ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 72/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Prahova, secția comercială,

prin sentința nr. 8 din 10 iunie 2005, a admis acțiunea precizată formulată de

reclamanții C.E., D.R.F. și D.E., în contradictoriu cu pârâta SC C. SA cu

sediul social în Ploiești, în sensul că a dispus anularea parțială a hotărârii

A.G.A. din 4 noiembrie 2004, respectiv punctul 3 referitor la repartizarea

profitului net pe anul 2003. De asemenea, a mai obligat pârâta să plătească

reclamantei suma de 20.103.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În fundamentarea acestei

soluții instanța de fond a reținut că prin acțiunea formulată de reclamanți s-a

susținut că hotărârea A.G.A. din data de 4 noiembrie 2004 a fost adoptată cu

încălcarea dispozițiilor Legii nr. 82/1991 a contabilității, referitor la pct. 3

din cuprinsul acesteia, prin care s-a dispus repartizare profitului net pe anul

2003, ca sursă de plată A.V.A.S. și dividende către acționarii societății.

Prin bilanțul contabil

pentru exercițiul financiar pe anul 2003, întocmit cu respectarea dispozițiilor

Legii nr. 82/1991 a contabilității, nu s-a prevăzut o repartizare a profitului

net pentru achitarea datoriei A.V.A.S. Această situație reiese din actele

depuse la dosar, respectiv hotărârea A.G.A. din 29 martie 2004, raportul de

audit financiar, certificarea bilanțului și raportul de inspecție fiscală

încheiat la data de 21 septembrie 2004.

Prin această repartizare a

profitului net, contrară bilanțului contabil s-a realizat un transfer nelegal

din contul „dividende” în contul „datorii” și a reprezentat un act de

dispoziție care nu poate fi efectuat decât prin acceptarea tuturor

acționarilor.

A fost respinsă excepția

tardivității introducerii acțiunii formulată de pârâtă, considerându-se că

acțiunea a fost formulată în termenul de 15 zile de la publicarea hotărârii A.G.A.

în M. Of.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 221 din 13

septembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC C. SA

Ploiești împotriva sentinței civile nr. 8 din 10 august 2005 pronunțată de

Tribunalul Prahova, secția comercială. A mai fost obligată apelanta să

plătească intimaților suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la

instanța de apel.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a stabilit, referitor la excepția de tardivitate invocată de

apelanta-pârâtă, că este neîntemeiată. Hotărârea A.G.A. a cărei anulare

parțială s-a dispus, a fost publicată în M. Of. al României din 30 noiembrie

2004, iar acțiunea în anulare pct. 3 al hotărârii A.G.A. a fost trimisă

instanței, cu poșta, pe data de 15 decembrie 2004. Acesta este termenul legal

care trebuie luat în calcul, chiar dacă acțiunea a fost restituită

reclamanților pentru a se timbra, iar ulterior a fost retrimisă instanței cu

poșta și reînregistrată la data de 5 ianuarie 2005.

Pe fondul cauzei s-a

constatat că pct. 3 al hotărârii A.G.A. criticate se referă la faptul că

profitul net al societății pe anul 2003 s-a repartizat astfel: 11 miliarde lei

sursă de plată A.V.A.S. și 2,8 miliarde lei către acționarii societății.

Au fost preluate în

totalitate argumentele instanței de fond, în menținerea sentinței atacate, prin

aceea că raportul de audit financiar și certificarea bilanțului contabil

încheiat la 31 decembrie 2003, cât și raportul de inspecție fiscală încheiat la

21 septembrie 2004, nu fac mențiunea despre această datorie și despre faptul de

a fi achitată din profitul obținut pe anul 2003.

Datoria A.V.A.S. nu a fost

cuprinsă în actele contabile pentru exercițiul financiar al anului 2003 și nici

nu putea fi acoperită din dividendele anului 2003, ele urmând a fi repartizate

asociaților. Dispozițiile legii contabilității nr. 82/1991 și Normele

metodologice de aplicare ale acesteia, precum și O.M.F. nr. 306/2002 care

cuprinde reglementări contabile stricte cu privire la bilanțul contabil,

balanța și contul de profit și pierderi, necesită respectarea lor cu

rigurozitate.

