ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1360/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin acțiunea introductivă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 13 iulie 2005, reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, denumită în continuare A.V.A.S., a solicitat obligarea pârâtei A.S.P.A.S. B.A.T. Boldești Scăieni la plata de daune interese datorate ca urmare a desființării contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 1119 din 30 iulie 1997 încheiat cu pârâta, având ca obiect un număr de 178.066 acțiuni reprezentând 33% din valoarea capitalului social subscris al SC B.A.T. SA Boldești Scăieni.

Potrivit susținerilor reclamantei din motivarea acțiunii, daunele interese solicitate reprezintă sumele ce constituie dobânzile datorate aferente ratelor 1-12, penalitățile de întârziere aferente acelorași rate, dividendele încasate de pârâtă pe perioada derulării contractului până la notificarea rezilierii din 9 noiembrie 2004 precum și valoarea prejudiciilor aduse instituției publice, altele decât cele enumerate mai sus al cărui cuantum se va stabili printr-o expertiză. II. Într-un prim ciclu procesual derulat în cauză, Tribunalul Prahova prin sentința nr. 1985 din 18 noiembrie 2007 a respins acțiunea formulată de A.V.A.S. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate de exercițiu, reținând că reclamanta nu a dovedit cu acte concludente situația juridică a pârâtei sub aspectul încetării personalității juridice.

Sentința tribunalului a fost desființată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță, de către Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr. 153 din 3 septembrie 2007, Curtea constatând din verificarea actelor emise de Judecătoria Ploiești după Registrul Asociaților și Fundațiilor - că pârâta figurase înregistrată la poziția nr. 61/1996. III. În rejudecare, Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 4 din data de 7 ianuarie 2008 a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la plata sumei de 1.117.763,85 lei reprezentând dobânzi și penalități datorate pentru ratele nr. 1-12 achitate cu întârziere, celelalte capete de cerere fiind respinse ca nefondate.

Instanța fondului a reținut în considerentele sentinței că părțile au stabilit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1119/1997 valoarea daunelor interese în situația desființării contractului, plata dobânzilor și penalităților de întârziere fiind astfel justificate. Referitor la dividendele solicitate instanța omologhează concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, constatând că pârâta nu a încasat dividende în calitate de acționară la SC B.A.T. SA. Capătul de cerere privind plata altor daune interese reprezentând valoarea prejudiciilor produse reclamantei a fost respins ca nedovedit, întrucât reclamanta avea sarcina de a face dovada acelor prejudicii produse urmare desființării de drept a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni.

IV. Împotriva acestei sentințe, reclamanta A.V.A.S. a declarat apel la data 25 februarie 2008 pentru motive de nelegalitate și netemeinicie vizând aplicarea greșită a dispozițiilor O.G. nr. 25/2002 incidente în cauză. Prin decizia nr. 91 din 6 mai 2008 instanța de apel competentă, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat apelul reclamantei. Verificând stabilirea situației de fapt și aplicarea legii în limitele motivelor de apel, instanța constată că părțile au prevăzut în contract o clauză penală prin care au determinat anticipat prejudiciul suferit de creditor urmare neexecutării obligațiilor contractuale, clauză care a fost avută în vedere la stabilirea daunelor-interese.

Totodată instanța constată că întinderea prejudiciului suferit de A.V.A.S. este determinată de dispozițiile art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002, potrivit cărora A.V.A.S. reține de la cumpărător toate sumele achitate de acesta în contul contractului reprezentând avans, rate, dobânzi, penalități până la desființarea contractului, precum și dividendele încasate, iar conform raportului de expertiză dispus în cauză, singurele dividende repartizate pârâtei în perioada derulării contractului au fost cele aferente anului 1997, care însă nu au fost achitate efectiv, ci au fost folosite pentru desfășurarea activității societății privatizate, reducându-se corespunzător cu această sumă cheltuielile societății.

Concluzionând, instanța de apel constată că în raport de probatoriile administrate, prima instanță a stabilit în mod corect că daunele interese solicitate în completare nu au fost dovedite, iar dividendele pretinse nu au fost încasate de pârâtă. V. Împotriva acestei decizii, A.V.A.S. a declarat la data de 19 iunie 2008 recurs, în termen legal solicitând, în principal casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei instanței de apel în vederea refacerii raportului de expertiză pentru a fi cuantificate toate daunele-interese datorate autorității urmare desființării contractului de vânzare-cumpărare acțiuni; în subsidiar reclamanta a solicitat modificarea deciziei în sensul obligării pârâtei și la plata cheltuielilor de judecată pe care le-a efectuat în cauză, cu menținerea dispozițiilor sentinței referitoare la obligarea pârâtei la plata sumei de 1.117.763,85 lei.

În drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 312 alin. (5) teza a II C. proc. civ. considerând că instanța a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului și pe motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizând aplicarea greșită a legii. În dezvoltarea motivelor de recurs invocate, recurenta a susținut că soluționarea capetelor de cerere referitoare la plata dividendelor și a celorlalte daune interese este greșită urmare aplicării și interpretării greșite a dispozițiilor O.G. nr. 25/2002 respectiv art. 21 1 din ordonanță. Se susține totodată că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 261 C. proc. civ., motivarea instanței fiind incorectă.

