ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3085/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3085/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursurilor penale de față;

Prin sentința penală nr. 2/D/2010, din data de

14 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Bacău, în temeiul art.

20 C. pen., raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art.

74 lit. a), b), c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativa la omor deosebit de grav, s-a

dispus condamnarea inculpatului C.M.M., la pedeapsa închisorii în cuantum de 3

(trei) ani și pedeapsa complimentară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b)

C. pen.

pe o durata de 2 ani.

Interzice inculpatului exercițiul drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) teza ll-a și b) C. pen., în

condițiile și pe durata prevăzută de art 71 alin. (2) C.

pen.

În temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În baza art. 82 C. pen., fixează

termen de încercare de 5 ani calculat de la data rămânerii definitive a

prezentei hotărâri.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a

atras atenția inculpatului asupra nerespectării consecințelor

prevederilor de art. 83 C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. alin. (3)

lit. b) s-a dispus revocarea măsurii arestului preventiv și punerea

de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în alta

cauză.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a computat

din pedeapsa aplicata perioada executata prin reținere din 4 noiembrie 2009

și arestul preventiv de la 5 noiembrie 2009 la zi.

În temeiul art. 14 și 346 C. proc.

pen., raportat la art. 998 C. civ., s-a luat act că partea

vătămată C.M.M. nu s-a constituit parte civilă în

cauză.

În temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006,

modificată și

completată

prin O.U.G. nr. 72/2006, au fost admise pretențiile civile

ale

părții civile Spitalul Județean de Urgență Bacău

și Serviciul de

Ambulanță

Bacău și, în consecință, a fost obligat inculpatul la plata

sumei de 1466,30 lei către Spitalul Județean de

Urgență Bacău cu

titlu de

daune materiale, reprezentând cheltuieli aferente spitalizării

victimei

și 335,2 către Serviciul de Ambulanță Bacău,

reprezentând cheltuielile ocazionate de transportul victimei.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., dispune

confiscarea de la inculpat a cuțitului de care acesta s-a folosit la

săvârșirea faptei și care îi aparține.

S-a dispus plata din fondurile M.J. pentru

asistența juridică din oficiu către Baroul Bacău în

sumă de 200 lei.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost

obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei ron cu titlul de cheltuieli

judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Tribunalul a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Bacău înregistrat sub nr. 677/P/2009 a fost

pusă în mișcare acțiunea penală și trimis în

judecată inculpatul C.M.M., pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - 175 lit. c) C.

pen., constând în aceea că în

ziua de

04 noiembrie 2009, în jurul 15,00, inculpatul a înjunghiat-o în zona

toracică,

cu un cuțit pe victima C.M.M., soția sa, în timp ce aceasta se afla

în locuința comună, împrejurare în care i-a produs leziuni corporale

ce au necesitat pentru vindecare un număr de 28 - 30 zile de îngrijiri

medicale, leziuni care au fost de natură să-i pună în primejdie

viața.

Soții

C.M.M. și M. sunt căsătoriți de circa 27

de ani și au împreună doi copii care sunt majori, însă

locuiesc împreună cu ei în locuința din satul Valea Mare, comuna

Faraoani și în ultima perioadă între ei au existat din ce în ce mai

des conflicte.

Ceea ce favoriza generarea acestor

conflicte a fost consumul de băuturi alcoolice atât de către

soție, dar mai ales de sot, care atunci când se afla se afla sub influenta

unor astfel de băuturi obișnuia să-și agreseze soția.

În ziua de 04 noiembrie 2009,

rămași singuri acasă, inculpatul și soția sa au avut o

mică neînțelegere, iar în jurul orei 15,00, în timp ce inculpatul se

afla în casă și consuma vin, victima a intrat și a încercat

să determine să nu mai bea, dar acesta s-a enervate și luând de

pe masă un cuțit de bucătărie, a înjunghiat-o în zona

toracică.

Victima a fost de urgență

transportată la Spitalul Județean Bacău, unde a fost supusă

unei intervenții chirurgicale și în

prezent

starea ei de sănătate este stabilă, dar încă gravă,

leziunile

produse fiind de natură a-i periclita viața.

