ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3085/2010

Asupra recursurilor penale de față; Prin sentința penală nr. 2/D/2010, din data de 14 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Bacău, în temeiul art. 20 C. pen., raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativa la omor deosebit de grav, s-a dispus condamnarea inculpatului C.M.M., la pedeapsa închisorii în cuantum de 3 (trei) ani și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. pe o durata de 2 ani. Interzice inculpatului exercițiul drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) teza ll-a și b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art 71 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei. În baza art. 82 C. pen., fixează termen de încercare de 5 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra nerespectării consecințelor prevederilor de art. 83 C. pen. În temeiul art. 350 C. proc. pen. alin. (3) lit. b) s-a dispus revocarea măsurii arestului preventiv și punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în alta cauză. În temeiul art. 88 C. pen., s-a computat din pedeapsa aplicata perioada executata prin reținere din 4 noiembrie 2009 și arestul preventiv de la 5 noiembrie 2009 la zi. În temeiul art. 14 și 346 C. proc.

pen., raportat la art. 998 C. civ., s-a luat act că partea vătămată C.M.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză. În temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată și completată prin O.U.G. nr. 72/2006, au fost admise pretențiile civile ale părții civile Spitalul Județean de Urgență Bacău și Serviciul de Ambulanță Bacău și, în consecință, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1466,30 lei către Spitalul Județean de Urgență Bacău cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli aferente spitalizării victimei și 335,2 către Serviciul de Ambulanță Bacău, reprezentând cheltuielile ocazionate de transportul victimei. În baza art. 118 lit. b) C. pen., dispune confiscarea de la inculpat a cuțitului de care acesta s-a folosit la săvârșirea faptei și care îi aparține.

S-a dispus plata din fondurile M.J. pentru asistența juridică din oficiu către Baroul Bacău în sumă de 200 lei. În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei ron cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău înregistrat sub nr. 677/P/2009 a fost pusă în mișcare acțiunea penală și trimis în judecată inculpatul C.M.M., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - 175 lit. c) C. pen., constând în aceea că în ziua de 04 noiembrie 2009, în jurul 15,00, inculpatul a înjunghiat-o în zona toracică, cu un cuțit pe victima C.M.M., soția sa, în timp ce aceasta se afla în locuința comună, împrejurare în care i-a produs leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 28 - 30 zile de îngrijiri medicale, leziuni care au fost de natură să-i pună în primejdie viața.

Soții C.M.M. și M. sunt căsătoriți de circa 27 de ani și au împreună doi copii care sunt majori, însă locuiesc împreună cu ei în locuința din satul Valea Mare, comuna Faraoani și în ultima perioadă între ei au existat din ce în ce mai des conflicte. Ceea ce favoriza generarea acestor conflicte a fost consumul de băuturi alcoolice atât de către soție, dar mai ales de sot, care atunci când se afla se afla sub influenta unor astfel de băuturi obișnuia să-și agreseze soția. În ziua de 04 noiembrie 2009, rămași singuri acasă, inculpatul și soția sa au avut o mică neînțelegere, iar în jurul orei 15,00, în timp ce inculpatul se afla în casă și consuma vin, victima a intrat și a încercat să determine să nu mai bea, dar acesta s-a enervate și luând de pe masă un cuțit de bucătărie, a înjunghiat-o în zona toracică.

Victima a fost de urgență transportată la Spitalul Județean Bacău, unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale și în prezent starea ei de sănătate este stabilă, dar încă gravă, leziunile produse fiind de natură a-i periclita viața. Din concluziile preliminare medico-legale, a reieșit că victima C.M.M., prezintă diagnosticul "plagă tăiată toraco-stemală dreapta penetrantă cu interesare de vase mamare interne dreapta. Hemopneumotorax drept. Șoc hemoragie - operat. S-a constatat că leziunile pot data din 04 noiembrie 2009 și s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor, necesitând 28-30 zile de îngrijiri medicale. Leziunile au fost de natură a pune în primejdie viata victimei. Pacienta a mai prezentat echimoze faciale și ale membrelor ce s-au putut produce prin lovire cu un corp contondent, de vechimi diferite.

