ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3383/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 39 din 16

februarie 2004 a Tribunalului Alba, a fost condamnat inculpatul S.G. la

pedeapsa de:

- 20 ani închisoare și 7 ani

interzicerea drepturilor civile, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută și pedepsită de

art. 174 și art. 175 lit. h), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- 4 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor civile, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- 4 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin.

(1) și (2), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., art. 35 din același cod, au fost contopite pedepsele aplicate

în pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor

civile, pe care o sporește la 22 ani închisoare și 7 ani interzicerea

drepturilor civile, pedeapsă ce urmează a fi executată, în final, de către

inculpat.

Au fost interzise inculpatului

drepturile civile prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile și pe durata

prevăzute de art. 71 C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată

durata arestării preventive, începând cu data de 20 iunie 2003, la zi și s-a

menținut starea de arest a inculpatului.

S-a constatat că partea vătămată

V.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Inculpatul a fost obligat la

42.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 800.000 lei onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, sumă ce va fi avansată din fondurile

Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:

În data de 17 iunie 2003, în jurul

orelor 10,00, inculpatul S.G. s-a deplasat la locuința victimei V.M., în vârstă

de 77 de ani, pentru a o ajuta la diferite treburi gospodărești. După ce a

ajutat victima, inculpatul i-a solicitat suma de 50.000 lei, ca urmare a

activităților prestate și întrucât victima a refuzat, spunându-i că îi va da

banii în ziua când va primi pensia, inculpatul a împins-o, aceasta căzând pe

spate, lovindu-se la cap de un scaun, iar inculpatul a ieșit din curte,

întrucât victima a început să strige după ajutor.

Ulterior, inculpatul s-a deplasat la

un bar din apropiere unde a consumat băuturi alcoolice, după care s-a reîntors

din nou la locuința victimei, dar ușa de la imobil fiind închisă, inculpatul a

sărit gardul, a pătruns în locuință și găsind victima în pat, în cămașă de

noapte, i-a cerut din nou banii, aceasta răspunzând același lucru, anume că, îi

va plăti când va lua pensia.

Indignat de răspunsul primit,

inculpatul s-a repezit asupra acesteia, i-a pus mâna stângă la gură, pentru a

nu mai striga după ajutor, a început să o lovească cu mâna stângă peste față, s-a

aruncat cu genunchii peste pieptul acesteia, pentru a-i înfrânge rezistența și

a întreținut cu aceasta relații sexuale normale și anale.

Urmare a leziunilor suferite,

victima V.M. a decedat.

A doua zi, inculpatul și-a spălat

hainele ce le purtase cu ocazia comiterii faptelor, pentru a distruge astfel

urmele.

În fața organelor de urmărire

penală, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care s-a dispus

trimiterea sa în judecată, ulterior, în faza cercetării judecătorești, revenind

asupra declarațiilor și nerecunoscând comiterea faptelor.

Vinovăția sa este, însă, dovedită de

ansamblul probelor administrate în cauză, respectiv, de procesul-verbal de

reconstituire a faptei, de planșele fotografice coroborate cu depozițiile

martorilor F.A., L.A.I., M.M., S.F., de raportul de expertiză medico-legală din

care rezultă că leziunile suferite de inculpat în zona parasternală stânga au

fost produse prin zgâriere și pot data din 17 iunie 2003, ceea ce explică

faptul că victima s-a apărat cu mâinile, zgâriindu-l pe inculpat și, de

asemenea, că fibrele vegetale identificate în șanțul balano-prepuțial al

inculpatului demonstrează consumarea de acte sexuale, în data de 17 iunie 2003.

Faptele inculpatului au fost

apreciate ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de omor

calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. h) C. pen., viol, prevăzută

de art. 197 alin. (1) C. pen. și violare de domiciliu, prevăzută de art. 192

alin. (1) și (2) C. pen.

Apelul declarat de inculpatul S.G.

împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat.

Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal,

a declarat recurs inculpatul, solicitând achitarea, nefiind el autorul faptei

ce i se reține în sarcină, la data de 17 iunie 2003, nedeplasându-se, la

domiciliul victimei.

Recursul este nefondat.

Prima instanță a reținut o temeinică

stare de fapt și a evaluat judicios ansamblul probelor administrate în cauză,

inclusiv declarația inculpatului de recunoaștere a faptei, făcută la urmărirea

penală, recunoaștere ce se coroborează și cu declarațiile martorilor audiați,

cu procesul-verbal încheiat la fața locului, cu planșele fotografice și

expertiză medico-legală, probe efectuate în cauză și care demonstrează

vinovăția acestuia. În atare situație, în mod corect, instanța de control

judiciar, a respins, ca nefondat, apelul.

Faptul că în cursul cercetării

judecătorești inculpatul a revenit asupra declarațiilor sale, arătând că nici

măcar nu s-a deplasat la acea dată, la domiciliul victimei, fără o explicație

concludentă și pertinentă a conduitei, nu poate fi de natură a duce la

admiterea recursului, casarea hotărârilor și achitarea recurentului, așa cum se

solicită.

De asemenea, nu este de natură a

duce la admiterea recursului nici cererea recurentului făcută în subsidiar, de

reindividualizare a pedepsei, aceasta fiind stabilită și aplicată, cu luarea,

în considerare, a tuturor criteriilor stabilite de art. 72 C. pen.

În raport ce cele arătate, Curtea va

trebui să privească recursul declarat de S.G. împotriva deciziei penale nr. 131/

A din 13 aprilie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia ca nefondat și a-l respinge,

ca atare, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

menținând, astfel, hotărârea atacată.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive, de la

20 iunie 2003 la 18 iunie 2004.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru apărarea din

oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.G. împotriva deciziei penale nr. 131/ A din 13 aprilie

2004 a Curții de Apel Alba Iulia.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 20 iunie 2003 la 18 iunie 2004.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 iunie 2004.