Din

concluziile preliminare medico-legale, a reieșit că victima

C.M.M., prezintă diagnosticul "plagă tăiată

toraco-stemală dreapta penetrantă cu interesare de vase mamare

interne

dreapta. Hemopneumotorax drept.

Șoc hemoragie - operat.

S-a constatat că leziunile pot data

din 04 noiembrie 2009 și s-au putut produce prin lovire cu corp

tăietor, necesitând 28-30 zile de îngrijiri medicale. Leziunile au fost de

natură a pune în primejdie viata victimei.

Pacienta a mai prezentat echimoze faciale

și ale membrelor ce s-au putut produce prin lovire cu un corp contondent,

de vechimi diferite.

Audiat în cursul cercetărilor

judecătorești inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, a

avut o atitudine sinceră, a motivat atitudinea sa pe fondul consumului de

alcool și de asemenea și datorită soției sale care de

asemenea consumase alcool, fapt confirmat și de aceasta.

Situația de fapt reținută

rezultă din probele administrate în

cauză

la urmărirea penală și cercetarea judecătorească

după cum

urmează: procesul-verbal de consemnare a actelor

premergătoare,

sesizarea organelor

judiciare, procesul-verbal de cercetare la fața

locului și

planșele foto aferentă, dovada de ridicare a cuțitului,

declarațiile părții

vătămate, proces ui verbal de investigații la spital,

ordonanța

de efectuare a constatării medico-legale, raportul de

constatare medico-legală nr. din 5 noiembrie 2009

al S.M.L. Bacău, foaia

de observație clinică generală,

adresele cu relații cheltuieli efectuate de furnizorii de servicii

medicale, declarațiile martorilor C.M.D. și M.P., toate coroborate cu

declarațiile inculpatului, prin care recunoaște comiterea faptei.

În drept, fapta inculpatului a fost

apreciată de instanța de fond că întrunește elementele

constitutive ale in fracțiunii de tentativă la omor calificat,

prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - 175 lit. c) C.

pen.

La individualizarea judiciară a

pedepsei ce se va aplica inculpatului, va avea în vedere criteriile generale

prevăzute de art. 72 C. pen.

Având în

vedere pericolul social concret al faptelor, urmărire

produse, persoana și conduita inculpatului, vârsta acestuia,

faptul că se afla la primul conflict cu legea penală, tribunalul va

aplica acestuia o pedeapsă cu închisoarea, coborâtă însă sub

minimul special prevăzut de lege ca efect al reținerii

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) și c)

C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen.

Împotriva acestei hotărâri, în

cadrul termenului legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul

Bacău, care a criticat-o pentru următoarele motive."

- nelegalitatea sentinței penale,

întrucât instanța de judecată în mod greșit a reținut

prevederile art. 76 lit. c) C. pen., în cauză fiind aplicabile prevederile

art. 76 alin. (2) C. pen., care incriminează în mod distinct reducerea

pedepsei închisorii ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante

în cazul infracțiunilor de omor;

- netemeinicia sentinței penale cu privire

la cuantumul pedepsei și la nejustificata reținere a

circumstanțelor atenuante, precum și cu privire la modalitatea de

executare a pedepsei.

În cauză nu se justifică

reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a),

b) și c) C. pen. și, ca atare, coborârea

pedepsei sub minimul special de 7 ani și 6 luni închisoare

prevăzut

de lege, deoarece între criteriile de individualizare

judiciară a pedepsei circumstanțele atenuante dețin o pondere

mult redusă în raport de gravitatea faptei comise.

Considerăm că, se motivează

de Parchet, instanța nu a avut în vedere că inculpatul a

săvârșit o infracțiune de un pericol social deosebit de ridicat

și că pedeapsa aplicată, cu mult sub minimul special

prevăzut de lege nu-și poate atinge scopul de reeducare și nici

nu realizează funcția de prevenție generală. Astfel, în

speță,

trebuie avut în vedere

că inculpatul a înjunghiat-o în zona toracică,

cu un

cuțit, pe soția sa, provocându-i leziuni vindecabile în 2830 zile de

îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața. Vinovăția

inculpatului este cert stabilită, mijloacele cu care a acționat

denotă intenția clară de a o ucide pe soția sa.