Audiat în cursul cercetărilor judecătorești inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, a avut o atitudine sinceră, a motivat atitudinea sa pe fondul consumului de alcool și de asemenea și datorită soției sale care de asemenea consumase alcool, fapt confirmat și de aceasta. Situația de fapt reținută rezultă din probele administrate în cauză la urmărirea penală și cercetarea judecătorească după cum urmează: procesul-verbal de consemnare a actelor premergătoare, sesizarea organelor judiciare, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto aferentă, dovada de ridicare a cuțitului, declarațiile părții vătămate, proces ui verbal de investigații la spital, ordonanța de efectuare a constatării medico-legale, raportul de constatare medico-legală nr. din 5 noiembrie 2009 al S.M.L.

Bacău, foaia de observație clinică generală, adresele cu relații cheltuieli efectuate de furnizorii de servicii medicale, declarațiile martorilor C.M.D. și M.P., toate coroborate cu declarațiile inculpatului, prin care recunoaște comiterea faptei. În drept, fapta inculpatului a fost apreciată de instanța de fond că întrunește elementele constitutive ale in fracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - 175 lit. c) C. pen. La individualizarea judiciară a pedepsei ce se va aplica inculpatului, va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Având în vedere pericolul social concret al faptelor, urmărire produse, persoana și conduita inculpatului, vârsta acestuia, faptul că se afla la primul conflict cu legea penală, tribunalul va aplica acestuia o pedeapsă cu închisoarea, coborâtă însă sub minimul special prevăzut de lege ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen.

Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, care a criticat-o pentru următoarele motive." - nelegalitatea sentinței penale, întrucât instanța de judecată în mod greșit a reținut prevederile art. 76 lit. c) C. pen., în cauză fiind aplicabile prevederile art. 76 alin. (2) C. pen., care incriminează în mod distinct reducerea pedepsei închisorii ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante în cazul infracțiunilor de omor; - netemeinicia sentinței penale cu privire la cuantumul pedepsei și la nejustificata reținere a circumstanțelor atenuante, precum și cu privire la modalitatea de executare a pedepsei. În cauză nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) și c) C. pen.

și, ca atare, coborârea pedepsei sub minimul special de 7 ani și 6 luni închisoare prevăzut de lege, deoarece între criteriile de individualizare judiciară a pedepsei circumstanțele atenuante dețin o pondere mult redusă în raport de gravitatea faptei comise. Considerăm că, se motivează de Parchet, instanța nu a avut în vedere că inculpatul a săvârșit o infracțiune de un pericol social deosebit de ridicat și că pedeapsa aplicată, cu mult sub minimul special prevăzut de lege nu-și poate atinge scopul de reeducare și nici nu realizează funcția de prevenție generală. Astfel, în speță, trebuie avut în vedere că inculpatul a înjunghiat-o în zona toracică, cu un cuțit, pe soția sa, provocându-i leziuni vindecabile în 2830 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața.

Vinovăția inculpatului este cert stabilită, mijloacele cu care a acționat denotă intenția clară de a o ucide pe soția sa. În aceste condiții de săvârșire a faptei, se apreciază că lipsa antecedentelor penale, conduita inculpatului, vârsta acestuia nu sunt împrejurări care să justifice coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege până la un cuantum atât de redus de doar 3 ani închisoare. Netemeinicia hotărârii este invocată și cu privire la modalitatea de executare stabilită de instanță, respectiv suspendarea condiționată. În speță, nu este îndeplinită una dintre condițiile cerute de, lege pentru aplicarea art. 81 C. pen., respectiv aptitudinea inculpatului de a se îndrepta fără executarea pedepsei.

Și la individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei trebuie să se țină seama de gravitatea faptei comise alături de elementele specifice legate de aptitudinea infractorului de a avea pe viitor o comportare bună chiar fără executarea pedepsei. Instanța a motivat că poate aplica art. 81 C. pen., având în vedere că, conflictul s-a datorat ambilor soți, care se aflau în stare de ebrietate. Se consideră că acest aspect coroborat și cu natura faptei comise și gravitatea acesteia impun, deopotrivă, să se dispună executarea efectivă a pedepsei. Pentru considerentele arătate, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. , Parchetul a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii, reținerea spre rejudecare și, pe fond, înlăturarea circumstanțelor atenuante, aplicarea unei pedepse în limitele speciale prevăzute de lege, cu executare efectivă.

