medico-legală instanța a reținut că partea vătămată a

suferit leziuni traumatice care s-au putut produce prin loviri repetate cu corp

dur, la data de 13/14 martie 2010 și care au necesitat un număr de circa 150 de

zile de îngrijiri medicale; totodată s-a stabilit faptul că leziunile au pus în

primejdie viața părții vătămate.

Între inculpatul

R.C.C. și partea vătămată B.E. exista anterior comiterii infracțiunilor o stare

conflictuală, stare care a degenerat în mai multe rânduri în violențe fizice.

Astfel, martorii au

relatat că partea vătămată l-a atacat cu cuțitul pe inculpatul R.C. de două

ori, inculpatul fiind înjunghiat în picior o dată, iar a doua oară partea

vătămată a tăiat geaca tatălui acestuia, R.Ș. care a ridicat mâna în scopul

apărării fiului. Incidentele sunt relatate de numeroși martori direcți și

indirecți, comportamentul agresiv al părții vătămate fiind de notorietate în

localitatea Chiajna.

Martorul M.A. a

relatat în cursul cercetării judecătorești: „Știu de la prietenii mei apropiați

că în urmă cu ceva timp (...) partea vătămată l-ar fi tăiat la picior pe

inculpatul R.".

Martorul P.G.

precizează „cu două săptămâni înainte de incident, partea vătămată (...) care

îmi este prieten, mi-a spus că pe C. sau pe F. nu îi mai prinde vara. Știu că

imediat după ce a ieșit din penitenciar partea vătămată s-a lovit reciproc cu

inculpatul R.C., iar partea vătămată l-a înjunghiat cu un cuțit în picior (...)

știu că a mai avut loc un incident la restaurantul C., unde 7 - 8 persoane din

anturajul părții vătămate înarmate, cu intenții vădit agresive la adresa lui

R.Ș. și R.C. (...) împrejurare în care B. i-a tăiat geaca lui R.Ș. care a

ridicat mâna pentru a-l feri de lovitura cu cuțitul pe fiul său R.C. Eu

apreciez că altfel partea vătămată ar fi țintit gâtul lui R.C.(...) Incidentul

de la non-stop a pornit tot de la partea vătămată care fără niciun motiv l-a

îmbrâncit pe R.C.".

Martorul S.D.

relatează: „ știu de la lume că partea vătămată a sărit cu cuțitul la

inculpatul R. de 2 - 3 ori. Am auzit că l-ar fi înjunghiat o dată în picior,

iar a doua oară știu că a tăiat geaca tatălui, lui R.Ș., care dacă nu ar fi

ridicat mâna l-ar fi tăiat din nou pe R.C.".

Martorul N.I. a

afirmat: "Știu din auzite că partea vătămată ar fi agresat pe R.C. într-un

magazin, dar nu am fost de față, că ar fi sărit cu cuțitul la el. (...) Știu că

altă dată s-a luat de R.C. și i-a tăiat geaca lui R.Ș. (...)". Martorul a

mai precizat că la data faptei chiar s-a întâlnit cu partea vătămată care, băut

fiind, i-a spus că „are de tăiat doi băieți - pe R.C. și R.Ș.".

Martorul P.C. a

declarat că a fost de față la conflictul dintre R.C. și partea vătămată imediat

după liberarea acestuia din urmă când partea vătămată a scos un cuțit și l-a

înjunghiat în picior pe inculpatul R.

P.R.C. afirmă în

calitate de martor „Știu din auzite, pentru că știe toată lumea că partea

vătămată (...) l-ar fi tăiat la picior cu un cuțit pe R.C.".

De asemenea, martorul

R.M. a afirmat „Știu din auzite pentru că știe toată comuna că partea vătămată

B.E. l-a înjunghiat sau a vrut să îl înjunghie pe R.C., însă nu am fost de față

(...) Știu că partea vătămată poartă mereu un cuțit asupra lui".

Pe fondul acestei

stări tensionate, în seara 13 martie 2010 (sâmbătă), inculpatul R.C.C. a

organizat acțiunea de răpire și agresare a părții vătămate, scop în care a

racolat pe inculpatul F.C. (zis Z. și C.), angajat ca muncitor la spălătoria SC

R. SRL (deținută de familia inculpatului R.C.C.) și doi dintre prietenii

inculpatului R.C.C., anume inculpații B.B. (zis B.) și K.C.I. (zis L.); toți

cei patru locuiesc în satul Chiajna, ca și partea vătămată.

În același timp - în

vederea atingerii scopului propus - inculpatul R.C.C. a dat dispoziție

martorului M.A. (zis P.), un alt muncitor la spălătoria SC R. S.R.L, să o

supravegheze pe partea vătămată și să-i transmită momentul în care aceasta va

pleca spre casă.

Astfel, din

coroborarea declarațiilor inculpaților reiese că în seara respectivă inculpatul

R. s-a întâlnit inițial cu B.B., după care s-au deplasat (cu autoturismul cu

nr. de înmatriculare (...), condus de R.) în localitatea învecinată

Dragomirești, de unde l-au luat pe inculpatul K.C.I. (aflat în acel moment la

bunicii săi).

De aici, cei trei

inculpați au revenit în localitatea Chiajna; în acest timp inculpatul F.C. se

afla la agenția de pariuri sportive E.B., împreună cu martorul C.V. (zis Ș. sau

Ș., tot muncitor la spălătoria SC R. SRL), aspect cunoscut de către inculpatul

R.C.C.

