ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3383/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 39 din 16 februarie 2004 a Tribunalului Alba, a fost condamnat inculpatul S.G. la pedeapsa de: - 20 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor civile, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 174 și art. 175 lit. h), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; - 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor civile, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; - 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 din același cod, au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor civile, pe care o sporește la 22 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor civile, pedeapsă ce urmează a fi executată, în final, de către inculpat. Au fost interzise inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile și pe durata prevăzute de art. 71 C. pen. S-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive, începând cu data de 20 iunie 2003, la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului. S-a constatat că partea vătămată V.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Inculpatul a fost obligat la 42.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 800.000 lei onorariul apărătorului desemnat din oficiu, sumă ce va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt: În data de 17 iunie 2003, în jurul orelor 10,00, inculpatul S.G. s-a deplasat la locuința victimei V.M., în vârstă de 77 de ani, pentru a o ajuta la diferite treburi gospodărești. După ce a ajutat victima, inculpatul i-a solicitat suma de 50.000 lei, ca urmare a activităților prestate și întrucât victima a refuzat, spunându-i că îi va da banii în ziua când va primi pensia, inculpatul a împins-o, aceasta căzând pe spate, lovindu-se la cap de un scaun, iar inculpatul a ieșit din curte, întrucât victima a început să strige după ajutor.

Ulterior, inculpatul s-a deplasat la un bar din apropiere unde a consumat băuturi alcoolice, după care s-a reîntors din nou la locuința victimei, dar ușa de la imobil fiind închisă, inculpatul a sărit gardul, a pătruns în locuință și găsind victima în pat, în cămașă de noapte, i-a cerut din nou banii, aceasta răspunzând același lucru, anume că, îi va plăti când va lua pensia. Indignat de răspunsul primit, inculpatul s-a repezit asupra acesteia, i-a pus mâna stângă la gură, pentru a nu mai striga după ajutor, a început să o lovească cu mâna stângă peste față, s-a aruncat cu genunchii peste pieptul acesteia, pentru a-i înfrânge rezistența și a întreținut cu aceasta relații sexuale normale și anale.

Urmare a leziunilor suferite, victima V.M. a decedat. A doua zi, inculpatul și-a spălat hainele ce le purtase cu ocazia comiterii faptelor, pentru a distruge astfel urmele. În fața organelor de urmărire penală, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, ulterior, în faza cercetării judecătorești, revenind asupra declarațiilor și nerecunoscând comiterea faptelor.

Vinovăția sa este, însă, dovedită de ansamblul probelor administrate în cauză, respectiv, de procesul-verbal de reconstituire a faptei, de planșele fotografice coroborate cu depozițiile martorilor F.A., L.A.I., M.M., S.F., de raportul de expertiză medico-legală din care rezultă că leziunile suferite de inculpat în zona parasternală stânga au fost produse prin zgâriere și pot data din 17 iunie 2003, ceea ce explică faptul că victima s-a apărat cu mâinile, zgâriindu-l pe inculpat și, de asemenea, că fibrele vegetale identificate în șanțul balano-prepuțial al inculpatului demonstrează consumarea de acte sexuale, în data de 17 iunie 2003. Faptele inculpatului au fost apreciate ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. h) C. pen., viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.

și violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. Apelul declarat de inculpatul S.G. împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat. Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând achitarea, nefiind el autorul faptei ce i se reține în sarcină, la data de 17 iunie 2003, nedeplasându-se, la domiciliul victimei. Recursul este nefondat. Prima instanță a reținut o temeinică stare de fapt și a evaluat judicios ansamblul probelor administrate în cauză, inclusiv declarația inculpatului de recunoaștere a faptei, făcută la urmărirea penală, recunoaștere ce se coroborează și cu declarațiile martorilor audiați, cu procesul-verbal încheiat la fața locului, cu planșele fotografice și expertiză medico-legală, probe efectuate în cauză și care demonstrează vinovăția acestuia.

În atare situație, în mod corect, instanța de control judiciar, a respins, ca nefondat, apelul. Faptul că în cursul cercetării judecătorești inculpatul a revenit asupra declarațiilor sale, arătând că nici măcar nu s-a deplasat la acea dată, la domiciliul victimei, fără o explicație concludentă și pertinentă a conduitei, nu poate fi de natură a duce la admiterea recursului, casarea hotărârilor și achitarea recurentului, așa cum se solicită. De asemenea, nu este de natură a duce la admiterea recursului nici cererea recurentului făcută în subsidiar, de reindividualizare a pedepsei, aceasta fiind stabilită și aplicată, cu luarea, în considerare, a tuturor criteriilor stabilite de art. 72 C. pen.

În raport ce cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul declarat de S.G. împotriva deciziei penale nr. 131/ A din 13 aprilie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia ca nefondat și a-l respinge, ca atare, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel, hotărârea atacată. Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive, de la 20 iunie 2003 la 18 iunie 2004. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.G. împotriva deciziei penale nr. 131/ A din 13 aprilie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 20 iunie 2003 la 18 iunie 2004. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2004.