Prin Decizia penală nr. 37 din 23 martie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău .desființată în parte sentința penală apelată, numai cu privire la greșita reținere a prevederilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., în locul dispozițiilor art. 76 alin. (2) C. pen., a cuantumului pedepsei principale aplicate inculpatului, a modalității de executare a acesteia, a aplicării prevederilor art. 88 C. pen. și a neaplicării prevederilor art. 109 alin. (3) C. proc. pen., reținută cauza spre rejudecare și în consecință; S-a înlăturat aplicarea prevederilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. și s-au reținut prevederile art. 76 alin. (2) C. pen. S-a majorat cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului de la 3 (trei) ani închisoare, la 5 (cinci) ani închisoare. S-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 81, 82 și art. 83 C. pen. și art. 359 C. proc. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului perioada executată prin reținere și arest preventiv de la data de 04 noiembrie 2009 la 15 ianuarie 2010. În temeiul art. 109 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus păstrarea de instanță de fond a mijloacelor materiale de probă, enumerate în adresa Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău din data de 26 noiembrie 2009 - fl.

2, aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău și înregistrate sub nr. 48 din 27 noiembrie 2009/237, până la soluționarea definitivă a cauzei. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. S-a dispus plata din fondurile M.J., către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu, în sumă de 200 lei. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului. Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel a constatat că instanța de fond a reținut o situația de fapt corespunzătoare probelor administrate și a dat faptei săvârșite de intimatul inculpat o corectă încadrare juridică, a motivat corespunzător hotărârea apelată, respectând dispozițiile art. 356 C. proc.

pen., în sensul că au fost descrise faptele care face obiectul învinuirii, cu arătarea timpului și locului unde au fost săvârșite, precum și încadrarea juridică dată acesteia prin actul de sesizare, au fost analizate probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, cât și a celor care au fost înlăturate, motivarea soluției cu privire la latura civilă a cauzei, precum și analiza oricăror elemente de fapt pe care s-a sprijinit soluția dată în cauză. Dispunându-se condamnarea inculpatului, expunerea hotărârii apelate cuprindă fapta reținută de instanță în sarcina inculpatului, forma și gradul de vinovăție, circumstanțele atenuante, timpul ce se deduce din pedeapsa pronunțată și actele din care rezultă durata acesteia.

Motivarea instanței de fond respectând dispozițiile procedurale, Curtea și-a însușit această motivare. De altfel, intimatul-inculpat a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond. Hotărârea primei instanțe este greșită sub următoarele aspecte: reținerea prevederilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., în locul dispozițiilor art. 76 alin. (2) C. pen., a cuantumului pedepsei principale aplicate inculpatului, a modalității de executare a acesteia, a aplicării prevederilor art. 88 C. pen. și a neaplicării prevederilor art. 109 alin. (3) C. proc. pen. În conformitate cu prevederile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

poate constitui circumstanțe atenuante" conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii." Ori, din examinarea probelor administrate, respectiv depozițiile părții vătămate C.M.M. - fl. 20-21 dosar urmărire penală și ale martorilor C.M.D., fiul părților - fl. 59-60 dosar urmărire penală și M.P. - fl. 6162 dosar urmărire penală, rezultă că intimatul-inculpat a avut anterior săvârșirii infracțiunii o comportare necorespunzătoare, obișnuind să consume băuturi alcoolice în exces și să-și lovească și să-și alunge soția, astfel că în cauză nu se impunea reținerea circumstanței atenuante prev.de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. În mod corect instanța de fond a reținut circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. b) și c) C. pen.

și a coborât pedeapsa principală sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, însă în mod greșit, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante, a tăcut aplicarea art. 76 lit. c) C. pen., în locul art. 76 alin. (2) C. pen.