Declarațiile

inculpaților relevă numeroase contradicții asupra scopului pentru care s-au

întâlnit în seara respectivă, mai mult, aceștia au revenit pe parcursul

procesului penal de câteva ori asupra acestui aspect, ceea ce denotă în mod

evident nesinceritatea lor, aceștia afirmând fie că s-au întâlnit întâmplător,

fie că s-au întâlnit în scopul de a se deplasa la un păsărar.

Astfel, instanța a

înlăturat ca vădit nesincere declarațiile date de inculpații R. și F. la data

de 23 martie 2010, dar și declarațiile date de inculpați cu ocazia audierii

acestora la momentul soluționării propunerii de arestare preventivă, având în

vedere că acestea sunt infirmate de restul materialului probator, inculpații

înșiși revenind asupra acestora.

Instanța a reținut ca

reprezentând adevărul sub acest aspect declarațiile inculpatului F.C. din data

de 23 martie 2010 și 23 octombrie 2010 acesta afirmând că se afla în seara

respectivă la o casă de pariuri împreună cu C.V. și că a primit pe telefonul

acestuia din urmă un apel solicitându-i-se să se întâlnească cu inculpatul R.

Acesta a sosit conducând un autoturism, în mașină aflându-se și inculpații B.

și K., fiecare având câte o țeava metalică. În continuare, precizează că

inculpatul R. i-a solicitat să meargă acasă pentru a lua și el o țeava,

spunându-i că vor merge să-l bată pe „E. al lui J." despre care a afirmat

că se află la barul „L.B.", unde „P." îl urmărește, fiind de altfel

și sunat la un moment dat de acesta din urmă și anunțat că partea vătămată a

plecat spre casă, motiv pentru care cei patru s-au deplasat cu mașina pe strada

ce duce la locuința părții vătămate, ajungându-l din urmă.

Această declarație

s-a coroborat cu declarațiile inculpatului R.C., acesta confirmând faptul că

l-a luat pe F. din fața unei agenții de pariuri sportive. Este adevărat că

acesta declară că această întâlnire ar fi fost întâmplătoare, declarația sa

fiind contrazisă însă de declarația martorului C.V., dată în cursul urmăririi

penale, după care confirmă faptul că se afla în seara respectivă cu inculpatul

F. la agenția de pariuri sportive și că a primit întâi un mesaj pe telefonul

său, ulterior fiind efectuat și un apel, acesta afirmând „din discuție mi-am

dat seama că P. îl cheamă de urgență pe Z. (n.n. inc. F.)".

Același martor a

declarat în cursul urmăririi penale că plecând la aprox. 30 de minute de la

agenția de pariuri l-a întâlnit pe „P." pe stradă în apropierea

restaurantului „L.B.", acesta vorbea la telefon și nu i-a răspuns când l-a

întrebat ce face.

Declarația dată de

martorul M.A. zis „P." în cursul urmăririi penale se coroborează atât cu

declarația menționată a inculpatului F., cât și cu declarația martorului C.,

acesta relatând că în seara respectivă a fost sunat de inculpatul R. care i-a

cerut să meargă la restaurantul „L.B." și să-l informeze cine se află

acolo, ceea ce a și făcut, acesta recunoscând faptul că s-a întâlnit cu martorul

C. în apropierea localului.

Deși cei doi martori

au revenit asupra acestor declarații în faza cercetării judecătorești, instanța

va reține declarațiile date în cursul urmăririi penale ca reprezentând

adevărul, schimbarea declarațiilor datorându-se temerii martorilor de

repercusiunile posibile ale afirmațiilor lor în contextul în care au contribuit

chiar și involuntar la pregătirea faptei și de asemenea în raport de faptul că

martorul M.A. este angajat la spălătoria aparținând tatălui inculpatului R.,

iar martorul C. prestează la rândul său servicii în cadrul aceleiași spălătorii

chiar fără a fi angajat. Instanța apreciază că la momentul audierii acestora în

faza urmăririi penale, martorii nu au avut reprezentarea consecințelor

sincerității lor.

Instanța a mai

reținut că justificările martorilor privind revenirea asupra declarațiilor

inițiale nu sunt credibile. Astfel, martorul C. a afirmat că a fost bătut de

anchetator pentru a declara că a fost sunat de „P." când se afla în

agenția de pariuri sportive împreună cu F., pentru ca ulterior să afirme că

declarația de la urmărire i-a fost dictată. De asemenea, martorul M.A. a

afirmat că declarația i-ar fi fost dictată deși recunoaște că la data

respectivă a fost la restaurantul „L.B." negând că l-ar fi supravegheat pe

partea vătămată. Sinceritatea celor relatate de cei doi în cursul urmăririi

penale reiese și din aceea că declarațiile acestora converg fără a fi identice,

ba mai mult fiind în parte confirmate și de declarațiile inculpaților K. și B.

date în cursul urmăririi penale.

Astfel, inculpatul B.

a relatat în mod evaziv, însă concludent că în timp ce se afla cu inculpatul R.

