ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 749/2004

Asupra

recursului penal de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.242 din 13 noiembrie 2002, Tribunalul Suceava l-a condamnat

pe inculpatul  A.I. la o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1) cu aplicarea art. 41

alin. (2) și art. 13 C. pen.

Conform

art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe

durata termenului de încercare de 2 ani și 8 luni, prevăzută de art. 82 C. pen.,

atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării

dispozițiilor art. 83 C. pen.

Prin

aceeași sentință inculpatul a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art.

238 alin. (1) C. pen., constatând că această dispoziție a fost abrogată, în

temeiul O.U.G. nr. 58/2002.

Pentru

a pronunța această hotărâre instanța a reținut că inculpatul în zilele de 31

ianuarie 2002 și 8 februarie 2002, încercând să discute cu prefectul județului

și fiind împiedicat de gardianul public L.G. – aflat de serviciu – întrucât nu

erau stabilite zile de audiență, i-a insultat și amenințat atât pe gardian cât

și pe președintele consiliului jdețean  și pe prefectul aceluiași județ.

Situația

de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza plângerilor penale,

procesului verbal de cercetare la fața locului, rapoartelor organelor de ordine

publică, depozițiilor martorilor, coroborate cu recunoașterea parțială a

inculpatului.

Pentru

săvârșirea infracțiunii continuate de ultraj instanța i-a aplicat inculpatului

o pedeapsă orientată către minimul special prevăzut de lege, în raport de

împrejurările și modul în care a fost comisă fapta, de vârsta acestuia și de

lipsa antecedentelor penale, dispunând totodată suspendarea condiționată a

executării pedepsei.

În

raport de dispozițiile O.U.G. nr. 58/2002 prin care a fost abrogat textul art. 238

C. pen., pentru insultele aduse de inculpat președintelui consiliului județean

și prefectului județului, instanța a dispus achitarea inculpatului.

Apelul

declarat de inculpat împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin

decizia penală nr. 58 din 17 februarie 2003 a Curții de Apel Suceava.

Inculpatul

a formulat recurs împotriva ultimei hotărâri, cerând casarea ei și pe fond

încetarea procesului în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. i)

C. proc. pen., și înlocuirea răspunderii penale.

Examinând

hotărârea atacată în raport de motivul invocat și verificând-o, din oficiu, sub

aspectul cazurilor de casare prevăzut de art. 385

9

alin.(3) C. proc.

pen., Curtea apreciază că recursul este nefondat.

Din

probele administrate rezultă că inculpatul cu intenția declarată de a discuta

cu prefectul județului în zilele de 31.I.2002 și 8.II.2002 a intrat în sediul

palatului administrativ și a solicitat gardianului de serviciu să-i permită

accesul în biroul prefectului. Față de refuzul motivat exprimat de gardian,

inculpatul l-a insultat și l-a amenințat că-și va pierde serviciul „deoarece el

are mulți generali în spate”. Sesizând că au fost anunțate alte organe de

ordine, în ziua de 31 ianuarie 2002 inculpatul a părăsit sediul palatului administrativ,

dar nu înainte de a sparge și două geamuri. În ziua de 8 februarie 2002, după

ce a fost condus la sediul poliției inculpatul a adresat cuvinte jignitoare și

amenințări organelor de poliție, pentru această activitate întocmindu-i-se

proces verbal de contravenție în baza art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

Potrivit

Legii nr. 26/1993 gardieii publici fac parte dintr-o instituție publică de

interes județean și au ca  principală atribuție de serviciu asigurarea pazei

conform planului de pază și consemnului stabilit. Ei sunt obligați, printre

altele „să permită accesul în obiectiv numai în conformitate cu reglementările

legale și dispozițiile interne și să ia toate măsurile pentru prevenirea

actelor de tulburarea ordinii și liniștii publice”.

Aceste

obligații legale se regăsesc și în planul de pază întocmit de conducerea corpului

gardienilor publici  și în consemnul particular al postului ocupat de gardianul

L.G.

Așadar,

acest gardian a acționat legal și regulamentar în zilele de 31 ianuarie și 8

februarie 2002, când nu a permis accesul inculpatului în biroul prefectului și

a sesizat organele de poliție.

Fapta

inculpatului de a adresa insulte și amenințări gardianului public, în zilele de

31 ianuarie și 8 februarie 2002, aducând astfel atingere onoarei și reputației

acestui funcționar public întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de ultraj, în formă continuată. Instanțele au apreciat corect gradul de pericol

social al acestei fapte, în raport de împrejurările concrete în care a fost

comisă și de urmările produse.

Stăruința

inculpatului, de a pătrunde nelegal, în biroul prefectului, manifestările

violente ale acestuia, perseverența infracțională, constituie elemente care

exclud posibilitatea înlocuirii răspunderii sale penale și aplicării unei

sancțiuni administrative.

Instanța

de fond a dat eficiență criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. cu ocazia

aplicării pedepsei, dispunând totodată suspendarea condiționată a executării

acesteia.

Așa

fiind, criticile aduse de inculpat  hotărârilor pronunțate în cauză sunt

neîntemeiate.

În

temeiul art. 385

15

pct.1 lit. b) C. proc. pen., Curtea urmează a

respinge ca nefondat recursul inculpatului.

Văzând

și dispozițiile art.192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva

deciziei penale nr. 58 din 17 februarie 2003 a Curții de Apel Suceava.

Obligă

recurentul inculpat să plătescă statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli

judiciare.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 6 februarie 2004.