Potrivit acestui 76 alin. (1) și (2) C. pen.: (I) în cazul în care există circumstanțe atenuante, pedeapsa principală pentru persoana fizică se reduce sau se schimbă, după cum urmează: a) când minimul special al pedepsei închisorii este de 10 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 ani; b) când minimul special al pedepsei închisorii este de 5 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de un an; c) când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 luni; d) când minimul special al pedepsei închisorii este de un an sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general; e) când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 luni sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general, sau se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 250 lei, iar când minimul special este sub 3 luni, se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 200 lei; f) când pedeapsa prevăzută de lege este amenda, aceasta se coboară sub minimul ei special, putând fi redusă până la 150 lei în cazul când minimul special este de 500 lei ;au mai mare, ori până la minimul general, când minimul special este sub 500 lei.

În cazul infracțiunilor contra siguranței statului, al infracțiunilor contra păcii și omenirii, al infracțiunii de omor, al infracțiunilor săvârșite cu intenție care au avut ca urmare moartea unei persoane, sau al infracțiunilor prin care s-au produs consecințe deosebit de grave, dacă se constată că există circumstanțe atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special. Alin. (1) al art. 76 C. pen., reprezintă, ca să zicem așa, reglementarea de drept comun în materia efectelor atenuante asupra pedepsei închisorii, iar alin. (2) constituie o reglementare de excepție care reduce efectul ușurător al circumstanțelor atenuante în cazul săvârșirii anumitor infracțiuni, limitativ enumerate de acest text, printre care și infracțiunea de omor.

Desigur că este lipsit de relevanță că infracțiunile enumerate de art. 76 alin. (2) C. pen., sunt in fracțiuni consumate sau dacă au rămas în formă de tentativă pedepsibilă. Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei principale, în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor trebuie să se țină seama de dispozițiile părții generale ale C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, iar potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa trebuie să fie o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei urmând a avea drept scop prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

În raport de gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, prin acțiunea violentă a intimatului-inculpat fiindu-i pusă în primejdie viața părții vătămate, doar intervenția urgentă și calificată a medicilor împiedicând un deznodământ tragic, comportarea anterioară a inculpatului, care, cu deosebire când se afla sub influența băuturilor alcoolice, își lovea, uneori grav, soția, acest lucru rezultând din examinarea medico-legală din data de 05 noiembrie 2009 a Serviciului Județean de Medicină legală Bacău - fl. 23 dosar urmărire penală, potrivit căruia victima prezenta pe lângă leziunile cauzate prin lovirea cu cuțitul din data de 04 noiembrie 2009, echimoze faciale și ale membrelor, care s-au putut produce prin lovire cu corp contondent, de vechimi diferite, precum și depozițiile părții vătămate, ale martorilor C.M.D., fiul părților - fl.

59-60 dosar urmărire penală și M.P. - fl. 61-62 dosar urmărire penală și chiar depoziția inculpatului, instanța de apel a constatat că se impune majorarea cuantumului pedepsei principale și că scopul pedepsei nu poate fi atins prin suspendarea condiționată a executării pedepsei principale.ci prin executarea în regim de detenție.astfel că au fost înlăturate disp. art. 81-83 C. pen. și art. 359 C. proc. pen. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul C.M.M. și partea vătămată C.M.M. Inculpatul a invocat cazul de casare prev.de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. solicitând casarea deciziei și menținerea sentinței, întrucât majorarea pedepsei principale și schimbarea modalității de executare sunt exagerate și disproporționate în raport de persoana sa, de modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii și împrejurările care au condus la comiterea faptei.

Partea vătămată a solicitat de asemenea casarea deciziei și menținerea sentinței, susținând că o culpă importantă în declanșarea conflictului a avut-o și ea-acesta ivindu-se pe fondul consumului de alcool de către ambii soți, că inculpatul este o persoană muncitoare, fiind singurul susținător material și moral al familiei. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a cazului de casare invocat. Înalta Curte reține următoarele: În ce privește recursul părții vătămate,Curtea constată că sentința instanței de fond a fost apelată exclusiv de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, iar urmare a admiterii acestuia, hotărârea primei instanțe a fost desființată în principal în privința cuantumului și modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, care au fost înăsprite.

