ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4599/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SNP P. București,

sucursala P. Hunedoara le-a chemat în judecată pe pârâtele S.N.T.F.M. CFR M.

SA, sucursala Timișoara, P. SA Ploiești și S.C. P. Sud Suplacu de Bacău și a

solicitat ca prin sentința care se va pronunța să se dispună obligarea acestora

la plata sumei de 20.766.857 lei reprezentând contravaloarea cantității de 1728

kg combustibil tip M, lipsă la destinație.

Judecătoria Ploiești, prin sentința

nr. 1162 pronunțată la data de 11 februarie 2004, a respins acțiunea

reclamantei față de pârâtele S.C. P. SA Ploiești și S.C. P. SA pentru

neîndeplinirea procedurii concilierii prealabile prevăzută de art. 720

1

C. proc. civ. și ca neîntemeiată față de pârâta S.N.T.F.M. CFR M., sucursala

Peco Hunedoara.

Sentința a fost confirmată de Curtea

de Apel Ploiești care, prin decizia nr. 411 din 27 mai 2004, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Peco Hunedoara.

Criticile care vizau respingerea

pretențiilor reclamantei față de cărăuș au fost examinate prin prisma

prevederilor art. 58 pct. 12 din RT CFR și s-a ajuns la concluzia că deși

vagonul a ajuns la destinație sigiliile intacte, scurgerile din conținut s-au

datorat utilizării unor mijloace de transport care prezentau defecțiuni

tehnice.

Reclamanta S.N.P. P. SA București,

sucursala Peco Hunedoara a declarat recurs împotriva deciziei nr. 411/2004

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, prin care, în esență, a susținut că

procesul verbal de constatare nr. 107/62/2002 a atestat faptul că vagonul a

fost violat pe timpul transportului din moment ce a sosit cu scurgeri din

conținut iar în ce privește defecțiunile tehnice recurenta a considerat că de

vreme ce cărăușul a preluat vagonul pentru transport fără obiecțiuni

răspunderea pentru lipsuri îi revine acestuia.

Curtea a luat în examinare, ca o

chestiune prealabilă, excepția prevăzută de art. 302

1

C. proc. civ.

și a reținut:

Potrivit art. 302

1

alin.

(c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea

nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor, sau după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse separat

printr-un memoriu.

Din dispozițiile citate rezultă că

nu este suficientă introducerea unei cereri intitulată „recurs” prin care sunt

exprimate motive de nemulțumire în legătură cu o hotărâre pronunțată de o altă

instanță, cu atât mai mult cu cât partea a beneficiat de o cale de atac

devolutivă, iar prin recursul promovat urmărește reformarea deciziei pronunțată

în apel.

În cazul de față nu se pune nici

problema încadrării de către instanță a motivelor invocate de recurent în

cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru motivul deja arătat, dar

și pentru faptul că motivele de nelegalitate nu au fost indicate. În aceste

condiții recurenta nu beneficiază de dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc.

civ.

În concluzie, întrucât această cale

de atac nu este devolutivă, cu alte cuvinte, nu se pune problema rejudecării

fondului pricinii, motivele de nelegalitate și netemeinicie trebuie să îmbrace

formele prevăzute de art. 304 alin. (1) – (10).

Nerespectarea acestei cerințe

procedurale se sancționează potrivit art. 302

1

C. proc. civ., cu

nulitatea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de

reclamantul S.N.P. P. SA București, sucursala Peco Hunedoara împotriva deciziei

nr. 411 din 27 mai 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ, conform art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 12 noiembrie 2004.