În aceste condiții de

săvârșire a faptei, se apreciază că lipsa antecedentelor

penale, conduita inculpatului, vârsta acestuia nu sunt împrejurări care

să justifice coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege

până la un cuantum atât de redus de doar 3 ani închisoare.

Netemeinicia hotărârii este

invocată și cu privire la modalitatea de executare stabilită de

instanță, respectiv suspendarea condiționată.

În speță, nu este

îndeplinită una dintre condițiile cerute de, lege pentru aplicarea art.

81 C. pen., respectiv aptitudinea inculpatului de a se îndrepta fără

executarea pedepsei. Și la individualizarea judiciară a

modalității de executare a pedepsei trebuie să se țină

seama de gravitatea faptei comise alături de elementele specifice legate

de aptitudinea infractorului de a avea pe viitor o comportare bună chiar

fără executarea pedepsei. Instanța a motivat că poate

aplica art. 81 C. pen., având în vedere că, conflictul s-a datorat ambilor

soți, care se aflau în stare de ebrietate. Se consideră că acest

aspect coroborat și cu natura faptei comise și gravitatea acesteia

impun, deopotrivă, să se dispună executarea efectivă a

pedepsei.

Pentru

considerentele arătate, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

, Parchetul a solicitat admiterea apelului, desființarea

hotărârii, reținerea spre rejudecare și, pe fond,

înlăturarea circumstanțelor atenuante, aplicarea unei pedepse în

limitele speciale prevăzute de lege, cu executare efectivă.

Prin Decizia

penală nr. 37 din 23 martie 2010 a Curții de Apel

Bacău, secția penală, cauze minori și familie

a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Bacău .desființată în

parte

sentința penală apelată, numai cu privire la greșita

reținere a

prevederilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art.

76 alin. (1) lit. c) C. pen., în locul dispozițiilor art. 76 alin. (2) C.

pen., a cuantumului pedepsei principale aplicate inculpatului, a modalității

de executare

a acesteia, a aplicării

prevederilor art. 88 C. pen. și a neaplicării

prevederilor art.

109 alin. (3) C. proc. pen., reținută cauza spre rejudecare și

în consecință;

S-a înlăturat aplicarea prevederilor

art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.

și s-au reținut prevederile art. 76 alin. (2) C. pen.

S-a majorat cuantumul pedepsei principale

aplicate inculpatului de la 3 (trei) ani închisoare, la 5 (cinci) ani

închisoare.

S-a înlăturat aplicarea

dispozițiilor art. 81, 82 și art. 83 C. pen. și art. 359 C.

proc. pen.

În baza art.

88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală

aplicată

inculpatului perioada executată prin reținere și arest

preventiv de la data de 04 noiembrie 2009 la 15

ianuarie 2010.

În temeiul art. 109 alin. (3) C. proc.

pen., s-a dispus păstrarea de instanță de fond a mijloacelor

materiale de probă, enumerate în adresa Parchetului de pe lângă

Tribunalul Bacău din data de 26 noiembrie 2009 - fl. 2, aflate la Camera

de corpuri delicte a Tribunalului Bacău și înregistrate sub nr. 48

din 27 noiembrie 2009/237, până la soluționarea definitivă a

cauzei.

S-au

menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

S-a dispus plata din fondurile M.J.,

către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu, în sumă de 200

lei.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.

Examinând actele și lucrările

dosarului, Curtea de Apel a constatat că instanța de fond a

reținut o situația de fapt corespunzătoare probelor administrate

și a dat faptei săvârșite de intimatul inculpat o corectă

încadrare juridică, a motivat corespunzător hotărârea

apelată, respectând dispozițiile art. 356 C. proc. pen., în sensul

că au fost descrise faptele care face obiectul învinuirii, cu

arătarea timpului și locului unde au fost

săvârșite, precum și încadrarea juridică dată

acesteia prin actul de

sesizare, au fost analizate probelor care au

servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, cât și a

celor care au fost înlăturate, motivarea soluției cu privire la

latura civilă a cauzei, precum și analiza oricăror elemente de

fapt pe care s-a sprijinit soluția dată în cauză.