Potrivit art. 385 1 alin. (4), titularii apelului pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel,chiar dacă nu au folosit apelul,dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare. Deși legea nu face nici o precizare în acest sens, este evident că aceste persoane capătă legitimarea procesuală de a declara recurs numai dacă prin modificările aduse sentinței Ie-a fost afectată situația procesuală, astfel cum aceasta fusese stabilită prin hotărârea instanței de fond. Cu alte cuvinte, persoana în cauză trebuie să justifice un interes pentru a putea recura decizia instanței de apel, ce trebuie analizat prin poziția acestei persoane în procesul penal, astfel cum aceasta este stabilită de lege.

Din această perspectivă,partea vătămată poate ataca hotărârea judecătorească în latura penală, întrucât potrivit art. 24 alin. (1) C. proc. pen. ea este cea care a suferit prin fapta penală o vătămare fizică, morală sau materială.în mod natural, fiind victima infracțiunii, partea vătămată va acționa în sensul stabilirii vinovăției inculpatului și aplicării unei pedepse, care să răspundă și funcției coercitive a acesteia prev. de art. 52 C. pen. Cu alte cuvinte.conduita procesuală a părții vătămate este mai degrabă cea a unui „acuzator privat", ale cărui interese procesuale nu pot coincide cu cele ale inculpatului, ceea ce înseamnă că partea vătămată nu va acționa în sprijinul acestuia (cu excepția infracțiunilor care se urmăresc la plângerea ei prealabilă, când poate solicita stingerea acțiunii penale).

Or în speță, potrivit celor expuse anterior,prin decizia instanței de apel a fost schimbată doar situația inculpatului, în sensul agravării acesteia, condiții în care partea vătămată nu avea un interes propriu pentru a exercita calea recursului împotriva acestei decizii. Împrejurarea particulară din speță, constând în aceea că partea vătămată este și soția inculpatului, nu face aplicabile disp.art. 362 alin. (2) C. proc. pen. întrucât partea vătămată nu a acționat ca un substituit procesual, ci potrivit propriei calități avute în procesul penal, astfel cum rezultă în mod explicit din declarația de recurs, iar pe de altă parte, inculpatul a exercitat în nume propriu calea de atac a recursului.

În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de partea vătămată este inadmisibil și urmează a fi respins conform art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. În ce privește recursul inculpatului, acesta a respectat limitele impuse de art. 385 1 alin. (4) C. proc. pen., criticând decizia doar sub aspectul modificărilor aduse sentinței cu referire la cuantumul și modalitatea de executare a pedepsei. Din această perspectivă, Curtea constată că instanța de apel a reevaluat în mod corespunzător criteriile de individualizare prev.de art. 72 C. pen., aplicându-i inculpatului o pedeapsă într-un cuantum sporit și cu executare efectivă, care de altfel ar fi fost și singura modalitate posibilă, prin raportare la condițiile refeitoare la cuantumul pedepsei impuse de art. 81 alin. (1) lit. a) respectiv art. 86 1 lit. a) C. pen.

Astfel au fost avute în vedere atât gradul de pericol social concret al faptei comise dedus din împrejurările în care aceasta a fost săvârșită (pe fondul consumului de alcool, prin lovirea victimei cu cuțitul, moartea acesteia fiind evitată doar ca urmare a intervenției chirurgicale de urgență la care a fost supusă), cât și circumstanțele personale ale inculpatului (fără antecedente penale, însă cunoscut cu manifestări violente în familie, fapt atestat de toți membrii acesteia, inclusiv de către inculpat). De asemenea, s-a valorificat și conduita procesuală a inculpatului, ca și circumstanță atenuantă judiciară, prin coborârea pedepsei sub minimul special redus potrivit art. 21 C. pen.

În consecință, Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată de către instanța de apel este just individualizată.fiind aptă să asigure realizarea scopului său preventiv înscris în art. 52 C. pen., astfel încât recursul inculpatului este nefondat și va fi respins conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. ambii recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat C.M.M. împotriva Deciziei penale nr. 37 din 23 martie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta parte vătămată C.M.M. împotriva aceleiași decizii. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul M.J. Obligă recurenta parte vătămată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică.azi 9 septembrie 2010.