ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 642/2004

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 25 noiembrie 2002, partea

vătămată B.I., prin plângere prealabilă, a chemat în judecată pe inculpatul

L.R., pentru săvârșirea infracțiunilor de insultă și de amenințare, prevăzută

de art. 205 C. pen., și, respectiv, de art. 193 din același cod, el susținând,

în esență, că la data de 17 noiembrie 2002, în public, i-a adresat cuvinte

jignitoare și l-a amenințat cu un cuțit.

Prin sentința penală nr. 12 din 19

februarie 2003, Judecătoria Moldova-Nouă, în baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. b

1

)

C. proc. pen., l-a achitat pe inculpat pentru ambele infracțiuni, instanța

reținând că fapta de amenințare nu există, iar cea de insultă nu prezintă

gradul de pericol social al unei infracțiuni, pentru aceasta aplicându-i amendă

administrativă în cuantum de 1.000.000 lei.

În baza art. 346 C. proc. pen., cu

referire la art. 998 și art. 999 C. civ., a fost respinsă acțiunea civilă

formulată de partea vătămată.

Prin decizia penală nr. 136 din 5

mai 2003, Tribunalul Caraș-Severin a admis recursul declarat de partea vătămată

și, conform art. 1 din Legea nr. 543/2002, a constatat grațiată amenda

administrativă.

Împotriva hotărârii pronunțată în

recurs, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție a declarat recurs în anulare, motivul invocat fiind nelegala

grațiere a amenzii administrative aplicată în baza dispozițiilor art. 91 C.

pen., cu referire la art. 18

1

alin. (3) din același cod.

Recursul în anulare este fondat

pentru următoarele considerente:

Conform art. 8 din Legea nr.

543/2002 modificat prin O.U. nr. 18/2003, „dispozițiile prezentei legi privesc

pedepsele, măsurile și sancțiunile aplicate pentru fapte săvârșite până la data

publicării ei în Monitorul Oficial al României, partea I”.

Astfel, Legea nr. 543/2002 a fost

publicată în (M. Of. nr. 726/4.10.2002).

În cauză, se reține că inculpatul a

săvârșit infracțiunea de insultă, prevăzută de art. 205 C. pen., la data de 17

noiembrie 2002, deci după publicarea actului normativ de clemență, ca atare,

acesta nefiind incident.

Totodată, din analiza art. 1, art. 3

și art. 5 din Legea nr. 543/2002, articole de lege care circumstanțiază

obiectul sancțiunilor vizate, precum și din interpretarea art. 6 din același

act normativ, rezultă că sancțiunile administrative, cum a fost și amenda

administrativă de 1.000.000 lei, nu fac obiectul grațierii.

Și pentru acest considerent, era

exclusă aplicarea în cauză, a Legii nr. 543/2002.

Pentru cele ce preced, în baza

dispozițiilor art. 414

1

alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art.

385

15

pct. 2 lit. d) din același cod, recursul în anulare fiind

fondat, va fi admis.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva deciziei penale nr. 136/ R din 5 mai 2003 a Tribunalului

Caraș Severin, privind pe intimatul inculpat L.R.

Casează decizia atacată, numai cu

privire la dispoziția de grațiere a sancțiunii administrative, pe care o înlătură.

Inculpatul va executa amenda

administrativă în sumă de 1.000.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

februarie 2004.