Dispunându-se condamnarea inculpatului,

expunerea hotărârii apelate cuprindă fapta reținută de

instanță în sarcina inculpatului, forma și gradul de

vinovăție, circumstanțele atenuante, timpul ce se deduce din

pedeapsa pronunțată și actele din care rezultă durata

acesteia.

Motivarea instanței de fond respectând

dispozițiile procedurale, Curtea și-a însușit această

motivare.

De altfel, intimatul-inculpat a

recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în

judecată și condamnat de instanța de fond.

Hotărârea primei instanțe este

greșită sub următoarele

aspecte:

reținerea prevederilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin.

(1) lit. c) C. pen., în locul dispozițiilor art. 76 alin. (2) C. pen., a

cuantumului

pedepsei principale aplicate inculpatului, a modalității de executare

a acesteia, a aplicării prevederilor art. 88 C. pen. și a

neaplicării prevederilor art. 109 alin. (3) C. proc. pen.

În conformitate cu prevederile art. 74 alin.

(1) lit. a) C. pen. poate constitui circumstanțe atenuante" conduita

bună a infractorului înainte de săvârșirea

infracțiunii."

Ori, din examinarea probelor

administrate, respectiv depozițiile părții vătămate C.M.M.

- fl. 20-21 dosar urmărire penală și ale martorilor C.M.D., fiul

părților - fl. 59-60 dosar urmărire penală și M.P. - fl.

6162

dosar urmărire penală,

rezultă că intimatul-inculpat a avut anterior

săvârșirii

infracțiunii o comportare necorespunzătoare, obișnuind să

consume băuturi alcoolice în exces și să-și lovească

și să-și alunge soția, astfel că în cauză nu se

impunea reținerea

circumstanței

atenuante prev.de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

În mod corect instanța de fond a

reținut circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit.

b) și c) C. pen. și a

coborât

pedeapsa principală sub minimul special prevăzut de lege

pentru

infracțiunea săvârșită, însă în mod greșit, ca

efect al reținerii circumstanțelor atenuante, a tăcut aplicarea art.

76 lit. c) C. pen., în locul art. 76 alin. (2) C. pen.

Potrivit acestui 76 alin. (1) și (2)

C. pen.: (I) în cazul în care există circumstanțe atenuante, pedeapsa

principală pentru persoana fizică se reduce sau se schimbă,

după cum urmează:

a)

când minimul special al pedepsei închisorii este de 10 ani

sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai

jos de 3 ani;

b) când minimul special al pedepsei

închisorii este de 5 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul

special, dar nu mai jos de un an;

c)

când minimul

special al pedepsei închisorii este de 3 ani sau mai mare, pedeapsa se

coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 luni;

d)

când minimul special al pedepsei închisorii este de un an

sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la

minimul general;

e)

când minimul

special al pedepsei închisorii este de 3 luni sau mai mare, pedeapsa se

coboară sub acest minim, până la

minimul

general, sau se aplică o amendă care nu poate fi mai mică

de

250 lei, iar când minimul special este sub 3 luni, se aplică o amendă

care nu poate fi mai mică de 200 lei;

f)

când pedeapsa

prevăzută de lege este amenda, aceasta

se coboară sub minimul ei special, putând fi redusă până

la 150 lei

în cazul când minimul special este de 500 lei ;au mai mare,

ori până la minimul general, când minimul special este sub 500 lei.

În cazul infracțiunilor contra

siguranței statului, al infracțiunilor contra păcii și omenirii,

al infracțiunii de omor, al infracțiunilor săvârșite cu

intenție care au avut ca urmare moartea unei persoane, sau al

infracțiunilor prin care s-au produs consecințe deosebit de grave,

dacă se constată că există circumstanțe atenuante,

pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din

minimul special.

Alin. (1) al art. 76 C. pen.,

reprezintă, ca să zicem așa, reglementarea de drept comun în

materia efectelor atenuante asupra pedepsei închisorii, iar alin. (2)

constituie o reglementare de excepție care reduce efectul

ușurător al circumstanțelor atenuante

în cazul săvârșirii anumitor infracțiuni, limitativ

enumerate de acest

text, printre care și infracțiunea de omor.

