ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2276/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta G.G., în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului G.C., a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Dolj, solicitând instanței, ca în contradictoriu cu pârâta și pe calea contenciosului administrativ, să se constate că în perioada 1 iunie 1951 - 1 februarie 1954, soțul acesteia a efectuat stagiul militar în detașamente din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, să fie anulată hotărârea nr. 923 din 31 martie 2004, emisă de comisia de specialitate a pârâtei și să-i fie plătite drepturile conform Legii nr. 309/2002.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că soțul ei, G.C., în perioada 1 iunie 1951 - 1 februarie 1954, a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, situație dovedită cu livretul militar, astfel că greșit, comisia nu a constatat perioada respectivă, ca îndeplinind cerințele Legii nr. 309/2002. Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 293, pronunțată la 6 mai 2004, a admis acțiunea, dispunând anularea hotărârii nr. 9737 din 31 martie 2004, emisă de Casa Județeană de Pensii Dolj.

Totodată, a constatat că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pe întreaga perioadă în care a satisfăcut stagiul militar, respectiv 1 iunie 1951 - 1 februarie 1954. De asemenea, a obligat pârâta să acorde aceste drepturi, începând cu data de 1 septembrie 2002. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că din actele de la dosar, respectiv din livretul militar rezultă că reclamantul a efectuat stagiul militar, în perioada arătată, în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, Casa Județeană de Pensii Dolj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a susținut în esență că din livretul militar nu rezultă că reclamantul a satisfăcut stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, așa cum prevede art. 1 din Legea nr. 309/2002, ci în U.M.

nr. 04769. Recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează: Conform art. 1 și 6 din Legea nr. 309/2002 beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, stabilirea drepturilor urmând a se face de Casele teritoriale de pensii și a municipiului București, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele eliberate de Centrele militare județene sau de U.M. 02405 Pitești.

Deci, prin această reglementare, legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege, și anume: să fi efectuat stagiul militar în cadrul unor detașamente de muncă, și nu în cadrul unor unități militare, iar a doua condiție este aceea ca acele detașamente să fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. Or, în cauză reclamantul și-a satisfăcut stagiul militar în cadrul U.M. 04769, din sistemul fostului Minister al Forțelor Armate, așa cum rezultă din livretul militar și în care se menționează „Bun pentru serviciul militar” și unitatea militară de unde a fost lăsat la vatră. Instanța de fond a reținut în mod greșit că reclamantul îndeplinește condițiile cerute de art. 1 din Legea nr. 309/2002.

De altfel, în sensul că beneficiază de prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002, persoana, cetățean român, care a satisfăcut stagiul militar numai în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961 este și Decizia nr. 213 din 4 mai 2004, a Curții Constituționale, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, prin care a fost respinsă această excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002. Așa fiind, recursul este întemeiat și va fi admis, sentința recurată va fi casată, iar acțiunea va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței civile nr. 293 din 6 mai 2004, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea formulată de G.G. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2005.