ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5144/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 3152 din 14 aprilie 2004, Judecătoria Ploiești a respins acțiunea formulată de reclamanta S.N.P. P. SA București, sucursala Bihor, față de pârâta S.N.P. P. SA București, sucursala Pitești. A respins acțiunea ca neîntemeiată față de pârâtele C.F.R. M., sucursala regională Cluj și SC P. SA. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin scrisoarea de trăsură din 19 aprilie 2004 și avizul de expediție din 19 aprilie 2003 furnizorul sucursala Pitești a expediat cantitatea de 45700 kg motorină pe adresa depozitului Oradea. Prin procesul verbal din 23 aprilie 2003, s-a constatat că vagonul avea toate sistemele de închidere și sigiliile intacte, fără urme de violare, fără urmă de scurgeri, rezultând totuși o cantitate minus de produs de 7500 kg.

Chiar dacă vagonul avea lipsă sigiliul predătorului, având în loc sigiliul este relevant faptul că toate sistemele de închidere erau închise, astfel că este exclusă posibilitatea sustragerii de produs, pe timpul transportului. Rezultă astfel că a fost răsturnată prezumția de culpă instituită de în sarcina cărăușului, fiind incidente dispozițiile art. 58.2 din regulamentul C.F.R. Potrivit art. 343 3 C. proc. civ., încheierea convenției arbitrale include pentru litigiul care face obiectul ei, competența instanțelor judecătorești. Prin urmare, reținând culpa expeditorului care este o sucursală a aceleiași societăți S.N.P. P. SA, ca și reclamanta, existând posibilitatea soluționării litigiului prin procedura arbitrală, instanța a respins ca inadmisibilă acțiunea față de această pârâtă.

Întrucât s-a dovedit culpa exclusivă a expeditorului, acțiunea a fost respinsă și față de celelalte pârâte. Apelul declarat de reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Bihor, a fost admis prin decizia nr. 642 din 13 septembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. A fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că a fost admisă în parte acțiunea reclamantei și obligată pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Cluj la plata sumei de 152.584.688 lei contravaloare marfă lipsă, 9.940.082 lei cheltuieli de judecată la fond și 4.975.041 lei cheltuieli de judecată în apel. Au fost menținute restul dispozițiilor. În considerentele acestei hotărâri s-a argumentat că din registrul de eveniment din 22 aprilie 2003 (dosar fond) și din procesul verbal de constatare din 23 aprilie 2003 (dosar fond) încheiat la destinație, rezultă că vagonul cu terminația 2002 are lipsă sigiliul predătorului, în locul acestui sigiliu fiind aplicat sigiliul C.F.R.

Oradea Est, situație în care este dovedită culpa cărăușului potrivit art. 82.1 și 83.1 din regulamentul de transport C.F.R., astfel că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea reclamantei. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Criticile formulate în temeiul art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., nu au fost încadrate ca atare, acestea vizând situația de fapt, consemnată prin procesul verbal, în sensul că, atâta vreme cât sigiliile predătorului sunt intacte, iar cutia vagonului nu prezintă defecțiuni sau scurgeri din conținut, consideră că vina aparține predătorului, care nu a încărcat cantitatea de marfă menționată și a folosit un mijloc necorespunzător.

Pentru aceste motive, pârâta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului și menținerea hotărârii instanței de fond. Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit art. 82.1 din regulamentul de transport, calea ferată care a primit marfa la transport cu scrisoarea de trăsură este răspunzătoare de executarea transportului și de integritatea mărfii pe întreg parcursul, până la eliberare, iar potrivit art. 83.1 calea ferată este răspunzătoare pentru paguba care rezultă din pierderea totală sau parțială și din avarierea mărfii survenită în momentul primirii la transport și până la eliberare. În speță, așa cum rezultă din procesul verbal din 23 aprilie 2003 (dosar fond) încheiat la destinație, rezultă că vagonul cu terminația ...2002, are lipsă sigiliul predătorului, în locul acestui sigiliu fiind aplicat sigiliul stației C.F.R.

Oradea Est, împrejurare în care este dovedită culpa cărăușului potrivit dispozițiilor normative mai sus evocate. Calea ferată este răspunzătoare în situația în care a primit marfa pentru transport, cu scrisoare de trăsură, pe întreg parcursul, până la eliberare, fiind dovedit că vagonul a fost sigilat pe timpul transportului când se afla în paza juridică a cărăușului. În raport de aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 teza 2 C. proc. civ. va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta C.F.R. M., sucursala Cluj, împotriva deciziei nr. 642 din 13 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2005.