Desigur

că este lipsit de relevanță că infracțiunile enumerate

de art. 76 alin. (2) C. pen., sunt in fracțiuni consumate sau dacă au

rămas în formă de tentativă

pedepsibilă.

Referitor la individualizarea

judiciară a pedepsei principale, în conformitate cu prevederile art. 72 C.

pen., la stabilirea și

aplicarea

pedepselor trebuie să se țină seama de dispozițiile

părții

generale ale C. pen., de limitele de pedeapsă

fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei

săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările

care atenuează sau agravează răspunderea penală, iar

potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa trebuie să fie o măsură de

constrângere și un mijloc de

reeducare

a condamnatului, scopul pedepsei urmând a avea drept

scop prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni, iar prin executarea pedepsei se

urmărește formarea unei atitudini corecte față de

muncă, față de ordinea de drept și față de

regulile de conviețuire socială.

În raport de gradul de pericol social al

infracțiunii săvârșite, prin acțiunea violentă a

intimatului-inculpat fiindu-i pusă în primejdie viața

părții vătămate, doar intervenția urgentă și

calificată a medicilor împiedicând un deznodământ tragic, comportarea

anterioară a inculpatului, care, cu deosebire când se afla sub

influența băuturilor alcoolice, își lovea, uneori grav,

soția, acest lucru rezultând din examinarea medico-legală din data de

05 noiembrie 2009 a Serviciului Județean de Medicină legală

Bacău - fl. 23 dosar urmărire penală, potrivit căruia

victima prezenta pe lângă leziunile cauzate prin lovirea cu cuțitul

din data de 04 noiembrie 2009, echimoze faciale și ale membrelor, care

s-au putut produce prin lovire cu corp contondent, de vechimi diferite, precum

și depozițiile părții vătămate, ale martorilor C.M.D.,

fiul părților - fl. 59-60 dosar urmărire penală și M.P.

- fl. 61-62 dosar urmărire penală și chiar depoziția

inculpatului, instanța de apel a

constatat

că se impune majorarea cuantumului pedepsei principale

și

că scopul pedepsei nu poate fi atins prin suspendarea

condiționată a executării pedepsei principale.ci prin executarea

în regim de detenție.astfel că au fost înlăturate disp. art. 81-83

C. pen. și art. 359 C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii au declarat

recurs inculpatul

C.M.M. și partea

vătămată C.M.M.

Inculpatul a invocat cazul de casare prev.de

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. solicitând casarea deciziei și menținerea

sentinței,

întrucât majorarea pedepsei

principale și schimbarea modalității de executare sunt exagerate

și disproporționate în raport de persoana

sa, de modalitatea

concretă de săvârșire a infracțiunii și

împrejurările care au condus la comiterea faptei.

Partea

vătămată a solicitat de asemenea casarea deciziei și

menținerea sentinței, susținând că o culpă

importantă în declanșarea conflictului a avut-o și ea-acesta

ivindu-se pe fondul consumului de alcool de către ambii soți, că

inculpatul este o persoană muncitoare, fiind singurul susținător

material și moral al familiei.

Examinând hotărârea atacată

prin prisma criticilor formulate și a cazului de casare invocat. Înalta Curte

reține următoarele:

În ce privește recursul

părții vătămate,Curtea constată că

sentința instanței de fond a fost

apelată exclusiv de către Parchetul

de pe lângă

Tribunalul Bacău, iar urmare a admiterii acestuia, hotărârea primei

instanțe a fost desființată în principal în privința

cuantumului și modalității de executare a pedepsei aplicate

inculpatului, care au fost înăsprite.

Potrivit art. 385

1

alin. (4),

titularii apelului pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în

apel,chiar dacă nu au folosit

apelul,dacă

prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția

din

sentință și numai cu privire la această modificare.

Deși legea nu face nici o precizare

în acest sens, este evident că aceste persoane capătă

legitimarea procesuală de a declara recurs numai dacă prin

modificările aduse sentinței Ie-a fost afectată situația

procesuală, astfel cum aceasta fusese stabilită prin hotărârea

instanței de fond.

Cu alte cuvinte, persoana în cauză

trebuie să justifice un interes pentru a putea recura decizia instanței

de apel, ce trebuie

analizat prin

poziția acestei persoane în procesul penal, astfel cum

aceasta este

stabilită de lege.

