ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1454/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 642 din 4

noiembrie 2004, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a

admis acțiunea formulată de reclamanta M.S., în calitate de soție

supraviețuitoare a lui M.D., a dispus anularea hotărârii nr. 1365 din 13 noiembrie

2002, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, constatând că reclamanta

beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pe perioada 4

noiembrie 1956 - 30 decembrie 1958. A obligat pârâta să emită o hotărâre prin

care să îi acorde reclamantei, drepturile cuvenite, în calitate de soție

supraviețuitoare, începând cu 1 septembrie 2002.

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanță a reținut din actele dosarului, că soțul reclamantei, defunctul

M.D., în perioada 4 noiembrie 1956 - 30 decembrie 1958, a prestat serviciul

militar ca lucrător C.F., în detașamente de muncă, astfel cum rezultă din

livretul său militar.

Față de acest înscris,

instanța a apreciat, ca fiind dovedită prestarea muncii, pe toată durata

stagiului militar, de către soțul reclamantei, situație prevăzută de art. 1 din

Legea nr. 309/2002, în raport cu care reclamanta, în calitate de soție

supraviețuitoare, este îndreptățită să beneficieze, în temeiul dispozițiilor art.

3, de prevederile legii.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, criticând-o ca nelegală

și netemeinică, cu motivarea că soțul reclamantei a efectuat stagiul militar la U.M. 04367, și nu în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, prestând doar o

activitate de muncă în cadrul armatei române, activitate care, însă, nu a avut

caracterul de muncă forțată.

Recursul este fondat, urmând

a fi admis pentru considerentele următoare:

Potrivit dispozițiilor art. 1

din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestei legi, persoana,

cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din

cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.

În raport cu aceste

dispoziții legale, se constată din actele dosarului, că, în cauză, stagiul

militar a fost efectuat de către soțul intimatei, defunctul M.D., într-o

unitate cu indicativ militar, fără a se stabili în mod cert, dacă unitatea

respectivă a funcționat sau nu, ca detașament de muncă, în cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii.

Ca atare, nefiind dovedită

îndeplinirea condiției imperativ prevăzută de art. 1 din Legea nr. 309/2002,

Înalta Curte de Casație și Justiție, admițând recursul, va dispune casarea

sentinței atacate, cu trimitere, spre rejudecare, la aceeași instanță, pentru

completarea probatoriului, respectiv pentru a se da curs adresei nr. 1.009.849

din 4 noiembrie 2004, emanând de la Arhivele Naționale, prin care se precizează că este necesar a se adresa Ministerului Apărării

Naționale, la sediul indicat, pentru clarificarea acestei situații.

Așa fiind, se va admite

prezentul recurs și se va casa sentința atacată, cu trimiterea cauzei, spre

rejudecare, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva deciziei nr. 642 din 4 noiembrie 2004 a

Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 martie 2005.