ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4563/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC B.I.L. Nicosia a solicitat prin acțiune anularea hotărârii adunării generale ordinare a acționarilor SC A. SA Ploiești din 12 martie 2004, cu motivarea că această hotărâre a fost adoptată cu încălcarea O.U.G. nr. 28/2002, care cuprinde dispoziții legale imperative referitoare la publicitatea convocării, stabilirea datei de referință, dreptul de informare al acționarilor, termenul de plată al dividendelor. După administrarea probelor, Tribunalul Prahova prin sentința nr. 1508 din 21 iunie 2004 a respins ca neîntemeiată acțiunea apreciind că au fost respectate dispozițiile art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

În ce privește menționarea datei de referință, instanța de fond a reținut că această dată a fost stabilită prin A.G.O.A. din 12 martie 2004 și se putea afla de către acționarii interesați. Asupra termenului de plată al dividendelor s-a constatat că acesta a fost respectat, conform condițiilor stabilite de art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, modificată prin Legea nr. 161/2003. Sentința a fost confirmată de Curtea de Apel Ploiești care, prin decizia nr. 749 din 22 octombrie 2004 a respins ca nefondat apelul, Curtea apreciind că termenul de plată al dividendelor este stabilit de lege, că acesta nu poate fi mai mare de 6 luni, conform art. 114 alin. (2) din O.U.G. nr. 28/2002 și că menționarea unui alt termen de către adunarea generală nu duce la nulitatea hotărârii astfel adoptată.

În ce privește convocarea adunării generale, critica formulată de apelanta reclamantă pe acest aspect a fost respinsă cu motivarea că nu au fost încălcate dispozițiile imperative ale Legii nr. 31/1990 și că intimata nu poate susține că a fost împiedicată să-și exercite drepturile rezultate din calitatea de acționar. Împotriva deciziei nr. 749 din 22 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești a declarat recurs, reclamanta SC B.I.L., prin care a invocat motivele prevăzute de art. 304 alin. (7), (9) și (10) C. proc. civ. În argumentarea primelor două motive, recurenta a susținut că deși, prin acțiune și apoi prin criticile aduse sentinței în fața instanței de apel a susținut că intimata nu și-a îndeplinit obligația legală de a include în convocator precizări referitoare la posibilitatea acționarilor de consultare a documentelor adunării generale, obligație prevăzută de art. 120 alin. (1) din O.U.G.

nr. 28/2002 și art. 2 din instrucțiunile C.N.V.M., fără nici o referire la aceste prevederi, instanțele au analizat această susținere prin prisma art. 117 din Legea nr. 31/1990, temei pe care nu l-a invocat nici prin acțiune și nici în cererea de apel. Referindu-se la aceleași reglementări legale care au constituit temeiul acțiunii, recurenta a arătat că instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor din Legea nr. 31/1990, deși acestea nu erau aplicabile în speță fără să analizeze criticile aduse sentinței care vizau tocmai încălcarea art. 107 și art. 120 din O.U.G. nr. 28/2002. Pe situație de fapt, autoarea a susținut că soluția din apel conține considerente contradictorii întrucât pe de o parte se afirmă că data de referință este 12 martie 2004, iar pe de altă parte, se reține lipsa datei de referință.

În fine, prin ultimul motiv întemeiat pe art. 304 alin. (10) C. proc. civ., recurenta a susținut că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra încălcării de către intimată a art. 107 din O.U.G. nr. 28/2002, motiv a cărui examinare era decisivă în rezolvarea pricinii, întrucât dispozițiile respective sunt imperative. Pentru aceste motive, reclamanta – recurentă a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei pronunțate în apel și a sentinței primei instanțe în sensul admiterii acțiunii. Recursul este fondat. Din examinarea criticilor aduse deciziei pronunțată în apel, Curtea reține motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ. Aceste dispoziții sunt aplicabile în cazul în care “hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.

Din textul citat rezultă că acesta vizează încălcarea legii de drept substanțial care poate îmbrăca mai multe forme printre care și aplicarea unui text de lege străin situației de fapt sau de drept, invocată de partea care a sesizat instanța pentru apărarea dreptului său. Acest motiv în măsura în care pune în evidență faptul că soluția a avut în vedere norme generale și nu speciale care reglementează un anumit domeniu, aduce atingere și principiului disponibilității. Revenind la motivul mai sus arătat, se constată că în adevăr, recurenta nici la fond și nici în apel nu a invocat încălcarea dispozițiilor Legii nr. 31/1990, în sprijinul cererii sale prin care a solicitat anularea hotărârii adunării generale a acționarilor din 12 martie 2004. În speță, rezultă că este în discuție o societate deținută public, care se supune reglementărilor din O.U.G.

nr. 28/2002 atât în ce privește publicitatea convocării adunării generale a acționarilor cât și în ce privește accesul acționarilor înscriși în registrul acționarilor la data de referință. Deși recurenta a invocat încălcarea art. 107 și art. 120 din O.U.G. nr. 28/2002 și art. 2 din instrucțiunile C.N.V.M., analiza legalității sentinței pronunțată de prima instanță a fost făcută în raport de prevederile Legii nr. 31/1990, care conține reglementări cu caracter general. În contextul arătat, în care s-au aplicat dispoziții legale străine cauzei, motivul de nelegalitate, invocat este întemeiat însă solicitarea recurentei de a se modifica soluțiile instanțelor nu poate fi primită întrucât cercetarea fondului nu a fost realizată în conformitate cu dispozițiile aplicabile ceea ce echivalează cu necercetarea fondului.

În consecință potrivit art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ., recursul reclamantei se va admite, decizia pronunțată în apel va fi casată, iar cauza va fi trimisă instanței de apel pentru rejudecare. Soluția de casare a avut în vedere și posibilitatea ca părțile să nu fie private de un grad de jurisdicție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC B.I.L. Nicosia, împotriva deciziei nr. 749 din 22 octombrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, casează decizia recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 7 octombrie 2005.