Din această perspectivă,partea

vătămată poate ataca hotărârea judecătorească în

latura penală, întrucât potrivit art. 24 alin. (1) C. proc. pen. ea este

cea care a suferit prin fapta penală o

vătămare

fizică, morală sau materială.în mod natural, fiind victima

infracțiunii, partea vătămată va acționa în sensul

stabilirii vinovăției

inculpatului și aplicării unei

pedepse, care să răspundă și funcției coercitive a

acesteia prev. de art. 52 C. pen.

Cu alte cuvinte.conduita procesuală

a părții vătămate este mai degrabă cea a unui

„acuzator privat", ale cărui interese procesuale nu pot coincide cu

cele ale inculpatului, ceea ce înseamnă că partea

vătămată nu va acționa în sprijinul acestuia (cu

excepția infracțiunilor care se urmăresc la plângerea ei

prealabilă, când poate solicita stingerea acțiunii penale).

Or în speță, potrivit celor

expuse anterior,prin decizia instanței de apel a fost schimbată doar

situația inculpatului, în sensul agravării acesteia, condiții în

care partea vătămată nu avea un interes propriu pentru a

exercita calea recursului împotriva acestei decizii.

Împrejurarea particulară din

speță, constând în aceea că partea vătămată este

și soția inculpatului, nu face aplicabile disp.art.

362 alin. (2) C. proc. pen. întrucât partea vătămată

nu a acționat ca un substituit procesual, ci potrivit propriei

calități avute în procesul penal, astfel cum rezultă în mod

explicit din declarația de recurs, iar pe de altă parte, inculpatul a

exercitat în nume propriu calea de atac a recursului.

În aceste condiții, Înalta Curte

apreciază că recursul declarat de partea vătămată este

inadmisibil și urmează a fi respins conform art. 385

15

pct.

1 lit. a) C. proc. pen.

În ce privește recursul

inculpatului, acesta a respectat limitele impuse de art. 385

1

alin.

(4) C. proc. pen., criticând decizia doar sub aspectul modificărilor aduse

sentinței cu referire la cuantumul și modalitatea de executare a

pedepsei.

Din această perspectivă, Curtea

constată că instanța de apel a reevaluat în mod

corespunzător criteriile de individualizare prev.de art. 72 C.

pen., aplicându-i inculpatului o pedeapsă într-un cuantum sporit și

cu executare efectivă, care de altfel ar fi fost și

singura modalitate posibilă, prin raportare

la condițiile refeitoare la

cuantumul pedepsei impuse de art. 81 alin.

(1) lit. a) respectiv art. 86

1

lit. a) C. pen.

Astfel au fost avute

în vedere atât gradul de pericol social

concret

al faptei comise dedus din împrejurările în care aceasta a

fost

săvârșită (pe fondul consumului de alcool, prin lovirea victimei

cu cuțitul, moartea acesteia fiind evitată doar ca urmare a

intervenției chirurgicale de urgență la care a fost

supusă), cât și circumstanțele personale ale inculpatului

(fără antecedente penale, însă cunoscut cu manifestări

violente în familie, fapt atestat de toți membrii acesteia, inclusiv de

către inculpat).

De asemenea, s-a valorificat și

conduita procesuală a

inculpatului, ca

și circumstanță atenuantă judiciară, prin coborârea

pedepsei

sub minimul special redus potrivit art. 21 C. pen.

În consecință, Înalta Curte

apreciază că pedeapsa aplicată de către instanța de

apel este just individualizată.fiind aptă să asigure realizarea

scopului său preventiv înscris în art. 52 C. pen., astfel încât recursul

inculpatului este nefondat și va fi respins conform art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

ambii recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul

inculpat C.M.M. împotriva Deciziei penale nr. 37 din

23 martie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția

penală, cauze minori

și familie.

Respinge ca

inadmisibil recursul declarat de recurenta parte

vătămată

C.M.M. împotriva aceleiași decizii.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de

cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul M.J.

Obligă

recurenta parte vătămată la plata sumei de 200 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică.azi 9 septembrie 2010.