ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2120/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 156 din 4

decembrie 2001, Tribunalul Olt a condamnat pe inculpatul Z.G. la:

- 20 ani închisoare, pentru

infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. c), cu

aplicarea art. 13 și art. 37 lit. a) C. pen.;

- 4 ani închisoare, pentru

infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 10 ani închisoare, pentru

tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la

art. 174 și art. 175 lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 4 ani și 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și la

- 3 luni închisoare, pentru

infracțiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. a) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de

20 ani închisoare, care se sporește cu 5 ani închisoare, astfel că va executa

25 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

Potrivit art. 61 C. pen., a dispus

revocarea liberării condiționate, privind restul de pedeapsă de 8 luni și 10

zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 37/1998 a aceluiași tribunal și, în baza art.

39 alin. (2) C. pen., a dispus contopirea acestui rest de pedeapsă în pedeapsa

rezultantă, urmând ca inculpatul să execute 25 ani închisoare, cu aplicarea

art. 71 și art. 64 C. pen.

Totodată, a aplicat pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a

dispus confiscarea unui par, corp delict.

S-a luat act că părțile vătămate

G.Z. și C.S. nu s-au constituit părți civile.

Inculpatul a fost obligat să plătească

suma de 532.000 lei, către Serviciul de ambulanță Iași și suma de 1.881.416

lei, către Spitalul Clinic nr. 3 Iași, ambele sume cu dobânda legală de la data

rămânerii definitive a sentinței și până la achitarea debitelor.

Totodată, inculpatul a mai fost

obligat să plătească și statului suma de 4.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Instanța de fond a reținut că, la

data de 5 februarie 1999, inculpatul Z.G. a fost pus în libertate din

penitenciar, iar în ziua de 21 ale aceleiași luni, a fost invitat de unchiul

său G.Z., acasă la acesta, unde a consumat în exces băuturi alcoolice tari

(vodcă).

Deși ambii erau în stare de

ebrietate, inculpatul a cerut unchiului său ca să-i dea bani, pentru a mai

cumpăra băuturi alcoolice și la refuzul acestuia, a mers la domiciliul său și

după ce s-a înarmat cu un par a revenit la domiciliul unchiului său.

Văzându-l pe inculpat înarmat cu

parul, G.Z. i-a interzis inculpatului să intre în curte, totuși acesta a

pătruns fără drept și a aplicat unchiului său mai multe lovituri cu parul,

doborându-l la sol, apoi l-a lovit cu picioarele, provocându-i leziuni care

i-au pus viața în primejdie.

După aceea, înarmat cu același par,

inculpatul a mers la domiciliul lui V.A. și după ce a pătruns fără drept și cu

forța în curte și în casă, a lovit-o pe aceasta cu parul, provocându-i leziuni

grave.

Victima V.A. a decedat în drum spre

spital.

Totodată, inculpatul a lovit și pe

Z.I.G., care intervenise în favoarea lui V.A.

Potrivit concluziilor raportului de

expertiză medico-legală, partea vătămată G.Z. a suferit un traumatism

cranio-cerebral și facial cu fractură închisă dehiscentă fronto-parietală

stânga și hematom extradural stâng, echimoze palpebrale, plagă contuză frontală

stânga și epitaxis, menționându-se că viața a fost pusă în primejdie.

Conform raportului medico-legal de

necropsie, aprobat de Comisia de avizare și control de la Laboratorul exterior

de medicină legală Iași, moartea victimei V.A. a fost violentă, datorându-se

insuficienței cardio-respiratorii acute, consecutive contuziei și dilacerării

de trunchi cerebral și fracturilor craniene.

Prin decizia penală nr. 298 din 4

iulie 2002, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Olt, împotriva sentinței penale nr. 156 din 4 decembrie 2001 a

Tribunalului Olt, pe care a desființat-o cu privire la latura penală.

A descontopit pedepsele aplicate

inculpatului și a înlăturat sporul de pedeapsă aplicat.

În baza art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică a faptei de omor, din art. 174 și art. 175 lit.

c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în art. 174 și art. 175 lit. a),

raportat la art. 176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) din

același cod, text în baza căruia l-a condamnat pe inculpat, la 20 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

În baza art. 192 alin. (2), cu

aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., l-a condamnat la 4 ani închisoare.

În baza art. 20, raportat la art.

174 și art. 175 lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., l-a

condamnat la 4 ani închisoare.

În baza art. 20, raportat la art.

174 și art. 175 lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., l-a

condamnat la 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) din același cod, l-a condamnat la 4 ani și 6

luni închisoare.

În baza art. 180 alin. (2), cu

aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la 3 luni închisoare.

Potrivit art. 33 lit. a), art. 34

lit. b) și art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea

mai grea, aceea de 20 ani închisoare, sporită cu 5 ani, în total 25 ani

închisoare precum și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat

liberarea condiționată, privind restul de pedeapsă de 8 luni și 10 zile, rămas

neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.

37/1998, care îl contopește în baza art. 39 alin. (2) C. pen., în pedeapsa

rezultantă, de 25 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

A dedus, în continuare, arestarea

preventivă și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

A respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpat.

Împotriva deciziei instanței de apel

au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpatul Z.G.

