ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1360/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Prin acțiunea introductivă

înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 13 iulie 2005, reclamanta

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, denumită în continuare A.V.A.S.,

a solicitat obligarea pârâtei A.S.P.A.S. B.A.T. Boldești Scăieni la plata de

daune interese datorate ca urmare a desființării contractului de

vânzare-cumpărare acțiuni nr. 1119 din 30 iulie 1997 încheiat cu pârâta, având

ca obiect un număr de 178.066 acțiuni reprezentând 33% din valoarea capitalului

social subscris al SC B.A.T. SA Boldești Scăieni.

Potrivit susținerilor reclamantei din

motivarea acțiunii, daunele interese solicitate reprezintă sumele ce constituie

dobânzile datorate aferente ratelor 1-12, penalitățile de întârziere aferente

acelorași rate, dividendele încasate de pârâtă pe perioada derulării

contractului până la notificarea rezilierii din 9 noiembrie 2004 precum și

valoarea prejudiciilor aduse instituției publice, altele decât cele enumerate

mai sus al cărui cuantum se va stabili printr-o expertiză.

II. Într-un prim ciclu procesual derulat

în cauză, Tribunalul Prahova prin sentința nr. 1985 din 18 noiembrie 2007 a

respins acțiunea formulată de A.V.A.S. ca fiind introdusă împotriva unei

persoane fără capacitate de exercițiu, reținând că reclamanta nu a dovedit cu

acte concludente situația juridică a pârâtei sub aspectul încetării

personalității juridice.

Sentința

tribunalului a fost desființată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași

instanță, de către Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr. 153 din 3 septembrie

2007, Curtea constatând din verificarea actelor emise de Judecătoria Ploiești după

Registrul Asociaților și Fundațiilor - că pârâta figurase înregistrată la

poziția nr. 61/1996.

III.

În rejudecare, Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios

administrativ, prin sentința nr. 4 din data de 7 ianuarie 2008 a admis în parte

acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la plata sumei de 1.117.763,85 lei

reprezentând dobânzi și penalități datorate pentru ratele nr. 1-12 achitate cu

întârziere, celelalte capete de cerere fiind respinse ca nefondate.

Instanța fondului a reținut în considerentele

sentinței că părțile au stabilit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1119/1997

valoarea daunelor interese în situația desființării contractului, plata dobânzilor

și penalităților de întârziere fiind astfel justificate. Referitor la

dividendele solicitate instanța omologhează concluziile raportului de expertiză

contabilă întocmit în cauză, constatând că pârâta nu a încasat dividende în

calitate de acționară la SC B.A.T. SA.

Capătul de cerere privind plata altor daune interese

reprezentând valoarea prejudiciilor produse reclamantei a fost respins ca

nedovedit, întrucât reclamanta avea sarcina de a face dovada acelor prejudicii

produse urmare desființării de drept a contractului de vânzare-cumpărare

acțiuni.

IV. Împotriva acestei sentințe, reclamanta A.V.A.S.

a declarat apel la data 25 februarie 2008 pentru motive de nelegalitate și

netemeinicie vizând aplicarea greșită a dispozițiilor O.G. nr. 25/2002 incidente

în cauză.

Prin decizia nr. 91 din 6 mai 2008 instanța de apel

competentă, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, a respins ca nefondat apelul reclamantei.

Verificând stabilirea situației de fapt și aplicarea

legii în limitele motivelor de apel, instanța constată că părțile au prevăzut

în contract o clauză penală prin care au determinat anticipat prejudiciul

suferit de creditor urmare neexecutării obligațiilor contractuale, clauză care

a fost avută în vedere la stabilirea daunelor-interese.

Totodată instanța constată că întinderea

prejudiciului suferit de A.V.A.S. este determinată de dispozițiile art. 21

alin. (1) din O.G. nr. 25/2002, potrivit cărora A.V.A.S. reține de la

cumpărător toate sumele achitate de acesta în contul contractului reprezentând

avans, rate, dobânzi, penalități până la desființarea contractului, precum și

dividendele încasate, iar conform raportului de expertiză dispus în cauză,

singurele dividende repartizate pârâtei în perioada derulării contractului au

fost cele aferente anului 1997, care însă nu au fost achitate efectiv, ci au

fost folosite pentru desfășurarea activității societății privatizate,

reducându-se corespunzător cu această sumă cheltuielile societății.

