ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 882/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2244/ E din 29 septembrie 2003 a Tribunalului Iași, a admis acțiunea formulată de reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Iași, împotriva pârâtei C.F.R. M. SA, sucursala Iași și, în consecință a obligat pârâta la plata sumei de 9.157.903 lei daune și la plata sumei de 832.632 lei cheltuieli de judecată. Prin aceeași hotărâre s-a respins acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtele SC P. SA Ploiești și S.N.P. P. SA, sucursala Pitești și a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă SC P. SA Ploiești în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă S.N.P. P. SA, sucursala Iași și a fost obligată reclamanta-pârâtă să plătească pârâtei-reclamante suma de 196.350 lei, reprezentând speze transport, cu 20.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că: Având în vedere că lipsa sigiliului predătorului la ventilul central și la una din vanele de descărcare creează prezumția legală că mijlocul de transport a fost violat în timp ce se afla în paza juridică a cărăușului, instanța, făcând aplicațiunea art. 82 și respectiv art. 83.3 din R.T. al C.F.R./1997 și reținând că reclamanta face dovada suportării taxelor și impozitelor ce grevează prețul produselor petroliere pentru întreaga cantitate de marfă expediată, instanța va admite acțiunea formulată de reclamantă în contradictor cu pârâta C.F.R. M., sucursala Iași, pe care o va obliga să plătească suma de 9.157.903 lei, cu titlu de daune și suma de 832.632 lei cheltuieli de judecată.

Prin reținerea culpei exclusive a cărăușului în producerea neajunsului reclamat, acțiunea intentată de reclamantă pârâtelor SC P. SA Ploiești și sucursala Pitești va fi respinsă. Având în vedere că s-a făcut dovada achitării taxelor de transport aferente întregii cantități de marfă livrată și că destinatarul în mod nejustificat, a refuzat să deconteze taxele aferente mărfii recepționată, se va admite cererea reconvențională formulată, în sensul că reclamanta-pârâtă va fi obligată să plătească suma de 196.350 lei speze transport și suma de 20.000 lei cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de apel pârâta C.F.R.

M. SA, sucursala Iași, considerând-o nelegală și netemeinică, întrucât conform actelor de livrare și contractului de transport, expeditorul nu a stabilit cantitatea de marfă încărcată în vagon prin două elemente de determinare cantitativă (cântărire reglementară și calibrare), încălcând astfel prevederile art. 60 pct. 60.3.9 din R.T. și anexa 3 N.U.T. pct. 3.2.22 și 3.2.9.5. Totodată, vagonul în cauză a fost predat fără urme de violare destinatarului, cu toate sigiliile expeditorului care asigurau integritatea mărfii și fără urme de tamponare violentă, masa mărfii fiind stabilită de expeditor pe cântar pod basculă, așa încât devin aplicabile dispozițiile art. 83 și 83.4.2 din R.T., potrivit cărora cărăușul este scutit de răspundere atunci când se constată o diferență între cântarul folosit la primirea produselor la transport și cel folosit la eliberarea acestora către destinatar, atunci când lipsa nu este reală sau se datorează expeditorului.

În cauză încărcarea mărfii a avut loc într-un vagon cu defecțiuni la ventilul central, (după deschiderea lui aveau loc scurgeri pe la ambele vane de descărcare), situație în care culpa revine expeditorului, conform art. 58 din R.T. C.F.R., a reglementărilor comune încheiate între C.F.R. M., S.N.P. P. și R., precum și instrucțiunilor de lucru privind expedierea, transportul, manipularea și comercializarea produselor petroliere în depozitele P., aprobate prin Ordinul M.T.C. 201 din 12 iulie 2002, așa încât solicită admiterea apelului și schimbarea sentinței de fond în sensul respingerii acțiunii reclamantei față de cărăuș. Sentința de fond a fost atacată cu recurs ce va fi considerat apel, conform încheierii nr. 425/ F din 20 februarie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, pronunțată în cauză, și de reclamanta S.N.P.

P. SA, sucursala Iași, care o consideră parțial nelegală și netemeinică, respectiv pentru suma de 196.350 lei, reprezentând contravaloarea tarifului de transport achitat de SC P. SA, apreciind că expeditorul este în drept a-i fi restituit de cărăuș tariful de transport aferent mărfii pierdute pe timpul transportului. Arată apelanta că în mod legal a refuzat suma de 169.516 lei (și nu 196.350 lei, cum greșit s-a reținut), reprezentând contravaloarea tarifului de transport al mărfii pierdută și că nu a solicitat cărăușului plata acestei sume, așa încât solicită admiterea apelului și modificarea sentinței nr. 2244/2003 în sensul respingerii cererii reconvenționale, ca nefondată. Curtea de Apel Iași prin decizia civilă nr. 133 din 31 mai 2004 a respins, ca nefondate apelurile declarate de reclamanta S.N.P.

