ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 882/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2244/

E din 29 septembrie 2003 a Tribunalului Iași, a admis acțiunea formulată de

reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Iași, împotriva pârâtei C.F.R. M. SA, sucursala

Iași și, în consecință a obligat pârâta la plata sumei de 9.157.903 lei daune

și la plata sumei de 832.632 lei cheltuieli de judecată.

Prin aceeași hotărâre s-a

respins acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtele SC P. SA Ploiești și

S.N.P. P. SA, sucursala Pitești și a fost admisă cererea reconvențională

formulată de pârâta reclamantă SC P. SA Ploiești în contradictoriu cu

reclamanta-pârâtă S.N.P. P. SA, sucursala Iași și a fost obligată

reclamanta-pârâtă să plătească pârâtei-reclamante suma de 196.350 lei,

reprezentând speze transport, cu 20.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de fond a reținut că:

Având în vedere că lipsa

sigiliului predătorului la ventilul central și la una din vanele de descărcare

creează prezumția legală că mijlocul de transport a fost violat în timp ce se

afla în paza juridică a cărăușului, instanța, făcând aplicațiunea art. 82 și

respectiv art. 83.3 din R.T. al C.F.R./1997 și reținând că reclamanta face

dovada suportării taxelor și impozitelor ce grevează prețul produselor

petroliere pentru întreaga cantitate de marfă expediată, instanța va admite

acțiunea formulată de reclamantă în contradictor cu pârâta C.F.R. M., sucursala

Iași, pe care o va obliga să plătească suma de 9.157.903 lei, cu titlu de daune

și suma de 832.632 lei cheltuieli de judecată.

Prin reținerea culpei

exclusive a cărăușului în producerea neajunsului reclamat, acțiunea intentată

de reclamantă pârâtelor SC P. SA Ploiești și sucursala Pitești va fi respinsă.

Având în vedere că s-a făcut

dovada achitării taxelor de transport aferente întregii cantități de marfă

livrată și că destinatarul în mod nejustificat, a refuzat să deconteze taxele

aferente mărfii recepționată, se va admite cererea reconvențională formulată,

în sensul că reclamanta-pârâtă va fi obligată să plătească suma de 196.350 lei

speze transport și suma de 20.000 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a

formulat cerere de apel pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Iași, considerând-o

nelegală și netemeinică, întrucât conform actelor de livrare și contractului de

transport, expeditorul nu a stabilit cantitatea de marfă încărcată în vagon

prin două elemente de determinare cantitativă (cântărire reglementară și

calibrare), încălcând astfel prevederile art. 60 pct. 60.3.9 din R.T. și anexa

3 N.U.T. pct. 3.2.22 și 3.2.9.5.

Totodată, vagonul în cauză a

fost predat fără urme de violare destinatarului, cu toate sigiliile

expeditorului care asigurau integritatea mărfii și fără urme de tamponare

violentă, masa mărfii fiind stabilită de expeditor pe cântar pod basculă, așa

încât devin aplicabile dispozițiile art. 83 și 83.4.2 din R.T., potrivit cărora

cărăușul este scutit de răspundere atunci când se constată o diferență între

cântarul folosit la primirea produselor la transport și cel folosit la

eliberarea acestora către destinatar, atunci când lipsa nu este reală sau se

datorează expeditorului.

În cauză încărcarea mărfii a

avut loc într-un vagon cu defecțiuni la ventilul central, (după deschiderea lui

aveau loc scurgeri pe la ambele vane de descărcare), situație în care culpa

revine expeditorului, conform art. 58 din R.T. C.F.R., a reglementărilor comune

încheiate între C.F.R. M., S.N.P. P. și R., precum și instrucțiunilor de lucru

privind expedierea, transportul, manipularea și comercializarea produselor

petroliere în depozitele P., aprobate prin Ordinul M.T.C. 201 din 12 iulie

2002, așa încât solicită admiterea apelului și schimbarea sentinței de fond în

sensul respingerii acțiunii reclamantei față de cărăuș.

Sentința de fond a fost

atacată cu recurs ce va fi considerat apel, conform încheierii nr. 425/ F din

20 februarie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială,

pronunțată în cauză, și de reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Iași, care o

consideră parțial nelegală și netemeinică, respectiv pentru suma de 196.350 lei,

reprezentând contravaloarea tarifului de transport achitat de SC P. SA,

apreciind că expeditorul este în drept a-i fi restituit de cărăuș tariful de

transport aferent mărfii pierdute pe timpul transportului.