Concluzionând, instanța de apel constată că în raport

de probatoriile administrate, prima instanță a stabilit în mod corect că

daunele interese solicitate în completare nu au fost dovedite, iar dividendele

pretinse nu au fost încasate de pârâtă.

V. Împotriva acestei decizii, A.V.A.S. a declarat la

data de 19 iunie 2008 recurs, în termen legal solicitând, în principal casarea

hotărârii atacate cu trimiterea cauzei instanței de apel în vederea refacerii

raportului de expertiză pentru a fi cuantificate toate daunele-interese datorate

autorității urmare desființării contractului de vânzare-cumpărare acțiuni; în

subsidiar reclamanta a solicitat modificarea deciziei în sensul obligării

pârâtei și la plata cheltuielilor de judecată pe care le-a efectuat în cauză,

cu menținerea dispozițiilor sentinței referitoare la obligarea pârâtei la plata

sumei de 1.117.763,85 lei.

În drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe

dispozițiile art. 312 alin. (5) teza a II C. proc. civ. considerând că instanța

a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului și pe motivul de

modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizând aplicarea greșită a

legii.

În dezvoltarea motivelor de recurs invocate,

recurenta a susținut că soluționarea capetelor de cerere referitoare la plata

dividendelor și a celorlalte daune interese este greșită urmare aplicării și

interpretării greșite a dispozițiilor O.G. nr. 25/2002 respectiv art. 21

1

din ordonanță. Se susține totodată că instanța de apel a încălcat dispozițiile

art. 261 C. proc. civ., motivarea instanței fiind incorectă.

Potrivit recurentei se impunea în vederea stabilirii daunelor

interese refacerea expertizei în raport de obiectivele formulate și de

dispozițiile art. 21 din O.G. nr. 25/2002.

Referitor la neacordarea cheltuielilor de judecată

recurenta invocă încălcarea art. 274 C. proc. civ. arătând că la data de 23

februarie 2006 a depus la dosarul de fond ordinul de plată care atesta achitarea

onorariului de expert de 600 lei.

V. Asupra recursului.

Înalta Curte verificând în cadrul controlului de

legalitate decizia atacată, în raport de motivele de nelegalitate invocate,

constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

261 C. proc. civ., referitoare la cuprinsul hotărârii judecătorești, nu este

suficient dezvoltată și încadrată într-unul din motivele de nelegalitate

prevăzut de art. 304 C. proc. civ., Curtea o va analiza prin prisma motivului

prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care sancționează, sub aspectul

nelegalității încălcarea dispozițiilor art. 261 C. proc. civ., în sensul că

hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive

contradictorii.

Or, din perspectiva ambelor ipoteze ale motivului

prevăzut de art. 304 pct. 7 hotărârea instanței de apel nu este susceptibilă de

această critică deoarece exprimă explicit raționamentul instanței de control în

adoptarea soluției de menținere a sentinței fondului.

Examinarea efectivă a motivelor de apel prin

raportare la conținutul normei juridice aplicate și la răspunsul expertului la

obiectivele propuse, constituie în sensul art. 261 C. proc. civ. argumentele de

fapt și de drept care au format convingerea instanței, argumente în deplină concordanță

cu soluția adoptată.

Obiecțiunile recurentei-reclamante la raportul de

expertiză efectuat în fața primei instanțe au fost respinse motivat și

întemeiat, în condițiile în care, necontestat, pârâta nu a încasat dividende

pentru anul 1997, iar toată demonstrația recurentei pornește de la faptul că

pârâta ar fi trebuit să le încaseze, astfel că și în această situație le

datorează.

urmare desființării contractului de vânzare-cumpărare acțiuni, art. 21

1

alin.