Împotriva deciziei nr. 221

din 13 septembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială

și de contencios administrativ, a promovat recurs pârâta SC C. SA Ploiești,

care a criticat această hotărâre, în esență, sub aspectele că în mod greșit nu

a fost admisă excepția de tardivitate, cererea de chemare în judecată fiind

depusă în luna ianuarie 2005, peste termenul legal de 15 zile, precum și

greșita apreciere a probelor, prin aceea că pct. 3 din hotărârea A.G.A. din 4

noiembrie 2004 referitor la repartizarea profitului net realizat în anul 2003 a

fost adoptat cu respectarea prevederilor legale în vigoare. S-a solicitat

admiterea recursului, anularea hotărârilor atacate ca netemeinice și nelegale

și pe fond respingerea acțiunii reclamanților în principal ca tardivă, iar în

subsidiar ca nefondată, fiind invocat ca temei de drept art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Intimații-reclamanți C.E., D.R.F.

și D.E., au depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care au cerut

respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând

materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în

cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, recursul pârâtei SC C.

SA Ploiești urmând a fi respins, ca nefondat, pentru următoarele considerente.

De necontestat că, potrivit

dispozițiilor cuprinse în art. 132 din Legea nr. 31/1990, modificată și republicată,

hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv

sunt obligatorii chiar și pentru acționarii care nu au luat parte la adunare

sau au votat contra. Alin. (2) al aceluiași text de lege, precizează că

hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi

atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării lor în M. Of.

al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte

la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze

aceasta în procesul-verbal al ședinței.

Instanțele judecătorești

anterioare, printr-o completă și integrală apreciere a probelor, au apreciat că

acțiunea promovată de reclamanți respectă exigențele legale descrise anterior.

Astfel, hotărârea A.G.A. a SC C. SA Ploiești din data de 4 noiembrie 2004 a

fost publicată în M. Of. al României din 30 noiembrie 2004. Reclamanta C.E. a

trimis acțiunea prin poștă, recomandat, la data de 15 decembrie 2004, pe adresa

Tribunalului Prahova.

Acțiunea reclamanților

poartă ca primă dată de înregistrare, data de 17 decembrie 2004, iar prin

rezoluția din 20 decembrie 2004 a fost restituită acțiunea pentru a fi

timbrată. Reclamanții s-au conformat recomandării de a timbra acțiunea, care

ulterior a fost înregistrată cu data de 3 ianuarie 2005 pe rolul instanței de

fond.

Apare cât se poate de

evident că termenul imperativ stipulat de legea specială în materie a fost

întocmai respectat, dovada în acest sens fiind făcută cu acte.

Pe fondul cauzei, a fost stabilită

o corectă situație de fapt și de drept, prin verificare întregii documentații

existente la dosarul cauzei.

Semnificație în sprijinul

admiterii acțiunii reclamanților, o are și hotărârea din 29 martie 2004 a

Adunării Generale Ordinare a Acționarilor din cadrul SC C. SA Ploiești, prin

care s-au aprobat: bilanțul contabil și contul de profit și pierderi pe anul

2003, raportul Comisiei de cenzori asupra situațiilor financiare ale anului

2003 și bugetul de venituri pe anul 2004. Această hotărâre a fost publicată în M.

Of. al României, Partea a IV-a, nr. 1545 din 7 mai 2004, nu a fost contestată

și în cuprinsul ei nu este precizată datoria către A.V.A.S. O repartizare a

profitului net contrară bilanțului contabil, prin care se realizează un

transfer nelegal din contul „dividende” în contul „datorii”, constituie un act

de dispoziție care necesită acceptarea de către toți acționarii.

Rațiunile juridice expuse

fac ca toate criticile formulate de recurenta-pârâtă SC C. SA Ploiești

împotriva deciziei nr. 221 din 13 septembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, să fie înlăturate,

ca neîntemeiate, nefiind îndeplinite nici una din cerințele art. 304 pct. 5 C.

proc. civ.

În baza art. 274 C. proc.

civ., urmează a obliga recurenta la plata sumei de 2000 RON către intimați, cu

titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC C. SA Ploiești, împotriva deciziei nr. 221 din 13 septembrie 2005,

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata

cheltuielilor de judecată de 2000 RON, către intimați.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 11 ianuarie 2007.