în mașină acesta a primit un telefon, „Nu am fost atent la ce a spus" iar

ulterior acestui moment s-au întâlnit cu inculpatul F. pe care l-au luat în

mașină și la scurt timp au întâlnit pe stradă pe partea vătămată, iar

inculpatul K. relatează într-una din declarațiile date la urmărire penală că

inculpatul R. „a apelat o persoană pe care a întrebat-o „ce face ăla" după

care a spus „dansează (...) să vezi ce dans îi dau eu" (...) După o

jumătate de oră C. a fost sunat, a purtat o discuție scurtă la telefon, după

care a plecat în viteză spre casa lui B.E."

Afirmația

inculpatului F. în sensul că cei patru erau înarmați s-a coroborat cu

declarația inculpatului R. și în parte cu declarațiile inculpatului K. dată în

cursul judecății care afirmă inițial că doar inculpatul F. avea asupra sa o

țeava metalică, pentru ca în fața instanței să arate că și inculpatul R. avea

un baston telescopic.

Partea vătămată B.E.

a părăsit restaurantul la ora 21.19 (moment surprins de camerele de

supraveghere ale restaurantului - conform procesului-verbal de redare a

înregistrării), îndreptându-se către locuința sa, aflată în apropiere.

Fiind încunoștințat

de către martorul M.A. (zis P.) despre plecarea părții vătămate către locuința

acesteia, inculpatul R.C.C. a condus în direcția casei părții vătămate, iar

când a ajuns în dreptul acesteia, a oprit autoturismul.

S-a precizat că

susținerile inculpaților R., K. și B. privind caracterul întâmplător al

întâlnirii cu partea vătămată apar ca nesincere, pe de o parte întrucât sunt

neverosimile, iar pe de altă parte deoarece sunt infirmate de probele deja

analizate.

Agresiunea exercitată

asupra părții vătămate pe stradă este relatată diferit de către inculpați în

ceea ce privește persoanele care au agresat partea vătămată, cât și modalitatea

în care s-a produs, fiind observat și de către martorul cu identitate protejată

M.A.

S-a reținut că

declarațiile inculpatului R. și ale inculpatului F. date în cursul urmăririi

penale s-au coroborat între ele în ceea ce privește faptul că toți cei patru

inculpați au lovit pe partea vătămată pe stradă, aspect confirmat parțial și de

martorul cu identitate protejată, în măsura în care acesta a observat

incidentul în contextul în care se afla într-o mașină în deplasare.

Astfel, inculpatul R.

a afirmat că după ce a coborât din mașină, partea vătămată a încercat să-l

lovească cu cuțitul, motiv pentru care l-a lovit cu pumnul, acesta a căzut,

după care „am luat toți patru bâtele din portbagaj (...) și am început să-l

lovim (...) Aici l-am lovit cu bâtele doar eu și F., B. l-a lovit pe E. cu

piciorul, iar L. l-a lovit cu pumnul".

De asemenea,

inculpatul F. a afirmat că după ce au oprit mașina, toți cei patru inculpați au

coborât cu „țevile" și s-au îndreptat în direcția părții vătămate, care a

scos un cuțit însă nu a reușit să lovească pe vreunul dintre aceștia, „C. l-a

lovit primul pe E. cu o țeava în cap (...) l-am lovit toți patru pe E. cu țevile,

acesta căzând jos în stradă".

Momentul în care

inculpatul R. i-a aplicat prima lovitură părții vătămate este relatat și de

inculpatul K. care de asemenea afirmă că inculpatul R. a coborât din mașină,

s-a îndreptat în direcția părții vătămate care a scos un briceag pe care însă

nu l-a folosit fiind lovit de inculpatul R. cu pumnul în față, acesta căzând pe

asfalt, moment în care a coborât F. care a lovit partea vătămată cu o bâtă.

Declarația dată în faza cercetării judecătorești redă aceleași aspecte, însă

completând în sensul că și inculpatul R. avea asupra lui un baston telescopic

cu care a lovit partea vătămată și afirmând că partea vătămată a căzut în urma

unei lovituri aplicate de inculpatul F.

De asemenea,

inculpatul B. relatează în mod asemănător, respectiv că inculpatul R. a coborât

din mașină, a lovit cu pumnul partea vătămată, iar ulterior F. l-a lovit pe

acesta cu un obiect de fier în zona capului, în spate, în urma loviturilor

acesta căzând.

Inculpații K. și B.

au negat faptul că ar fi participat la agresarea în stradă a părții vătămate,

arătând doar că erau speriați și au încercat să fugă, fără a explica ce anume

i-a împiedicat să plece de la locul faptei, deși aceștia au afirmat în mod

constant și repetat că s-au aflat sub imperiul unei temeri, comportamentul lor

infirmă această ipoteză. Astfel cei doi inculpați au fost prezenți pe tot

parcursul derulării faptelor, fără a avea nicio reacție specifică unei asemenea

stări, mai mult declarațiile acestora sunt în mod vădit contrazise de

declarațiile celorlalți inculpați și a martorului cu identitate protejată care

a declarat în mod constant că a văzut doi sau trei bărbați care loveau o

persoană căzută.

Deși în cursul

judecății inculpatul R. a revenit asupra declarației sale afirmând că

inculpații K. și B. nu au participat la această primă agresiune, instanța a

apreciat că această afirmație nu este reală, fiind făcută în scopul de a

confirma variantele acestora, având în vedere că inculpatul nu a oferit nicio

explicație concretă pentru această retractare.

