ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4599/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SNP P. București, sucursala P. Hunedoara le-a chemat în judecată pe pârâtele S.N.T.F.M. CFR M. SA, sucursala Timișoara, P. SA Ploiești și S.C. P. Sud Suplacu de Bacău și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata sumei de 20.766.857 lei reprezentând contravaloarea cantității de 1728 kg combustibil tip M, lipsă la destinație. Judecătoria Ploiești, prin sentința nr. 1162 pronunțată la data de 11 februarie 2004, a respins acțiunea reclamantei față de pârâtele S.C. P. SA Ploiești și S.C. P. SA pentru neîndeplinirea procedurii concilierii prealabile prevăzută de art. 720 1 C. proc.

civ. și ca neîntemeiată față de pârâta S.N.T.F.M. CFR M., sucursala Peco Hunedoara. Sentința a fost confirmată de Curtea de Apel Ploiești care, prin decizia nr. 411 din 27 mai 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Peco Hunedoara. Criticile care vizau respingerea pretențiilor reclamantei față de cărăuș au fost examinate prin prisma prevederilor art. 58 pct. 12 din RT CFR și s-a ajuns la concluzia că deși vagonul a ajuns la destinație sigiliile intacte, scurgerile din conținut s-au datorat utilizării unor mijloace de transport care prezentau defecțiuni tehnice. Reclamanta S.N.P.

P. SA București, sucursala Peco Hunedoara a declarat recurs împotriva deciziei nr. 411/2004 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, prin care, în esență, a susținut că procesul verbal de constatare nr. 107/62/2002 a atestat faptul că vagonul a fost violat pe timpul transportului din moment ce a sosit cu scurgeri din conținut iar în ce privește defecțiunile tehnice recurenta a considerat că de vreme ce cărăușul a preluat vagonul pentru transport fără obiecțiuni răspunderea pentru lipsuri îi revine acestuia. Curtea a luat în examinare, ca o chestiune prealabilă, excepția prevăzută de art. 302 1 C. proc. civ. și a reținut: Potrivit art. 302 1 alin. (c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse separat printr-un memoriu.

Din dispozițiile citate rezultă că nu este suficientă introducerea unei cereri intitulată „recurs” prin care sunt exprimate motive de nemulțumire în legătură cu o hotărâre pronunțată de o altă instanță, cu atât mai mult cu cât partea a beneficiat de o cale de atac devolutivă, iar prin recursul promovat urmărește reformarea deciziei pronunțată în apel. În cazul de față nu se pune nici problema încadrării de către instanță a motivelor invocate de recurent în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru motivul deja arătat, dar și pentru faptul că motivele de nelegalitate nu au fost indicate. În aceste condiții recurenta nu beneficiază de dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

În concluzie, întrucât această cale de atac nu este devolutivă, cu alte cuvinte, nu se pune problema rejudecării fondului pricinii, motivele de nelegalitate și netemeinicie trebuie să îmbrace formele prevăzute de art. 304 alin. (1) – (10). Nerespectarea acestei cerințe procedurale se sancționează potrivit art. 302 1 C. proc. civ., cu nulitatea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de reclamantul S.N.P. P. SA București, sucursala Peco Hunedoara împotriva deciziei nr. 411 din 27 mai 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, conform art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2004.