ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4563/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC B.I.L. Nicosia a

solicitat prin acțiune anularea hotărârii adunării generale ordinare a

acționarilor SC A. SA Ploiești din 12 martie 2004, cu motivarea că această

hotărâre a fost adoptată cu încălcarea O.U.G. nr. 28/2002, care cuprinde

dispoziții legale imperative referitoare la publicitatea convocării, stabilirea

datei de referință, dreptul de informare al acționarilor, termenul de plată al

dividendelor.

După administrarea probelor,

Tribunalul Prahova prin sentința nr. 1508 din 21 iunie 2004 a respins ca

neîntemeiată acțiunea apreciind că au fost respectate dispozițiile art. 117 alin.

(3) din Legea nr. 31/1990. În ce privește menționarea datei de referință,

instanța de fond a reținut că această dată a fost stabilită prin A.G.O.A. din

12 martie 2004 și se putea afla de către acționarii interesați.

Asupra termenului de plată al

dividendelor s-a constatat că acesta a fost respectat, conform condițiilor

stabilite de art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, modificată prin Legea nr.

161/2003.

Sentința a fost confirmată de Curtea

de Apel Ploiești care, prin decizia nr. 749 din 22 octombrie 2004 a respins ca

nefondat apelul, Curtea apreciind că termenul de plată al dividendelor este

stabilit de lege, că acesta nu poate fi mai mare de 6 luni, conform art. 114 alin.

(2) din O.U.G. nr. 28/2002 și că menționarea unui alt termen de către adunarea

generală nu duce la nulitatea hotărârii astfel adoptată. În ce privește

convocarea adunării generale, critica formulată de apelanta reclamantă pe acest

aspect a fost respinsă cu motivarea că nu au fost încălcate dispozițiile

imperative ale Legii nr. 31/1990 și că intimata nu poate susține că a fost

împiedicată să-și exercite drepturile rezultate din calitatea de acționar.

Împotriva deciziei nr. 749 din 22

octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești a declarat recurs,

reclamanta SC B.I.L., prin care a invocat motivele prevăzute de art. 304 alin.

(7), (9) și (10) C. proc. civ.

În argumentarea primelor două

motive, recurenta a susținut că deși, prin acțiune și apoi prin criticile aduse

sentinței în fața instanței de apel a susținut că intimata nu și-a îndeplinit

obligația legală de a include în convocator precizări referitoare la

posibilitatea acționarilor de consultare a documentelor adunării generale,

obligație prevăzută de art. 120 alin. (1) din O.U.G. nr. 28/2002 și art. 2 din instrucțiunile

C.N.V.M., fără nici o referire la aceste prevederi, instanțele au analizat

această susținere prin prisma art. 117 din Legea nr. 31/1990, temei pe care nu

l-a invocat nici prin acțiune și nici în cererea de apel.

Referindu-se la aceleași

reglementări legale care au constituit temeiul acțiunii, recurenta a arătat că

instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor din Legea nr. 31/1990, deși

acestea nu erau aplicabile în speță fără să analizeze criticile aduse sentinței

care vizau tocmai încălcarea art. 107 și art. 120 din O.U.G. nr. 28/2002.

Pe situație de fapt, autoarea a

susținut că soluția din apel conține considerente contradictorii întrucât pe de

o parte se afirmă că data de referință este 12 martie 2004, iar pe de altă

parte, se reține lipsa datei de referință.

În fine, prin ultimul motiv

întemeiat pe art. 304 alin. (10) C. proc. civ., recurenta a susținut că

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra încălcării de către intimată a art. 107

din O.U.G. nr. 28/2002, motiv a cărui examinare era decisivă în rezolvarea

pricinii, întrucât dispozițiile respective sunt imperative.

Pentru aceste motive, reclamanta –

recurentă a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei pronunțate

în apel și a sentinței primei instanțe în sensul admiterii acțiunii.

Recursul este fondat.

Din examinarea criticilor aduse

deciziei pronunțată în apel, Curtea reține motivul de nelegalitate prevăzut de art.

304 alin. (9) C. proc. civ. Aceste dispoziții sunt aplicabile în cazul în care

“hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii”. Din textul citat rezultă că acesta vizează

încălcarea legii de drept substanțial care poate îmbrăca mai multe forme

printre care și aplicarea unui text de lege străin situației de fapt sau de

drept, invocată de partea care a sesizat instanța pentru apărarea dreptului

său. Acest motiv în măsura în care pune în evidență faptul că soluția a avut în

vedere norme generale și nu speciale care reglementează un anumit domeniu,

aduce atingere și principiului disponibilității.

Revenind la motivul mai sus arătat,

se constată că în adevăr, recurenta nici la fond și nici în apel nu a invocat

încălcarea dispozițiilor Legii nr. 31/1990, în sprijinul cererii sale prin care

a solicitat anularea hotărârii adunării generale a acționarilor din 12 martie

2004.

În speță, rezultă că este în

discuție o societate deținută public, care se supune reglementărilor din O.U.G.

nr. 28/2002 atât în ce privește publicitatea convocării adunării generale a

acționarilor cât și în ce privește accesul acționarilor înscriși în registrul

acționarilor la data de referință.

Deși recurenta a invocat încălcarea art.

107 și art. 120 din O.U.G. nr. 28/2002 și art. 2 din instrucțiunile C.N.V.M.,

analiza legalității sentinței pronunțată de prima instanță a fost făcută în

raport de prevederile Legii nr. 31/1990, care conține reglementări cu caracter

general.

În contextul arătat, în care s-au

aplicat dispoziții legale străine cauzei, motivul de nelegalitate, invocat este

întemeiat însă solicitarea recurentei de a se modifica soluțiile instanțelor nu

poate fi primită întrucât cercetarea fondului nu a fost realizată în

conformitate cu dispozițiile aplicabile ceea ce echivalează cu necercetarea

fondului. În consecință potrivit art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ.,

recursul reclamantei se va admite, decizia pronunțată în apel va fi casată, iar

cauza va fi trimisă instanței de apel pentru rejudecare.

Soluția de casare a avut în vedere

și posibilitatea ca părțile să nu fie private de un grad de jurisdicție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta

SC B.I.L. Nicosia, împotriva deciziei nr. 749 din 22 octombrie 2004 a Curții de

Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, casează

decizia recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 7 octombrie 2005.