După ce au aplicat

mai multe lovituri părții vătămate, inculpații - pentru a-și putea continua

agresiunea fără a fi văzuți de alte persoane - au luat partea vătămată de mâini

și de picioare și au introdus-o în autoturismul inculpatului R.C.C., așezând-o

pe bancheta din spate a autoturismului, deplasându-se la spălătoria SC R. SRL,

situată în localitatea Chiajna.

Din procesul-verbal

de cercetare întocmit, planșele foto aferente și raportul de constatare

tehnico-științifică reiese în mod obiectiv faptul că partea vătămată suferise

deja leziuni grave în momentul introducerii sale în autoturism. Astfel, cu

ocazia cercetării efectuate asupra autoturismului inculpatului R. la data de 21

martie 2010, au fost găsite numeroase urme de sânge aparținând părții vătămate în

zona banchetei din spate, iar locurile unde acestea au fost găsite deși

autoturismul a fost spălat în mai multe rânduri, denotă că partea vătămată a

pierdut o cantitate de sânge considerabilă pe durata transportului său la

spălătorie, aspect de natură a confirma declarațiile la care am făcut referire

în sensul că partea vătămată a fost agresată de mai multe persoane înarmate,

având în vedere și durata scurtă a agresiunii așa cum e apreciată chiar de

inculpați.

Având în vedere acest

fapt, coroborat cu faptul că partea vătămată era în stare de ebrietate, aspect

ce reiese din relatările inculpaților, dar și din cele ale martorilor C., M. și

N., s-a apreciat ca fiind evident faptul că acesta a fost transportat la

spălătorie fără acordul său, fapt ce reiese și din declarațiile inculpatului K.

care afirmă că inculpatul R. și cu F. „l-au urcat pe bancheta din spate pe

partea vătămată", inculpatul B. relatează „l-am auzit pe R. spunându-i lui

F. să îl urce în mașină", inculpatul R. susține „l-am ridicat împreună cu F.

și l-am urcat în mașină (...) i-am zis să îl duc la spital, a refuzat".

Susținerea acestora

în sensul că intenționau să ducă partea vătămată la spital, oprindu-se la

spălătorie doar pentru a o spăla nu poate fi reținută, fiind neverosimilă,

nefiind necesar ca pentru spălarea sa partea vătămată să fie întinsă pe o rampă

de beton din spălătorie, iar modalitatea obiectivă în care inculpații au

pregătit agresarea părții vătămate înlătură orice dubiu cu privire la

intențiile acestora.

Odată ajunși la

spălătorie, inculpatul R.C.C. a introdus autoturismul pe una dintre rampele

destinate spălării autovehiculelor, unde inculpații au scos-o pe partea

vătămată din autoturism, au așezat-o pe rampă și au agresat-o în continuare,

numeroasele leziuni cauzate acesteia și gravitatea lor dovedind că agresiunea a

fost comisă cu o doză ridicată de sadism, durata exercitării violențelor fiind

considerabilă.

Inculpații R. și F.

au recunoscut exercitarea violențelor asupra părții vătămate, arătând în

declarațiile date în cursul urmăririi penale și reținute de instanță ca fiind

sincere că toți patru au contribuit la agresarea acesteia.

Astfel, inculpatul R.

a susținut că „Eu și F. l-am lovit cu bâtele peste membre, mâini și picioare

(...) B. l-a lovit pe E. cu piciorul"; inculpatul F. a precizat „am

început să-l lovim pe E. cu țevile, cele mai multe lovituri fiind aplicate de

către C. și B.. Eu și L. am aplicat mai puține lovituri".

Momentul în care

inculpații au sosit la spălătorie și au introdus autoturismul pe una din rampe

a fost observat de martorii C.V. (zis Ș. sau Ș.) și S.N.F. (zis Ș.), ambii

muncitori la această spălătorie.

Martorul C. a afirmat

în cursul urmăririi penale că după la 5 - 10 minute de la momentul intrării în

spălătorie a mașinii conduse de R. a auzit mai multe lovituri și zgomote și s-a

dus să vadă ce se petrece, acesta afirmând că i-a văzut pe toți cei patru

inculpați în interior, i-a auzit pe toți înjurând „Mi-am dat seama că lovesc o

persoană, însă nu am putut să văd cine este.", iar în fața instanței acesta

a precizat și numele celorlalte persoane pe care le-a văzut.

Martorul S.N.F.

confirmă în declarația dată la urmărire penală că martorul C. i-a spus că R.C.

împreună cu încă trei persoane „îl bate pe E.".

Astfel, chiar dacă

din coroborarea acestor declarații reiese că partea vătămată a fost lovit în

spălătorie în principal de inculpatul R., rezultă că inculpații F., K. și B. au

participat la această agresiune, chiar dacă contribuția acestora a fost

diferită.

De altfel, inculpatul

K. a recunoscut în faza urmăririi penale că atât el, cât și inculpatul B. au

intrat de câteva ori în spălătorie, declarație asupra căreia a revenit în faza

cercetării judecătorești fără a da vreo explicație, susținând că nu a intrat în

spălătorie.

În ceea ce-l privește

pe inculpatul B., acesta de asemenea a avut o atitudine nesinceră, în cursul

urmăririi penale negând chiar și faptul că s-a deplasat cu ceilalți trei la

spălătorie, iar în fața instanței negând că ar fi intrat în interiorul

acesteia, susțineri infirmate de celelalte declarații analizate.

