ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3516/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3516/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de
14 ianuarie 2004, reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Timiș, le-a chemat în
judecată pe pârâtele C.F.R. M. SA București, SC P. SA Ploiești, S.N.P. P. SA, sucursala
Pitești, pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța instanța să oblige partea în
culpă la plata sumei de 3.979.092 lei, reprezentând contravaloarea a 200 Kg
benzină fără plumb, lipsa din cazan cu scurgere, în timpul transportului și
384.727 lei cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1640 din 23
februarie 2004, Judecătoria Ploiești a admis în parte acțiunea, obligând-o pe
pârâta SC P. SA Ploiești, să-i plătească reclamantei suma de 3.979.092 lei,
reprezentând contravaloare produs petrolier plus 384.727 lei cheltuieli de
judecată.
De asemenea a respins acțiunea față
de pârâtele C.F.R. M. SA București, sucursala Timișoara prin S.S.M.F. SA
Timișoara și S.N.P. P. SA, sucursala Pitești.
Apelul declarat de pârâta SC P. SA
Ploiești, împotriva sentinței mai sus menționate a fost admis de Curtea de Apel
Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, care a schimbat în
parte sentința atacată în sensul obligării intimatei pârâte C.F.R. M., sucursala
Timișoara, să plătească intimatei reclamante suma de 3.979.092 lei, cu titlul
de daune și suma de 384.727 lei cheltuieli de judecată, obligând-o pe intimata cărăuș
la 199.863 lei cheltuieli de judecată în apel, așa cum rezultă din decizia nr. 353
din 10 mai 2004.
În contra acestei din urmă decizii
pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Timișoara, a declarat recurs.
Având în vedere dispozițiile art. 282
1
C. proc. civ., potrivit cărora nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești
date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii
de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la un miliard lei
inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială, se constată că
litigiul de față, nu este supus apelului întrucât valoarea pretențiilor este
sub un miliard lei, motiv pentru care se constată că în mod greșit Curtea de
Apel Ploiești a soluționat calea de atac împotriva sentinței pronunțată de
Judecătoria Pitești, ca apel.
În considerarea dispozițiilor art. 299
alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date fără drept de apel sunt supuse
recursului.
Conform art. 299 alin. (3) C. proc.
civ., hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești supuse numai recursului
sunt judecate în calea de atac de instanța imediat superioară celei ce a
pronunțat hotărârea în cauză.
Cum litigiul de față are o valoare
sub un miliard și a fost soluționat în primă instanță de Judecătoria Ploiești,
instanța competentă în a soluționa recursul ca sigură cale de atac împotriva
sentinței primei instanțe, este Tribunalul Prahova.
În aceste împrejurări se va admite
excepția necompetenței materiale, se va casa decizia atacată și se va trimite cauza
la Tribunalul Prahova pentru judecarea recursului declarat de pârâta SC P. SA, împotriva
sentinței primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția necompetenței
materiale.
Casează decizia nr. 353 din 10 mai
2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios
administrativ și trimite cauza la Tribunalul Prahova, pentru soluționarea
recursului declarat de SC P. SA Ploiești, împotriva sentinței civile nr. 1640
din 23 februarie 2004 a Judecătoriei Ploiești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,
astăzi 9 iunie 2005.