Arată apelanta că în mod

legal a refuzat suma de 169.516 lei (și nu 196.350 lei, cum greșit s-a

reținut), reprezentând contravaloarea tarifului de transport al mărfii pierdută

și că nu a solicitat cărăușului plata acestei sume, așa încât solicită

admiterea apelului și modificarea sentinței nr. 2244/2003 în sensul respingerii

cererii reconvenționale, ca nefondată.

Curtea de Apel Iași prin

decizia civilă nr. 133 din 31 mai 2004 a respins, ca nefondate apelurile

declarate de reclamanta S.N.P. P. SA București, sucursala Iași și C.F.R. M., sucursala

Iași.

Curtea a constatat apelurile

ca fiind neîntemeiate, conform considerentelor:

Astfel, nu poate fi reținută

susținerea apelantei C.F.R. M. SA, sucursala Iași, potrivit căreia vagonul cu

terminația nr. ..5717 ar fi sosit la destinație fără urme de violare, din

moment ce din cuprinsul procesului-verbal de constatare din 2 ianuarie 2003,

întocmit de reprezentanții cărăușului și ai R., rezultă că la ventilul central

se află doar sigiliul C.F.R. Adjud, din parcurs, nu și a predătorului, iar la

deschiderea roții de comandă a ventilului au loc scurgeri din conținut la una

din vanele de descărcare, de unde rezultă că în speță mijlocul de transport a

sosit violat la unul din sistemele de închidere, ce asigură accesul la marfă,

întrucât operează prezumția potrivit căreia persoanele ce au acționat pentru

îndepărtarea sigiliilor de la ventilul central, la momentul deschiderii lui au

întreprins și manopere de forțare a uneia din vanele de descărcare, în sensul

obținerii de scurgeri din conținut, chiar fără violarea sigiliilor aplicate aici

de expeditoare, în vederea finalizării operațiunii de sustragere a produselor

petroliere.

Așa fiind, chiar dacă în

principiu expeditorul poartă răspunderea pentru încărcarea mărfii într-un

mijloc de transport cu defecțiuni la unul din sistemele de închidere (ce

permite accesul la marfă), acest principiu devine inaplicabil, față de

prezumția de vinovăție în sarcina cărăușului, prevăzută de art. 82 din R.T. C.F.R.

ce operează în cauză, urmare a violării sigiliilor aplicate de predător în

parcurs, situație în care nu mai prezintă relevanță nici modalitatea de

stabilire a cantității de marfă la momentul încărcării vagonului de expeditor.

Cât privește apelul declarat

de beneficiara-reclamantă S.N.P. P. SA, sucursala Iași, corect instanța de fond

a procedat la obligarea sa la plată către expeditoarea reconvenientă SC P. SA

Ploiești, a taxelor de transport aferente mărfii constatată lipsă la destinație,

în cuantumul menționat în cererea reconvențională, de 196.350 lei, întrucât din

momentul aderării la contractul de transport, prin primirea scrisorii de

trăsură aferentă vagonului nr. ..5717, doar destinatara-apelantă S.N.P. P. SA

București, sucursala Iași, are deschisă calea unei acțiuni în contradictor cu

cărăușul pentru recuperarea taxelor de transport achitate nedatorat, iar nu

expeditoarea-intimată SC P. SA Ploiești, cum eronat se susține în motivele de

apel.

În contra celei din urmă

hotărâri, reclamanta S.N.P. P. SA București, sucursala Iași, a declarat recurs,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând în esență

următoarele motive:

greșit actul juridic dedus judecății.

Referitor la acest motiv,

recurenta susține că societatea sa nu a achitat și nici nu a făcut reclamația

administrativă pentru obligarea cărăușului la restituirea tarifului de

transport aferent mărfii lipsă, în opinia sa, marfă „pierdută, netransportată”.

Potrivit dispozițiilor art. 88.3

din R.T. C.F.R., acțiunea în restituirea sumei plătite, se face de către cel

care a efectuat plata SC P. SA, reclamantă în cererea reconvențională, avea

posibilitatea să solicite cărăușului restituirea tarifului pentru prestația

nerealizată, dar nu pe calea cererii reconvenționale, ceea ce face ca obligarea

sa la plata unei cantități de marfă nerecepționate este nelegală, hotărârea

fiind dată cu aplicarea greșită a legii.

Mai susține recurenta că

societatea sa a achitat tariful de transport aferent mărfii recepționate, iar

refuzul de a achita tariful de transport de marfă nerecepționat este întemeiat,

SC P. SA care a achitat cărăușului un tarif de transport mai mare decât cel

aferent mărfii transportate și recepționate la destinație, are posibilitatea să

solicite cărăușului restituirea tarifului aferent pe calea unei acțiuni

separate, directe.