În momentele în care

partea vătămată - ca urmare a durerilor extreme la care a fost supusă - își

pierdea conștiența, inculpații o udau cu apă, pentru ca aceasta să sufere în

continuare chinurile la care era supusă.

În acest sens este declarația

inculpatului F., dar și declarația inculpatului K. dată în cursul urmăririi

penale care afirmă că „B. a ieșit afară căutând o găleată cu apă".

Apoi - după

finalizarea acestui nou episod agresiv - cei patru inculpați au introdus

victima în portbagajul autoturismului (deoarece era murdară de sânge și

fecale), abandonând-o pe o stradă lăturalnică din localitatea Chiajna.

Acest aspect este

recunoscut de toți cei patru inculpați, declarațiile acestora fiind divergente

în privința persoanelor care l-au introdus în portbagaj și în privința

inițiativei de a-l abandona pe acesta, aspecte ce nu influențează răspunderea

penală, acțiunea lor fiind comună.

Astfel, inculpatul

R.C. arată că „A fost băgat în portbagaj de B. și F.(...) B. și I. au zis că

mai bine îl lăsăm pe E. jos pe drum (...) am oprit mașina lângă un teren de

fotbal și l-am lăsat pe iarbă, sperând că își va reveni", inculpatul F. nu

a precizat cine l-a introdus în portbagaj, ci doar că acest fapt s-a petrecut

„la cererea lui C.", declarațiile celorlalți doi inculpați fiind evazive,

însă confirmând că partea vătămată a fost transportată în portbagaj și

abandonată într-un loc viran.

Urmele biologice

găsite în portbagajul autoturismului cu ocazia cercetării acestuia, confirmă

modalitatea în care victima a fost transportată după consumarea violențelor.

După abandonarea

victimei, cei patru inculpați au revenit la spălătorie, unde - din dispoziția

inculpatului R.C.C. - inculpatul F.C. cu ajutorul martorului C. au spălat atât

rampa unde avusese loc agresiunea (folosind un furtun destinat spălării

exteriorului autovehiculelor), cât și autoturismul inculpatului R.C.C.

(bancheta și portbagajul autoturismului). Aceste aspecte sunt relatate atât de

inculpații F. și R., cât și de martorul S.

De aici, inculpatului

R.C.C. și inculpatul K.C.I. s-au deplasat la locuința celui dintâi, cu intenția

de a merge apoi la discotecă. Aici, aceștia au spus numitului R.Ș. (tatăl

inculpatului R.C.C.) faptul că ei - împreună cu inculpații F.C. și B.B. - l-au

agresat pe partea vătămată B.E.

Astfel, în declarația

dată în calitate de inculpat la data de 25 martie 2010, numitul R.Ș., a

afirmată că i-am întrebat pe aceștia ce anume s-a întâmplat, la care C. mi-a

repetat faptul că a avut scandal cu E. a lui J. Eu l-am întrebat pe L. dacă a

fost și el, acesta spunând că da. L-am întrebat pe L. cine a mai fost cu ei, la

care L. mi-a spus că a fost și B. și F."

De aici, inculpatul

K.C.I. l-a contactat telefonic pe martorul T.A., căruia i-a cerut să vină cu

autoturismul său și să-l ducă în localitatea Roșu, ceea ce s-a și întâmplat.

Numitul R.Ș.,

realizând gravitatea faptelor comise de către inculpații R.C.C., F.C., B.B. și

K.C.I., l-a contactat telefonic pe R.R.

Cu autoturismul

acestuia din urmă [cu nr. de înmatriculare (...)], R.Ș. și R.C.C. s-au deplasat

în localitatea Dragomirești, unde R.Ș. i-a solicitat martorului P.G. (zis G.,

zis G.G.) să meargă cu autoturismul său și să o transporte pe partea vătămată

la o unitate spitalicească.

Dat fiind faptul că

martorul P.G. se afla într-o stare avansată de ebrietate, R.Ș., R.C.C. și R.R.

s-au deplasat (tot cu autoturismul acestuia din urmă) în localitatea Zurbaua,

de unde l-au luat pe martorul S.D. (zis D.).

Acesta din urmă a

condus autoturismul martorului P.G. [cu nr. de înmatriculare (...)] și împreună

cu acesta din urmă s-au deplasat în localitatea Chiajna, au luat-o pe partea

vătămată din locul unde aceasta fusese abandonată de către inculpați și au

transportat-o la S.U.U. București.

La S.U.U. s-au

deplasat și inculpații R.R. și R.Ș., cu autoturismul cu nr. de înmatriculare

(...), aparținând celui dintâi.

Partea vătămată a

fost abandonată la spital, fără ca persoanele care au adus-o să ofere relații

despre identitatea acesteia sau împrejurările în care a fost agresată, aceasta

cu scopul de a împiedica tragerea la răspundere penală a agresorilor.

Partea vătămată a

fost astfel internată la ora 00.02 (la peste două ore jumătate de la prima

agresiune).

Toate aceste aspecte

de fapt au fost relatate de martorii P.G., S.D., martori care au fost constanți

în declarațiile date, confirmate de R.R. și R.Ș. ale căror declarații au fost

oscilante, dar și de martorii, angajați ai unității spitalicești, care au

relatat modul în care partea vătămată a fost adusă la spital cu o mașină și

abandonată.