P. SA București, sucursala Iași și C.F.R. M., sucursala Iași. Curtea a constatat apelurile ca fiind neîntemeiate, conform considerentelor: Astfel, nu poate fi reținută susținerea apelantei C.F.R. M. SA, sucursala Iași, potrivit căreia vagonul cu terminația nr. ..5717 ar fi sosit la destinație fără urme de violare, din moment ce din cuprinsul procesului-verbal de constatare din 2 ianuarie 2003, întocmit de reprezentanții cărăușului și ai R., rezultă că la ventilul central se află doar sigiliul C.F.R.

Adjud, din parcurs, nu și a predătorului, iar la deschiderea roții de comandă a ventilului au loc scurgeri din conținut la una din vanele de descărcare, de unde rezultă că în speță mijlocul de transport a sosit violat la unul din sistemele de închidere, ce asigură accesul la marfă, întrucât operează prezumția potrivit căreia persoanele ce au acționat pentru îndepărtarea sigiliilor de la ventilul central, la momentul deschiderii lui au întreprins și manopere de forțare a uneia din vanele de descărcare, în sensul obținerii de scurgeri din conținut, chiar fără violarea sigiliilor aplicate aici de expeditoare, în vederea finalizării operațiunii de sustragere a produselor petroliere.

Așa fiind, chiar dacă în principiu expeditorul poartă răspunderea pentru încărcarea mărfii într-un mijloc de transport cu defecțiuni la unul din sistemele de închidere (ce permite accesul la marfă), acest principiu devine inaplicabil, față de prezumția de vinovăție în sarcina cărăușului, prevăzută de art. 82 din R.T. C.F.R. ce operează în cauză, urmare a violării sigiliilor aplicate de predător în parcurs, situație în care nu mai prezintă relevanță nici modalitatea de stabilire a cantității de marfă la momentul încărcării vagonului de expeditor. Cât privește apelul declarat de beneficiara-reclamantă S.N.P.

P. SA, sucursala Iași, corect instanța de fond a procedat la obligarea sa la plată către expeditoarea reconvenientă SC P. SA Ploiești, a taxelor de transport aferente mărfii constatată lipsă la destinație, în cuantumul menționat în cererea reconvențională, de 196.350 lei, întrucât din momentul aderării la contractul de transport, prin primirea scrisorii de trăsură aferentă vagonului nr. ..5717, doar destinatara-apelantă S.N.P. P. SA București, sucursala Iași, are deschisă calea unei acțiuni în contradictor cu cărăușul pentru recuperarea taxelor de transport achitate nedatorat, iar nu expeditoarea-intimată SC P. SA Ploiești, cum eronat se susține în motivele de apel. În contra celei din urmă hotărâri, reclamanta S.N.P.

P. SA București, sucursala Iași, a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând în esență următoarele motive: 1. instanțele au interpretat greșit actul juridic dedus judecății. Referitor la acest motiv, recurenta susține că societatea sa nu a achitat și nici nu a făcut reclamația administrativă pentru obligarea cărăușului la restituirea tarifului de transport aferent mărfii lipsă, în opinia sa, marfă „pierdută, netransportată”. Potrivit dispozițiilor art. 88.3 din R.T. C.F.R., acțiunea în restituirea sumei plătite, se face de către cel care a efectuat plata SC P. SA, reclamantă în cererea reconvențională, avea posibilitatea să solicite cărăușului restituirea tarifului pentru prestația nerealizată, dar nu pe calea cererii reconvenționale, ceea ce face ca obligarea sa la plata unei cantități de marfă nerecepționate este nelegală, hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită a legii.

Mai susține recurenta că societatea sa a achitat tariful de transport aferent mărfii recepționate, iar refuzul de a achita tariful de transport de marfă nerecepționat este întemeiat, SC P. SA care a achitat cărăușului un tarif de transport mai mare decât cel aferent mărfii transportate și recepționate la destinație, are posibilitatea să solicite cărăușului restituirea tarifului aferent pe calea unei acțiuni separate, directe. În aceste condiții, concluzionează recurenta, în mod nelegal a fost obligată de a achita SC P. SA, tariful de transport pentru o marfă nerecepționată, împrejurare dovedită cu documentele de constatare a evenimentului C.F.R., sens în care susține că cererea reconvențională formulată de SC P. SA, greșit a fost admisă.

