ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1454/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 642 din 4 noiembrie 2004, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta M.S., în calitate de soție supraviețuitoare a lui M.D., a dispus anularea hotărârii nr. 1365 din 13 noiembrie 2002, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, constatând că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pe perioada 4 noiembrie 1956 - 30 decembrie 1958. A obligat pârâta să emită o hotărâre prin care să îi acorde reclamantei, drepturile cuvenite, în calitate de soție supraviețuitoare, începând cu 1 septembrie 2002. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut din actele dosarului, că soțul reclamantei, defunctul M.D., în perioada 4 noiembrie 1956 - 30 decembrie 1958, a prestat serviciul militar ca lucrător C.F., în detașamente de muncă, astfel cum rezultă din livretul său militar.

Față de acest înscris, instanța a apreciat, ca fiind dovedită prestarea muncii, pe toată durata stagiului militar, de către soțul reclamantei, situație prevăzută de art. 1 din Legea nr. 309/2002, în raport cu care reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare, este îndreptățită să beneficieze, în temeiul dispozițiilor art. 3, de prevederile legii. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, criticând-o ca nelegală și netemeinică, cu motivarea că soțul reclamantei a efectuat stagiul militar la U.M. 04367, și nu în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, prestând doar o activitate de muncă în cadrul armatei române, activitate care, însă, nu a avut caracterul de muncă forțată.

Recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele următoare: Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961. În raport cu aceste dispoziții legale, se constată din actele dosarului, că, în cauză, stagiul militar a fost efectuat de către soțul intimatei, defunctul M.D., într-o unitate cu indicativ militar, fără a se stabili în mod cert, dacă unitatea respectivă a funcționat sau nu, ca detașament de muncă, în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Ca atare, nefiind dovedită îndeplinirea condiției imperativ prevăzută de art. 1 din Legea nr. 309/2002, Înalta Curte de Casație și Justiție, admițând recursul, va dispune casarea sentinței atacate, cu trimitere, spre rejudecare, la aceeași instanță, pentru completarea probatoriului, respectiv pentru a se da curs adresei nr. 1.009.849 din 4 noiembrie 2004, emanând de la Arhivele Naționale, prin care se precizează că este necesar a se adresa Ministerului Apărării Naționale, la sediul indicat, pentru clarificarea acestei situații. Așa fiind, se va admite prezentul recurs și se va casa sentința atacată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva deciziei nr. 642 din 4 noiembrie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2005.