Instanța a înlăturat

declarațiile părții vătămate, declarații ce nu s-au coroborat cu niciuna din

probele administrate în ceea ce privește persoanele care l-au agresat,

declarațiile acestuia fiind nesincere, fie ca urmare a conflictului preexistent

cu numiții R., fie datorându-se imposibilității acestuia de a identifica

participanții și de a reda cele întâmplate, datorată stării de ebrietate în

care se afla, precum și loviturilor primite încă de la început în zona capului,

nefiind de neglijat că partea vătămată a fost în comă în urma agresării sale.

În drept fapta

inculpaților R.C.C., F.C., B.B. și K.C.I., care în seara de 13 martie 2010

acționând cu premeditare au agresat pe partea vătămată B.E., lovindu-l inițial

pe stradă și ulterior în incinta unei spălătorii, cu obiecte contondente,

cauzându-i acestuia un politraumatism, cu leziuni la nivelul capului și cu

numeroase fracturi la nivelul tuturor membrelor, leziuni care au pus în

primejdie viața victimei și care au necesitat pentru vindecare 150 de zile de

îngrijiri medicale, după care au abandonat-o pe timp de noapte, într-un loc

necirculat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la

omor deosebit de grav, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - art. 175

lit. a) și i) - art. 176 lit. a) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.

Pentru încadrarea

juridică a faptei și delimitarea acesteia de vătămarea corporală gravă prin

care se pune în pericol viața victimei este esențială determinarea poziției

psihice cu care au acționat inculpații, în cazul omorului autorii acționează cu

intenția directă sau indirectă de a ucide, iar în cazul vătămării corporale

grave aceștia acționează cu intenția de a lovi sau de a vătăma integritatea

corporală sau sănătatea victimei, punerea în primejdie a vieții fiind un rezultat

care depășește intenția. Fiind un element greu de dovedit, vinovăția se

apreciază prin raportare la împrejurările obiective ale comiterii faptei,

analiza laturii subiective suprapunându-se cu analiza elementelor constitutive

ce intră în componența laturii obiective a infracțiunii.

Astfel, instanța a

apreciat că lovirea repetată a victimei, inclusiv în zone vitale, respectiv a

capului, cu intensitate deosebită, prin folosirea de bâte metalice și de lemn

cu consecința producerii unui politraumatism, caracterizat nu doar prin

numeroasele fracturi la nivelul membrelor, multe dintre acestea cominutive și

deschise, ci și prin traumatisme la nivelul capului și a regiunii

toraco-abdominale, (ceea ce infirmă declarațiile inculpaților că ar fi lovit

victima doar la nivelul membrelor), dar și abandonarea acestuia pe timp de

noapte, într-o zonă necirculată, în starea gravă în care acesta se afla și care

rezultă din aceea că la momentul internării partea vătămată prezenta șoc

hemoragic; șoc traumatic; fiind în stare de comă, nu poate avea decât

semnificația că inculpații au avut reprezentarea posibilității decesului

victimei, manifestând indiferență față de un atare rezultat și prin urmare

acceptând producerea acestuia, fapta fiind comisă cu intenție indirectă și nu

cu praeterintenție.

Relevante în acest

sens sunt și afirmațiile inculpatului R. în sensul „l-am lăsat pe iarbă,

sperând că își va reveni", dar și ale tatălui acestuia, martorul R.Ș. care

a declarat în cursul cercetării judecătorești „l-am întrebat dacă este grav,

acesta mi-a spus că da".

Având în vedere

aceste motive, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a

încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav în

infracțiunea de vătămare corporală gravă, formulată de apărătorul inculpatului

R.C., context în care și solicitarea de a se reține aplicabilitatea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. este neîntemeiată, având în vedere dispozițiile

aceluiași text de lege.

Susținerea potrivit

căreia inculpatul R. ar fi solicitat tatălui său transportarea victimei la

spital este infirmată chiar de declarațiile numitului R.Ș. care în mod constant

a relatat că inițiativa transportului îi aparține și că la insistențele sale a

aflat despre cele întâmplate.

Din punct de vedere

al participației penale, s-a apreciat că atâta timp cât din probele

administrate rezultă că fapta a fost comisă împreună, prin acte materiale

asemănătoare, coeziunea psihică rezultând de asemenea din elementele obiective

reținute, s-a considerat că inculpații au săvârșit infracțiunea în coautorat,

chiar dacă nu se poate stabili care dintre ei a aplicat loviturile care au pus

în pericol viața victimei.

În ceea ce privește

premeditarea cu care au acționat inculpații aceasta a rezultat fără dubiu din

aceea că inculpații au pregătit împreună săvârșirea faptei, întâlnindu-se în

seara respectivă, procurând obiectele necesare agresării părții vătămate,

procedând la supravegherea acesteia și așteptând împreună să se îndrepte spre

casă.

Întrucât, din probele

analizate reiese că toți inculpații cunoșteau scopul întâlnirii și așteptării,

în cauză premeditarea apare ca fiind o circumstanță reală care se răsfrânge

asupra tuturor participanților.