În consecință, recurenta solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri, iar, în fond respingerea cererii reconvenționale formulate de SC P. SA Ploiești, cu cheltuieli de judecată. Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar rezultă că la data de 21 decembrie 2002, sucursala Pitești a expediat pe adresa S.N.P. P. SA, sucursala Iași, prin intermediul SC P. SA Ploiești, din stația C.F.R. Brazi Rafinărie, cu vagonul având terminația nr. ..5717, încărcat cu benzină, a sosit la destinație transportul cu lipsa sigiliului predătorului la ventilul central și la una din vanele de descărcare, situație consemnată în proces verbal și, potrivit căruia destinatarul (în speță reclamanta) a solicitat daune în sumă de 9.157.903 lei.

În ce privește critica referitoare la greșita admitere a cererii reconvenționale formulată de SC P. SA Ploiești este nefondată întrucât, această societate a achitat cărăușului întreaga marfă livrată, responsabilitatea pentru lipsa mărfii la destinație și suportarea diferenței de taxă de transport aferentă acesteia, revenise cărăușului. În cazul în care, transportul ajuns la destinație violat, respectiv lipsa sigiliului predător de la ventilul central, scurgeri din conținut, așa cum se consemnează în procesul verbal de eveniment din 04 ianuarie 2003, SC P. SA fiind nedreptățită să-și recupereze prejudiciul de la cărăuș, deoarece această societate a achitat diferența de taxă aferentă mărfii constatată lipsă la destinație, respectiv 350 kg.

motorină sens în care hotărârea dată în apel este legală și temeinică. În cauză, S.N.P. P. SA, sucursala Pitești a furnizat S.N.P. P. SA, sucursala Iași cantitatea de 5.095 kg. motorină încărcată în vagoane cisternă C.F.R., operațiune ce s-a derulat în baza contractului de prestări servicii încheiat cu S.N.P. P. SA București a participat și SC P. SA Ploiești, aceasta din urmă în schimbul unui tarif, avea obligația să pună la dispoziția SC A. SA Ploiești vagoanele necesare furnizării produsului, să achite cărăușului în stația C.F.R. de expediție taxele de transport până la stația C.F.R. de destinație și să-l instrucționeze în vederea efectuării transportului până la stația C.F.R. ce deservea pe destinatul beneficiar Furnizorul, sucursala Pitești prelua vagoanele goale puse la dispoziție în stația C.F.R.

și verifica din punct de vedere tehnic și comercial cantitatea de marfă, cu care o încarcă cu marfă, stabilea cantitatea și calitatea acesteia, sigila cu sigilii proprii mijlocul de transport pe care l-a predat cărăușului în stația C.F.R. de expeditor. După preluarea vagonului de cărăuș, SC P. SA Ploiești, a achitat taxele de transport la stația de destinație, în baza căruia aplica mențiunea pe scrisoarea de trăsură și-l instrucționează pe cărăuș referitor la destinația și traseul transportului, moment de la care produsul, marfa trece în faza juridică la cărăuș.

În momentul în care recurenta reclamantă a aderat la contractul de transport, împrejurare confirmată prin primirea scrisorii de trăsură aferentă vagonului cu terminația nr. ..5717, doar destinatara-recurentă are deschisă calea unei acțiuni în contradictoriu cu pârâtul, pentru recuperarea taxelor de transport achitate nedatorat, iar nu expeditoarea intimată SC P. SA Ploiești, astfel că în mod legal a fost obligată reclamanta recurentă la plata către SC P. SA Ploiești a taxelor de transport, aferentă mărfii constatate lipsă la destinație, solicitate prin cererea reconvențională. Față de considerentele expuse mai sus, critica referitoare la: SC P. SA Ploiești, a acceptat refuzul tarifelor de transport aferent mărfii constatate, nu are relevanță juridică în ce privește obligația stabilită în sarcina recurentei reclamante.

În consecință, curtea în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează a respinge recursul reclamantei, ca nefondat, dându-se o decizie în acest sens. Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.N.P. P. SA București, sucursala Iași, împotriva deciziei nr. 133 din 31 mai 2004 a Curții de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 februarie 2005.