ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 642/2004

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 25 noiembrie 2002, partea vătămată B.I., prin plângere prealabilă, a chemat în judecată pe inculpatul L.R., pentru săvârșirea infracțiunilor de insultă și de amenințare, prevăzută de art. 205 C. pen., și, respectiv, de art. 193 din același cod, el susținând, în esență, că la data de 17 noiembrie 2002, în public, i-a adresat cuvinte jignitoare și l-a amenințat cu un cuțit. Prin sentința penală nr. 12 din 19 februarie 2003, Judecătoria Moldova-Nouă, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpat pentru ambele infracțiuni, instanța reținând că fapta de amenințare nu există, iar cea de insultă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, pentru aceasta aplicându-i amendă administrativă în cuantum de 1.000.000 lei.

În baza art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 și art. 999 C. civ., a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea vătămată. Prin decizia penală nr. 136 din 5 mai 2003, Tribunalul Caraș-Severin a admis recursul declarat de partea vătămată și, conform art. 1 din Legea nr. 543/2002, a constatat grațiată amenda administrativă. Împotriva hotărârii pronunțată în recurs, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, motivul invocat fiind nelegala grațiere a amenzii administrative aplicată în baza dispozițiilor art. 91 C. pen., cu referire la art. 18 1 alin. (3) din același cod. Recursul în anulare este fondat pentru următoarele considerente: Conform art. 8 din Legea nr. 543/2002 modificat prin O.U.

nr. 18/2003, „dispozițiile prezentei legi privesc pedepsele, măsurile și sancțiunile aplicate pentru fapte săvârșite până la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, partea I”. Astfel, Legea nr. 543/2002 a fost publicată în (M. Of. nr. 726/4.10.2002). În cauză, se reține că inculpatul a săvârșit infracțiunea de insultă, prevăzută de art. 205 C. pen., la data de 17 noiembrie 2002, deci după publicarea actului normativ de clemență, ca atare, acesta nefiind incident. Totodată, din analiza art. 1, art. 3 și art. 5 din Legea nr. 543/2002, articole de lege care circumstanțiază obiectul sancțiunilor vizate, precum și din interpretarea art. 6 din același act normativ, rezultă că sancțiunile administrative, cum a fost și amenda administrativă de 1.000.000 lei, nu fac obiectul grațierii.

Și pentru acest considerent, era exclusă aplicarea în cauză, a Legii nr. 543/2002. Pentru cele ce preced, în baza dispozițiilor art. 414 1 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 385 15 pct. 2 lit. d) din același cod, recursul în anulare fiind fondat, va fi admis.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei penale nr. 136/ R din 5 mai 2003 a Tribunalului Caraș Severin, privind pe intimatul inculpat L.R. Casează decizia atacată, numai cu privire la dispoziția de grațiere a sancțiunii administrative, pe care o înlătură. Inculpatul va executa amenda administrativă în sumă de 1.000.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 februarie 2004.