Deși în principiu,

premeditarea faptei exclude provocarea, având în vedere că aceasta presupune o

stare de calm, în timp ce provocarea presupune o stare de tulburare, apreciem

că în cauză acestea coexistă, inculpatul R. provocat fiind de atitudinea

agresivă repetată a părții vătămate nu a ripostat imediat, cu atât mai mult cu

cât partea vătămată a exercitat actele provocatoare ilicite însoțită și de alte

persoane. Instanța a apreciat că din materialul probator administrat rezultă

suficiente elemente ce conturează convingerea că acțiunile ilicite ale

victimei, violențele și amenințările repetate au fost de natură a crea o

tulburare profundă inculpatului R.C., caracterizată printr-o stare permanentă

de teamă, în contextul în care partea vătămată era cunoscut în comunitatea din

care făcea parte ca având un comportament violent, dar și raportat la vârsta

inculpatului și la instabilitatea psihică a acestuia relevată de expertiza

medico-legală psihiatrică efectuată.

Dimpotrivă susținerea

procurorului în sensul că pe fondul stării conflictuale inculpatul R.C. ar fi

luat hotărârea de a „tranșa diferendul" existent și de a-și manifesta

„supremația" nu este susținută de probe, din probele testimoniale

rezultând că „diferendul" a constat în acțiuni ilicite repetate și lipsite

de un corespondent în comportamentul inculpatului și fără să rezulte că acesta și-ar

revendica „supremația" în comunitatea din care face parte, unde nu este

cunoscut ca având un comportament violent sau ca făcând parte dintr-un anturaj

având asemenea veleități.

Apreciind că

hotărârea infracțională a fost luată de inculpatul R. pe fondul acestei

tulburări de durată, s-a dispus schimbarea încadrării prin reținerea stării de

provocare în raport de infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav.

Circumstanța fiind personală nu s-a răsfrânt asupra încadrării juridice a

infracțiunii față de ceilalți inculpați.

Faptul că punerea în

executare a rezoluției infracționale prin agresarea părții vătămate a avut loc

pe stradă într-o localitate este incidentă agravanța prev. de art. 175 lit. i)

C. pen., strada fiind un loc public în sensul art. 152 lit. a) C. pen.

Faptul că în mod voit

prin modalitatea în care au exercitat violențe asupra părții vătămate,

inculpații i-au cauzat acesteia suferințe puternice, prelungite în timp, aspect

ce rezultă în mod obiectiv din natura, gravitatea și multitudinea leziunilor

cauzate și care este de natură de a trezi în conștiința publicului un sentiment

de oroare, îndreptățește instanța să rețină agravanța prev. de art. 176 lit. a)

C. pen.

Având în vedere că la

comiterea infracțiunii au participat patru persoane, se impunea și reținerea

circumstanței agravante prev. de art. 75 lit. a) C. pen.

Fapta acelorași

inculpați de a lipsi de libertate pe partea vătămată, acționând împreună, prin

răpirea acesteia de la locul producerii primului episod al agresării sale și

deplasarea sa în incinta unei spălătorii, unde aceasta a fost supusă în

continuare violențelor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.

Elementul material al

infracțiunii constă în acțiunea inculpaților de a răpi pe partea vătămată de pe

stradă prin urcarea sa în autoturism în condițiile în care se afla în

imposibilitate de a se opune și deplasarea acesteia la spălătorie unde de

asemenea a fost ținută împotriva voinței sale.

Deși scopul urmărit

prin răpirea părții vătămate a fost acela de a continua exercitarea actelor de

violență asupra acesteia și victima a fost sechestrată în spălătorie doar pe

durata agresării sale, s-a apreciat că lipsirea de libertate nu este absorbită

în mod natural în conținutul infracțiunii de tentativă la omor.

Latura subiectivă s-a

realizat în forma intenției directe caracterizată prin scopul urmărit de

inculpați.

Având în vedere că

prin rechizitoriu nu s-a reținut în încadrarea juridică a faptei de lipsire de

libertate, norma-cadru la care se raportează în mod obligatoriu varianta

agravantă, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei prin

reținerea alin. (1) a art. 189 C. pen.

Întrucât din fișa de

cazier judiciar a inculpatului B.B. reiese că la data de 20 ianuarie 2009

acesta a fost liberat condiționat din executarea unei pedepse de 11 luni

închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1139/2008 a Tribunalului

București, definitivă prin Decizia penală nr. 1770 din 21 mai 2008 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, cu un rest de pedeapsă de 104 zile închisoare,

pedeapsa fiind considerată executată la data faptelor deduse judecății și fără

a se fi împlinit termenul de reabilitare, instanța a reținut starea de recidivă

postexecutorie.

La individualizarea

judiciară a pedepselor aplicată inculpaților, instanța a avut în vedere

criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă reduse

potrivit regulilor sancționatorii ale tentativei, gradul de pericol social

ridicat al faptelor care reiese din modul în care au acționat, împrejurările

agravante reținute, urmarea produsă, dar și circumstanțele personale și

atitudinea procesuală a fiecăruia dintre inculpați.

Astfel, în ceea ce-l

privește pe inculpatul R.C., instanța a avut în vedere și circumstanța

atenuantă a provocării, dar și faptul că inculpatul a avut inițiativa faptelor

precum și o contribuție majoră la săvârșirea acestora, motiv pentru care

apreciem că nu se justifică reducerea limitelor de pedeapsă, fiind aplicabile

disp. art. 80 alin. (2) C. pen.

