ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2276/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta G.G., în calitate

de soție supraviețuitoare a defunctului G.C., a chemat în judecată Casa

Județeană de Pensii Dolj, solicitând instanței, ca în contradictoriu cu pârâta

și pe calea contenciosului administrativ, să se constate că în perioada 1 iunie

1951 - 1 februarie 1954, soțul acesteia a efectuat stagiul militar în

detașamente din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, să fie anulată

hotărârea nr. 923 din 31 martie 2004, emisă de comisia de specialitate a

pârâtei și să-i fie plătite drepturile conform Legii nr. 309/2002.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că soțul ei, G.C., în perioada 1 iunie 1951 - 1 februarie

1954, a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii, situație dovedită cu livretul militar, astfel că

greșit, comisia nu a constatat perioada respectivă, ca îndeplinind cerințele

Legii nr. 309/2002.

Curtea de Apel Craiova, secția

de contencios administrativ, prin sentința nr. 293, pronunțată la 6 mai 2004, a

admis acțiunea, dispunând anularea hotărârii nr. 9737 din 31 martie 2004, emisă

de Casa Județeană de Pensii Dolj.

Totodată, a constatat că

reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pe

întreaga perioadă în care a satisfăcut stagiul militar, respectiv 1 iunie 1951 -

1 februarie 1954.

De asemenea, a obligat

pârâta să acorde aceste drepturi, începând cu data de 1 septembrie 2002.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că din actele de la dosar, respectiv din livretul

militar rezultă că reclamantul a efectuat stagiul militar, în perioada arătată,

în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs, Casa Județeană de Pensii Dolj, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Recurenta a susținut în

esență că din livretul militar nu rezultă că reclamantul a satisfăcut stagiul

militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului

Muncii, așa cum prevede art. 1 din Legea nr. 309/2002, ci în U.M. nr. 04769.

Recursul este fondat, urmând

a fi admis, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

Conform art. 1 și 6 din

Legea nr. 309/2002 beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetățean

român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul

Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, stabilirea

drepturilor urmând a se face de Casele teritoriale de pensii și a municipiului

București, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din

adeverințele eliberate de Centrele militare județene sau de U.M. 02405 Pitești.

Deci, prin această

reglementare, legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite

cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de

lege, și anume: să fi efectuat stagiul militar în cadrul unor detașamente de

muncă, și nu în cadrul unor unități militare, iar a doua condiție este aceea ca

acele detașamente să fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului

Muncii.

Or, în cauză reclamantul

și-a satisfăcut stagiul militar în cadrul U.M. 04769, din sistemul fostului

Minister al Forțelor Armate, așa cum rezultă din livretul militar și în care se

menționează „Bun pentru serviciul militar” și unitatea militară de unde a fost

lăsat la vatră.

Instanța de fond a reținut

în mod greșit că reclamantul îndeplinește condițiile cerute de art. 1 din Legea

nr. 309/2002.

De altfel, în sensul că

beneficiază de prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002, persoana, cetățean

român, care a satisfăcut stagiul militar numai în detașamente de muncă din

cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961 este și

Decizia nr. 213 din 4 mai 2004, a Curții Constituționale, referitoare la

excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002,

prin care a fost respinsă această excepție de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002.

Așa fiind, recursul este

întemeiat și va fi admis, sentința recurată va fi casată, iar acțiunea va fi

respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței civile nr. 293 din 6 mai 2004,

a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

în fond, respinge acțiunea formulată de G.G.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 aprilie 2005.