ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.04.2005

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2623/2005

HOTĂRÂRE
15.04.2005
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2623/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 4449 din

24 mai 2004, Judecătoria Ploiești a admis în parte acțiunea formulată de

reclamanta S.N.P. P. SA București, sucursala PECO Bihor împotriva S.N.T.F.M. -

C.F.R. M. – Agenția Teritorială Cluj care a fost obligată la plata sumei de

6.236.053 lei cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloarea cantității de

320 kg motorină și la 565.285 lei cu motivarea că deși vagonul a ajuns la

destinație cu sigiliile intacte s-au constatat scurgeri din conținut,

răspunderea revenindu-i cărăușului conform art. 82.1 din Regulamentul de

transport C.F.R.

Apelul pârâtei S.N.T.F.M. -

C.F.R. M., a fost respins de Curtea de Apel Ploiești care prin decizia nr. 732

din 19 octombrie 2004, a reținut că soluția primei instanțe este corectă

întrucât din actele de constatare rezultă că lipsurile s-au produs pe timpul

transportului.

Împotriva deciziei nr. 732

din 19 octombrie 2004 a declarat recurs, pârâta S.N.T.F.M., sucursala Cluj prin

care a invocat motivat de casare, prevăzute de art. 304 alin. (8) – (10) C.

proc. civ., fără să le argumenteze și să le dezvolte separat.

În esență, recurenta a

susținut că lipsa produsă datorită scurgerilor din conținut se datorează culpei

expeditorului, iar răspunderea acestuia trebuia angajată conform art. 58.12,

58.13 din Regulamentul de transport și art. 2 – 4 din Reglementările comune

S.N.P. P. – C.F.R. M. nr. 3135/2000.

În raport de aceste critici

S.N.T.F.M. C.F.R. M. a solicitat admiterea recursului și în fond respingerea

acțiunii.

Înalta Curte, potrivit art.

306 alin. (2) C. proc. civ., a luat în examinare, din oficiu, excepția privind

legalitate căilor de atac promovate împotriva sentinței de fond, în

conformitate cu art. 282

1

prin art. 1 pct. 4 din Legea nr. 195/2004 și a reținut:

Art. art. 282

1

C.

proc. civ., stabilește prin excepție de la regula instituită de art. 720

8

primă instanță în litigiile comerciale cu o valoare de până la 1 miliard lei

inclusiv.

Întrucât împotriva hotărârilor

judecătorești, părțile interesate nu pot exercita decât căile de atac prevăzute

de lege, Curtea având în vedere dispozițiile citate, în raport și de principiul

constituțional al legalității căilor de atac care se desprinde din conținutul

art. 129 din Constituție, a constatat că în cauză, părțile nu aveau deschisă

calea de atac a apelului, așa încât Curtea de Apel a încălcat dispozițiile

legale mai sus citate, precum și prevederile art. 725 alin. (1) C. proc. civ.,

potrivit cărora dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul

intrării ei în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub legea

veche.

În lumina dispozițiilor

menționate s-a constatat că la data introducerii apelului, era în vigoare art.

282

1

privind exercițiul apelului în materie comercială care se referă la litigiile

cu o valoare de până la un miliard lei inclusiv.

În aceste condiții instanța

sesizată cu cererea de apel trebuia să facă aplicarea noilor dispoziții

procedurale și constatând că sentința era supusă doar recursului să trimită

cererea instanței competente.

Potrivit art.

2 pct. 3 C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 195/2004, instanța de recurs

competentă este tribunalul, astfel că admițând excepția analizată și recursul

declarat de S.N.T.F.M. C.F.R. M. decizia pronunțată în apel va fi casată, iar

dosarul se va trimite Tribunalului Prahova pentru soluționarea apelului

declarat împotriva sentinței fondului, ca recurs.

Admite excepția de

necompetență materială.

Admite

recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala CLUJ împotriva

deciziei nr. 732 din 19 octombrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ; casează decizia și trimite cauza la

Tribunalul Prahova pentru soluționarea apelului pârâtei, ca recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 15 aprilie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-11-12
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4599/2004
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SNP P. București, sucursala P. Hunedoara le-a chemat în judecată pe pârâtele S.N.T.F.M. CFR M. SA, sucursala Timișoara, P. SA Ploiești și S.C.
ÎCCJ 2005-11-01
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5144/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 3152 din 14 aprilie 2004, Judecătoria Ploiești a respins acțiunea formulată de reclamanta S.N.P. P. SA București, sucursala Bihor, față
ÎCCJ 2003-05-15
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2607/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 203/PI din 30 ianuarie 2001, Tribunalul Timiș, secția civilă, a respins acțiunea formulată de reclamanta S.N.P. P. SA București,
ÎCCJ 2003-05-28
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2811/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala C., a chemat în judecată S.N.T.F.M., agenția teritorială București, și SC R.O. SA și a solicitat ca, prin sentința care
ÎCCJ 2003-03-20
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1707/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1549 din 21 decembrie 2000, Tribunalul Prahova a respins, ca neîntemeiată, excepția de necompetență materială și teritorială invocată de
Sursă