Pe de altă parte s-a

avut în vedere faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, se

afla la data faptelor în continuarea studiilor universitare, a avut o atitudine

procesuală parțial sinceră, dar și lipsa desăvârșită a căinței acestuia în

raport de urmările care s-ar fi putut produce.

În ceea ce-l privește

pe inculpatul F.C. instanța a reținut contribuția sa majoră la identificarea

autorilor faptei și a stabilirii situației de fapt, reținând în favoarea sa disp.

art. 74 lit. c) C. pen., în ceea ce privește infracțiunea de tentativă la omor,

însă apreciind că în raport de modalitatea de săvârșire a infracțiunii, cât și

în raport de contribuția sa care apare ca fiind considerabilă apreciază că nu

este justificată reducerea limitelor pedepsei, urmând a face aplicarea art. 80

C. pen.

Față de inculpații

K.C.I. și B.B., instanța a reținut că deși contribuția în realizarea acțiunilor

- element material - ale infracțiunii pentru care sunt cercetați apare ca

redusă, totuși coeziunea subiectivă a acestora la comiterea faptelor nu poate

fi contestată, iar atitudinea procesuală nesinceră a acestora nu impune

reținerea vreunei circumstanțe atenuante.

Pe latură civilă

constatând îndeplinite elementele răspunderii civile delictuale în sensul că

inculpații prin fapta reținută în sarcina lor au cauzat un prejudiciu moral

părții vătămate, constând în suferința fizică intensă și prelungită la care a

fost supus, suferință ce reiese din multitudinea leziunilor provocate, dar și

în suferința fizică și psihică ulterioară inerentă procesului de recuperare

medicală, având în vedere internarea de lungă durată necesitată, precum și

intervențiile chirurgicale suferite de aceasta, a acordat cu titlu de daune

morale suma de 200.000 RON părții vătămate care să aibă un efect compensatoriu.

Însă în ceea ce

privește cuantumul acestora, Tribunalul a apreciat că suma de 2.000.000 de euro

solicitată de partea vătămată cu acest titlu este excesivă.

Sentinței penale nr. 250 din 2 martie 2011 apreciată ca nelegală și netemeinică

au declarat în termen apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, partea

civilă B.E. și inculpații R.C.C., F.C., K.C.I., B.B.

Parchetul de pe lângă

Tribunalul București a solicitat desființarea parțială a sentinței numai cu

privire la inculpatul R.C.C. în sensul înlăturării dispozițiilor art. 73 lit.

b) C. pen. ca fiind greșit reținute de prima instanță cu consecința majorării

pedepselor aplicate inculpatului amintit.

Partea civilă B.E. a

criticat sentința pe latură penală - cu solicitarea de a fi majorate pedepsele

aplicate inculpatului R.C.C., față de care a cerut și înlăturarea provocării -

și pe latură civilă în sensul majorării cuantumului daunelor morale.

Inculpatul R.C.C. a

solicitat în principal schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la

omor deosebit de grav în vătămare corporală gravă, achitarea pentru

infracțiunea de lipsire ilegală de libertate în baza art. 10 lit. d) C. proc.

pen. cu motivarea că este absorbită în infracțiunea de vătămare corporală iar

în subsidiar înlăturarea agravanței prev. de art. 176 alin. (1) lit. a) („prin

cruzimi") și reducerea pedepselor prin reaprecierea în acest sens a

criteriilor de individualizare din art. 72 C. pen.

Inculpatul F.C. a

solicitat achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. cu privire la

infracțiunea prev. de art. 189 C. pen. susținând că nu a participat la

săvârșirea acesteia.

Inculpatul K.C.I. a

solicitat în principal achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. atât sub

aspectul tentativei de omor calificat cât și al celei de lipsire ilegală de

libertate cu motivarea că nu a participat la săvârșirea infracțiunilor

sus-menționate. În subsidiar a cerut reducerea pedepselor inclusiv prin

reținere de circumstanțe atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. a) C. pen.,

prin reaprecierea criteriilor de individualizare din art. 72 C. pen.

Inculpatul B.B. a

solicitat în principal achitarea în baza art. 10 lit. d) și respectiv 10 lit.

c) C. proc. pen. cu privire la infracțiunile de tentativă la omor calificat și

lipsire ilegală de libertate, iar în subsidiar reducerea pedepselor inclusiv

prin reținere de circumstanțe atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. a) C.

pen., prin reaprecierea criteriilor de individualizare din art. 72 C. pen.

Curtea, verificând

decizia atacată pe baza lucrărilor dosarului în raport cu motivele invocate de

apelanți cât și sub toate celelalte aspecte de fapt și de drept deduse

judecății conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen. a constatat următoarele:

Referitor la critica

Parchetului privind reținerea greșitei aplicări a circumstanței atenuante a

provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., se constată că această critică

este întemeiată.

Inculpatul R.C.C. și

ceilalți inculpați au comis faptele cu premeditare, au pregătit comiterea

faptelor pentru a avea șanse sporite de reușită, acționând metodic pentru

realizarea scopului urmărit.

Faptul că în urmă cu

mai multe zile partea vătămată a agresat pe inculpatul R.C.C., reprezintă o

împrejurare care trebuie