(1) din O.G. nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării

obligațiilor asumate prin contractele de privatizare a societăților comerciale,

astfel cum a fost modificată și completată prin O.G. nr. 40/2003, stabilește

expres daunele interese pe care cumpărătorul este obligat să le plătească autorității

(A.V.A.S.) respectiv dobânzi, penalități datorate pentru rate scadente și

neachitate până la desființarea contractului; penalități datorate urmare

neîndeplinirii celorlalte obligații contractuale; sumele reprezentând dividende

încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului precum și

sume privind recuperarea onorariilor de succes plătite consultanților de autoritate

în cadrul programului PSAL.

Soluția adoptată în cauză sub aspectul dividendelor

solicitate, nu relevă nicio încălcare a dispozițiilor legale susmenționate

deoarece dividendele solicitate nu au fost încasate de cumpărător în perioada

derulării contractului potrivit verificărilor contabile ce au făcut obiectul

expertizei dispuse în cauză.

Referitor la solicitarea altor daune interese decât

dobânzi, penalități pentru ratele scadente și neachitate și dividendele

încasate, Curtea constată sub un prim aspect că ele nu au fost individualizate

prin acțiunea introductivă, fiind utilizată de recurenta reclamantă o formulare

generică „de alte daune interese”.

Numai cu ocazia stabilirii obiectivelor expertizei

recurenta a precizat implicit și incomplet în ce constă prejudiciul pretins a

fi cauzat de cumpărător solicitând să se calculeze „dacă valoarea de piață a

unei acțiuni emise de societate la data desființării contractului este mai mică

decât valoarea de piață la data privatizării”.

Or, independent de cuantificarea prejudiciului prin

expertiza dispusă, recurenta reclamantă trebuia să administreze dovezi în

legătură cu prejudiciul pretins ca element constitutiv al răspunderii

contractuale a pârâtei respectiv faptul că prejudiciul astfel individualizat

este consecința neîndeplinirii altor obligații contractuale asumate de

cumpărător prin contractul de vânzare-cumpărare acțiuni, obligație ce trebuiau

indicate, pentru a se afla în ipoteza prevăzută de art. 21

1

pct. 1

1

lit. a), dovezi pe care nu le-a produs, așa cum corect au reținut atât prima

instanță cât și instanța de apel.

Stabilirea prejudiciului și a întinderii daunelor

interese pe baza unei expertize nu exonerează autoritatea de obligația de a

respecta dispozițiile art. 112 C. proc. civ. și de a administrata dovezi în

sensul obiectului explicit al cererii, deoarece s-ar încălca printr-o astfel de

abordare principiile care guvernează procesul civil, al legalității,

exercitării cu bună credință a drepturilor procesuale, al egalității părților,

al dreptului la apărare și al contradictorialității.

de judecată, nu relevă nicio încălcare a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. care

reglementează plata cheltuielilor de judecată de către partea care a căzut în

pretenții.

În fața primei instanțe, cu ocazia acordării

cuvântului pe fondul cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat

cheltuieli de judecată, fără să indice în ce constau cheltuielile făcute și

care sunt dovezile care să ateste realitatea lor.

În fața instanței de apel, reclamanta nu a criticat

neacordarea acestor cheltuieli de către prima instanță, prin motivele scrise de

apel, solicitând numai, ca urmare a admiterii apelului să se țină seama de

cheltuielile efectuate în cauză, care nu au fost detaliate nici sub aspectul

cuantumului și nici în ce privesc fazele procesuale în care s-au achitat.

Așa fiind, recurenta nu poate critica pentru prima

dată în recurs, omisso medio, neacordarea cheltuielilor de judecată de către

prima instanță, în condițiile în care în fața instanței de apel nu a formulat o

astfel de critică, distinct de modul inadecvat și lacunar de tratare a acestei

chestiuni.

Pentru rațiunile mai sus înfățișate Înalta Curte în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta A.V.A.S. BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 91 din 6 mai

2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 mai 2009.