Parchetul, în primul motiv scris, a

criticat hotărârea primei instanțe, pentru greșita reținere a recidivei după

condamnare, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., la infracțiunea de lovire

prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. și greșita reținere la aceeași

infracțiune, de către instanța de apel, a ambelor forme de recidivă, prevăzute

de art. 37 lit. a) și b) C. pen.

Critica este fondată.

Potrivit acestor texte de lege,

recidiva există când pedeapsa pentru cea de a doua infracțiune este mai mare de

un an închisoare sau când pentru noua infracțiune se prevede o astfel de

pedeapsă.

Ori, pedeapsa aplicată pentru

această infracțiune, fiind de 3 luni închisoare, nu se poate reține starea de

recidivă referitor la această infracțiune sub nici una din formele prevăzute de

art. 37 C. pen.

Procurorul de ședință a completat

primul motiv de recurs scris, susținând că, la celelalte infracțiuni nu se

poate reține recidiva după executare prevăzută la lit. b) art. 37 C. pen., din

moment ce s-a reținut recidiva după condamnare prevăzută la lit. a) de la

același articol.

Această critică este nefondată.

Instanța de apel având în vedere

fișa de cazier judiciar, din care rezultă că inculpatul a suferit patru

condamnări pentru infracțiuni grave, unele fiind executate, a reținut corect,

că inculpatul este recidivist atât în condițiile art. 37 lit. a) C. pen., cât

și în condițiile art. 37 lit. b) din același cod.

Printr-un alt motiv formulat, s-a

susținut că pedepsele aplicate inculpatului, inclusiv pedeapsa rezultantă, nu

au fost just individualizate, fiind mici în raport de gradul de pericol social

generic și concret al infracțiunilor săvârșite.

Critica este nefondată.

Pedepsele aplicate pentru fiecare

infracțiune săvârșită, precum și pedeapsa aplicată pentru concursul de

infracțiuni, de 25 de ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi,

satisfac deplin cerințele art. 72 C. pen., fiind corespunzătoare în raport cu

gradul de pericol social al faptelor, cu împrejurările în care au fost

săvârșite, precum și cu pericolul social al inculpatului, atât față de

antecedentele penale ale sale, dar și de faptul că are o inteligență inferioară

și prezintă tulburări de personalitate, însă are discernământul păstrat în

raport cu infracțiunile comise.

Totodată, pedeapsa rezultantă se

învederează ca suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C.

pen.

Inculpatul Z.G., în recursul său, a

solicitat achitarea, pentru infracțiunea de lovire asupra părții vătămate

Z.I.G. și pentru infracțiunile de violare de domiciliu, pentru că aceste fapte

nu există; schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de omor calificat

asupra victimei V.A., în infracțiunea de ucidere din culpă și a se reține

circumstanța atenuantă a provocării, aplicându-se ca urmare o pedeapsă mai

redusă.

Criticile formulate sunt nefondate.

Instanțele de judecată, dând dovadă

de rol activ, a administrat probele necesare, le-a analizat și apreciat în mod

just, reținând o corectă situație de fapt cu privire la toate faptele săvârșite

de inculpat.

Declarațiile părților vătămate G.Z.

și Z.I.G. se coroborează cu actele medico-legale și depozițiile martorilor

oculari Z.E., Z.C., S.C., D.E., V.P.A., S.M., S.F., S.V. și B.P.

Pretinsa provocare, pe care o invocă

în recurs inculpatul, nu este cu nimic dovedită.

Totodată, se constată că încadrarea

juridică a faptelor este corectă.

Intenția de a ucide a fost corect

reținută, fiind evidentă față de modul în care a procedat inculpatul, aplicând

victimelor G.Z. și V.A., cu mare intensitate, numeroase lovituri, cu un par,

asupra capului, provocând grave leziuni care au pus în primejdie viața primei

victime și au cauzat decesul celei de a doua victime.

Cât privește pedeapsa aplicată,

astfel cum s-a arătat la examinarea recursului procurorului, este bine

individualizată și nu se impune a fi modificată în nici un sens.

Dimpotrivă, se impune, pentru

prevenirea săvârșirii unor fapte așa de grave a se menține la cuantumul fixat.

Pentru considerentele arătate,

urmează a se admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Craiova, a se casa decizia atacată precum și sentința numai cu privire la

greșita reținere a recidivei, prevăzută de art. 37 lit. a) și b) C. pen., la

infracțiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., dispoziție pe

care o va înlătura, menținându-se celelalte dispoziții.

Recursul declarat de inculpatul Z.G.

fiind nefondat, urmează a se respinge, ca atare.

Din pedeapsa de executat, se va

deduce timpul arestării preventive, de la 22 februarie 1999, la data

pronunțării prezentei decizii.

Recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în care se include și onorariu avocat

oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, împotriva deciziei penale nr. 298

din 4 iulie 2002 a Curții de Apel Craiova.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 156 din 4 decembrie 2001 a Tribunalului Olt, numai cu privire la

greșita reținere a stării de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) și b) C.

pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., dispoziție

pe care o înlătură.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul Z.G., împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 22 februarie 1999 la 8 mai

2003.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

mai 2003.