ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 749/2004

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.242 din 13 noiembrie 2002, Tribunalul Suceava l-a condamnat pe inculpatul A.I. la o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. Conform art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 8 luni, prevăzută de art. 82 C. pen., atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 C. pen. Prin aceeași sentință inculpatul a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc.

pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 238 alin. (1) C. pen., constatând că această dispoziție a fost abrogată, în temeiul O.U.G. nr. 58/2002. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că inculpatul în zilele de 31 ianuarie 2002 și 8 februarie 2002, încercând să discute cu prefectul județului și fiind împiedicat de gardianul public L.G. – aflat de serviciu – întrucât nu erau stabilite zile de audiență, i-a insultat și amenințat atât pe gardian cât și pe președintele consiliului jdețean și pe prefectul aceluiași județ. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza plângerilor penale, procesului verbal de cercetare la fața locului, rapoartelor organelor de ordine publică, depozițiilor martorilor, coroborate cu recunoașterea parțială a inculpatului.

Pentru săvârșirea infracțiunii continuate de ultraj instanța i-a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată către minimul special prevăzut de lege, în raport de împrejurările și modul în care a fost comisă fapta, de vârsta acestuia și de lipsa antecedentelor penale, dispunând totodată suspendarea condiționată a executării pedepsei. În raport de dispozițiile O.U.G. nr. 58/2002 prin care a fost abrogat textul art. 238 C. pen., pentru insultele aduse de inculpat președintelui consiliului județean și prefectului județului, instanța a dispus achitarea inculpatului. Apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 58 din 17 februarie 2003 a Curții de Apel Suceava.

Inculpatul a formulat recurs împotriva ultimei hotărâri, cerând casarea ei și pe fond încetarea procesului în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. i) C. proc. pen., și înlocuirea răspunderii penale. Examinând hotărârea atacată în raport de motivul invocat și verificând-o, din oficiu, sub aspectul cazurilor de casare prevăzut de art. 385 9 alin.(3) C. proc. pen., Curtea apreciază că recursul este nefondat. Din probele administrate rezultă că inculpatul cu intenția declarată de a discuta cu prefectul județului în zilele de 31.I.2002 și 8.II.2002 a intrat în sediul palatului administrativ și a solicitat gardianului de serviciu să-i permită accesul în biroul prefectului. Față de refuzul motivat exprimat de gardian, inculpatul l-a insultat și l-a amenințat că-și va pierde serviciul „deoarece el are mulți generali în spate”.

Sesizând că au fost anunțate alte organe de ordine, în ziua de 31 ianuarie 2002 inculpatul a părăsit sediul palatului administrativ, dar nu înainte de a sparge și două geamuri. În ziua de 8 februarie 2002, după ce a fost condus la sediul poliției inculpatul a adresat cuvinte jignitoare și amenințări organelor de poliție, pentru această activitate întocmindu-i-se proces verbal de contravenție în baza art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991. Potrivit Legii nr. 26/1993 gardieii publici fac parte dintr-o instituție publică de interes județean și au ca principală atribuție de serviciu asigurarea pazei conform planului de pază și consemnului stabilit. Ei sunt obligați, printre altele „să permită accesul în obiectiv numai în conformitate cu reglementările legale și dispozițiile interne și să ia toate măsurile pentru prevenirea actelor de tulburarea ordinii și liniștii publice”.

Aceste obligații legale se regăsesc și în planul de pază întocmit de conducerea corpului gardienilor publici și în consemnul particular al postului ocupat de gardianul L.G. Așadar, acest gardian a acționat legal și regulamentar în zilele de 31 ianuarie și 8 februarie 2002, când nu a permis accesul inculpatului în biroul prefectului și a sesizat organele de poliție. Fapta inculpatului de a adresa insulte și amenințări gardianului public, în zilele de 31 ianuarie și 8 februarie 2002, aducând astfel atingere onoarei și reputației acestui funcționar public întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, în formă continuată. Instanțele au apreciat corect gradul de pericol social al acestei fapte, în raport de împrejurările concrete în care a fost comisă și de urmările produse.

Stăruința inculpatului, de a pătrunde nelegal, în biroul prefectului, manifestările violente ale acestuia, perseverența infracțională, constituie elemente care exclud posibilitatea înlocuirii răspunderii sale penale și aplicării unei sancțiuni administrative. Instanța de fond a dat eficiență criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. cu ocazia aplicării pedepsei, dispunând totodată suspendarea condiționată a executării acesteia. Așa fiind, criticile aduse de inculpat hotărârilor pronunțate în cauză sunt neîntemeiate. În temeiul art. 385 15 pct.1 lit. b) C. proc. pen., Curtea urmează a respinge ca nefondat recursul inculpatului. Văzând și dispozițiile art.192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva deciziei penale nr. 58 din 17 februarie 2003 a Curții de Apel Suceava. Obligă recurentul inculpat să plătescă statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 6 februarie 2004.