În aceste condiții,

concluzionează recurenta, în mod nelegal a fost obligată de a achita SC P. SA,

tariful de transport pentru o marfă nerecepționată, împrejurare dovedită cu

documentele de constatare a evenimentului C.F.R., sens în care susține că

cererea reconvențională formulată de SC P. SA, greșit a fost admisă.

În consecință, recurenta

solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri, iar, în fond

respingerea cererii reconvenționale formulate de SC P. SA Ploiești, cu

cheltuieli de judecată.

Recursul este nefondat

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea actelor și

lucrărilor de la dosar rezultă că la data de 21 decembrie 2002, sucursala

Pitești a expediat pe adresa S.N.P. P. SA, sucursala Iași, prin intermediul SC P.

SA Ploiești, din stația C.F.R. Brazi Rafinărie, cu vagonul având terminația nr.

..5717, încărcat cu benzină, a sosit la destinație transportul cu lipsa

sigiliului predătorului la ventilul central și la una din vanele de descărcare,

situație consemnată în proces verbal și, potrivit căruia destinatarul (în speță

reclamanta) a solicitat daune în sumă de 9.157.903 lei.

În ce privește critica

referitoare la greșita admitere a cererii reconvenționale formulată de SC P. SA

Ploiești este nefondată întrucât, această societate a achitat cărăușului

întreaga marfă livrată, responsabilitatea pentru lipsa mărfii la destinație și

suportarea diferenței de taxă de transport aferentă acesteia, revenise

cărăușului.

În cazul în care,

transportul ajuns la destinație violat, respectiv lipsa sigiliului predător de

la ventilul central, scurgeri din conținut, așa cum se consemnează în procesul

verbal de eveniment din 04 ianuarie 2003, SC P. SA fiind nedreptățită să-și

recupereze prejudiciul de la cărăuș, deoarece această societate a achitat

diferența de taxă aferentă mărfii constatată lipsă la destinație, respectiv 350

kg. motorină sens în care hotărârea dată în apel este legală și temeinică.

În cauză, S.N.P. P. SA, sucursala

Pitești a furnizat S.N.P. P. SA, sucursala Iași cantitatea de 5.095 kg.

motorină încărcată în vagoane cisternă C.F.R., operațiune ce s-a derulat în

baza contractului de prestări servicii încheiat cu S.N.P. P. SA București a

participat și SC P. SA Ploiești, aceasta din urmă în schimbul unui tarif, avea

obligația să pună la dispoziția SC A. SA Ploiești vagoanele necesare furnizării

produsului, să achite cărăușului în stația C.F.R. de expediție taxele de

transport până la stația C.F.R. de destinație și să-l instrucționeze în vederea

efectuării transportului până la stația C.F.R. ce deservea pe destinatul

beneficiar

Furnizorul, sucursala

Pitești prelua vagoanele goale puse la dispoziție în stația C.F.R. și verifica

din punct de vedere tehnic și comercial cantitatea de marfă, cu care o încarcă cu

marfă, stabilea cantitatea și calitatea acesteia, sigila cu sigilii proprii

mijlocul de transport pe care l-a predat cărăușului în stația C.F.R. de

expeditor. După preluarea vagonului de cărăuș, SC P. SA Ploiești, a achitat

taxele de transport la stația de destinație, în baza căruia aplica mențiunea pe

scrisoarea de trăsură și-l instrucționează pe cărăuș referitor la destinația și

traseul transportului, moment de la care produsul, marfa trece în faza juridică

la cărăuș.

În momentul în care

recurenta reclamantă a aderat la contractul de transport, împrejurare

confirmată prin primirea scrisorii de trăsură aferentă vagonului cu terminația

nr. ..5717, doar destinatara-recurentă are deschisă calea unei acțiuni în

contradictoriu cu pârâtul, pentru recuperarea taxelor de transport achitate

nedatorat, iar nu expeditoarea intimată SC P. SA Ploiești, astfel că în mod

legal a fost obligată reclamanta recurentă la plata către SC P. SA Ploiești a

taxelor de transport, aferentă mărfii constatate lipsă la destinație, solicitate

prin cererea reconvențională.

Față de considerentele

expuse mai sus, critica referitoare la: SC P. SA Ploiești, a acceptat refuzul

tarifelor de transport aferent mărfii constatate, nu are relevanță juridică în

ce privește obligația stabilită în sarcina recurentei reclamante.

În consecință, curtea în

temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează a respinge recursul reclamantei, ca

nefondat, dându-se o decizie în acest sens.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta S.N.P. P. SA București, sucursala Iași,

împotriva deciziei nr. 133 din 31 mai 2004 a Curții de Apel Iași, secția comercială

și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 11 februarie 2005.