Potrivit recurentei se impunea în vederea stabilirii daunelor interese refacerea expertizei în raport de obiectivele formulate și de dispozițiile art. 21 din O.G. nr. 25/2002. Referitor la neacordarea cheltuielilor de judecată recurenta invocă încălcarea art. 274 C. proc. civ. arătând că la data de 23 februarie 2006 a depus la dosarul de fond ordinul de plată care atesta achitarea onorariului de expert de 600 lei. V. Asupra recursului. Înalta Curte verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, în raport de motivele de nelegalitate invocate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: 1. Deși critica privind încălcarea dispozițiilor art. 261 C. proc.

civ., referitoare la cuprinsul hotărârii judecătorești, nu este suficient dezvoltată și încadrată într-unul din motivele de nelegalitate prevăzut de art. 304 C. proc. civ., Curtea o va analiza prin prisma motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care sancționează, sub aspectul nelegalității încălcarea dispozițiilor art. 261 C. proc. civ., în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii. Or, din perspectiva ambelor ipoteze ale motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 hotărârea instanței de apel nu este susceptibilă de această critică deoarece exprimă explicit raționamentul instanței de control în adoptarea soluției de menținere a sentinței fondului.

Examinarea efectivă a motivelor de apel prin raportare la conținutul normei juridice aplicate și la răspunsul expertului la obiectivele propuse, constituie în sensul art. 261 C. proc. civ. argumentele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, argumente în deplină concordanță cu soluția adoptată. Obiecțiunile recurentei-reclamante la raportul de expertiză efectuat în fața primei instanțe au fost respinse motivat și întemeiat, în condițiile în care, necontestat, pârâta nu a încasat dividende pentru anul 1997, iar toată demonstrația recurentei pornește de la faptul că pârâta ar fi trebuit să le încaseze, astfel că și în această situație le datorează. 2. Cu privire la prejudiciul cauzat reclamantei urmare desființării contractului de vânzare-cumpărare acțiuni, art. 21 1 alin. (1) din O.G.

nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligațiilor asumate prin contractele de privatizare a societăților comerciale, astfel cum a fost modificată și completată prin O.G. nr. 40/2003, stabilește expres daunele interese pe care cumpărătorul este obligat să le plătească autorității (A.V.A.S.) respectiv dobânzi, penalități datorate pentru rate scadente și neachitate până la desființarea contractului; penalități datorate urmare neîndeplinirii celorlalte obligații contractuale; sumele reprezentând dividende încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului precum și sume privind recuperarea onorariilor de succes plătite consultanților de autoritate în cadrul programului PSAL.

Soluția adoptată în cauză sub aspectul dividendelor solicitate, nu relevă nicio încălcare a dispozițiilor legale susmenționate deoarece dividendele solicitate nu au fost încasate de cumpărător în perioada derulării contractului potrivit verificărilor contabile ce au făcut obiectul expertizei dispuse în cauză. Referitor la solicitarea altor daune interese decât dobânzi, penalități pentru ratele scadente și neachitate și dividendele încasate, Curtea constată sub un prim aspect că ele nu au fost individualizate prin acțiunea introductivă, fiind utilizată de recurenta reclamantă o formulare generică „de alte daune interese”. Numai cu ocazia stabilirii obiectivelor expertizei recurenta a precizat implicit și incomplet în ce constă prejudiciul pretins a fi cauzat de cumpărător solicitând să se calculeze „dacă valoarea de piață a unei acțiuni emise de societate la data desființării contractului este mai mică decât valoarea de piață la data privatizării”.

Or, independent de cuantificarea prejudiciului prin expertiza dispusă, recurenta reclamantă trebuia să administreze dovezi în legătură cu prejudiciul pretins ca element constitutiv al răspunderii contractuale a pârâtei respectiv faptul că prejudiciul astfel individualizat este consecința neîndeplinirii altor obligații contractuale asumate de cumpărător prin contractul de vânzare-cumpărare acțiuni, obligație ce trebuiau indicate, pentru a se afla în ipoteza prevăzută de art. 21 1 pct. 1 1 lit. a), dovezi pe care nu le-a produs, așa cum corect au reținut atât prima instanță cât și instanța de apel. Stabilirea prejudiciului și a întinderii daunelor interese pe baza unei expertize nu exonerează autoritatea de obligația de a respecta dispozițiile art. 112 C. proc.

civ. și de a administrata dovezi în sensul obiectului explicit al cererii, deoarece s-ar încălca printr-o astfel de abordare principiile care guvernează procesul civil, al legalității, exercitării cu bună credință a drepturilor procesuale, al egalității părților, al dreptului la apărare și al contradictorialității. 4. Și critica referitoare la neacordarea cheltuielilor de judecată, nu relevă nicio încălcare a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. care reglementează plata cheltuielilor de judecată de către partea care a căzut în pretenții. În fața primei instanțe, cu ocazia acordării cuvântului pe fondul cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată, fără să indice în ce constau cheltuielile făcute și care sunt dovezile care să ateste realitatea lor.

În fața instanței de apel, reclamanta nu a criticat neacordarea acestor cheltuieli de către prima instanță, prin motivele scrise de apel, solicitând numai, ca urmare a admiterii apelului să se țină seama de cheltuielile efectuate în cauză, care nu au fost detaliate nici sub aspectul cuantumului și nici în ce privesc fazele procesuale în care s-au achitat. Așa fiind, recurenta nu poate critica pentru prima dată în recurs, omisso medio, neacordarea cheltuielilor de judecată de către prima instanță, în condițiile în care în fața instanței de apel nu a formulat o astfel de critică, distinct de modul inadecvat și lacunar de tratare a acestei chestiuni. Pentru rațiunile mai sus înfățișate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 91 din 6 mai 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2009.