ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 430/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 29

noiembrie 2005 reclamanta A.V.A.S. cheamă în judecată pe pârâta A.S.A.P.

Ialomița solicitând instanței să fie obligată pârâta la plata sumei de 9.176,54

lei reprezentând daune interese datorate ca urmare a desființării contractului

de vânzare-cumpărare acțiuni nr.IL 10/1999 din care 346,37 lei reprezentând

dobânzi calculate pentru ratele nr. 9 și 10 și 8.830,17 lei penalități

calculate pentru ratele 7-10, precum și la plata altor prejudicii cauzate

reclamantei prin nerespectarea obligațiilor contractuale, prejudicii ce vor fi

cuantificate ulterior, după efectuarea unei expertize conform art. 21 alin. (3)

din O.G. nr. 25/2002.

La data de 15 februarie 2006 reclamanta

își precizează cel de al doilea capăt de cerere arătând că solicită obligarea

pârâtei și la plata de daune în cuantum provizoriu de 500 Euro urmând, ca după

efectuarea expertizei să-și precizeze din nou acțiunea în funcție de

concluziile expertului.

La data de 28 iunie 2007 reclamanta și-a

precizat câtimea pretențiilor arătând că solicită obligarea pârâtei la plata

sumei de 9.176,54 lei reprezentând daune-interese constând în dobânzi și

penalități datorate ca urmare a desființării contractului de vânzare-cumpărare

acțiuni nr. IL 10/1999 și a sumei de 150.374,208 lei reprezentând daune

interese solicitate în temeiul art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002 constând

în diferența dintre valoarea activului net contabil la data privatizării și

valoarea activului net contabil la data desființării contractului de

privatizare, proporțional cu numărul de acțiuni revenit în proprietatea

reclamantei.

Prin sentința nr. 9028 din 3 iulie 2007

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, admite în parte acțiunea

precizată formulată de reclamantă, obligă pârâta la plata către reclamantă a

sumei de 9.176,54 lei cu titlu de dobânzi și penalități și respinge capătul de

cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 150.374,208 lei ca

neîntemeiat, cu 200 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei.

Pentru a decide astfel instanța reține

incidența, în cauză, a prevederilor art. 5.1 lit. b) și ale art. 5.3 din

contractul în litigiu referitoare la plata de dobânzi de 10% pe an pentru suma

neachitată și la plata penalității de 0,3% pentru fiecare zi de întârziere

calculată la valoarea sumei neachitate din prețul de cumpărare, prevederi

contractuale confirmate și de dispozițiile art. 21 alin. 1 din O.G. nr. 25/2002

cu modificările ulterioare, privind unele măsuri pentru monitorizarea

postprivatizare a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni deținute de stat

la societățile comerciale, precum și că reclamanta nu a probat că scăderea

considerabilă a activului net contabil al societății privatizate în perioada 31

decembrie 1999-31 decembrie 2004 este imputabilă pârâtei, cu atât mai mult cu

cât aceasta având doar 48,64% din capitalul social nu deținea controlul asupra

societății spre a putea influența decizia în adunarea generală, iar principiul

repunerii părților în situația anterioară presupune doar restituirea către

reclamantă a numărului de acțiuni vândute și nu acțiuni de aceeași valoare.

Prin decizia comercială nr. 89 din 29

februarie 2008 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, respinge ca

nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței primei instanțe,

reținând, în acest sens, că reclamanta apelantă nu a făcut dovada că pârâta

intimată și-ar fi încălcat obligațiile asumate prin contractul de

vânzare-cumpărare de acțiuni, în litigiu, de a nu aproba în Adunarea Generală a

acționarilor societății privatizate modificarea obiectului principal de

activități al acesteia, dizolvarea sau lichidarea involuntară și nici că a

produs alte prejudicii Statului Român prin exprimarea în adunările generale a

unui vot favorabil unor operațiuni prin care s-ar fi urmărit fraudarea intereselor

reclamantei, astfel că cel de al doilea capăt de cerere a fost corect respins

de către instanța de fond.

Împotriva deciziei de mai sus reclamanta

declară recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., admiterea acestuia, modificarea deciziei atacate, admiterea

apelului, schimbarea sentinței pronunțate în fond și, pe cale de consecință,

admiterea în tot a acțiunii sale și arătând, în esență, că decizia recurată a

fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002,

instanța de apel neobligând pe pârâtă și la acoperirea prejudiciului suferit

prin diminuarea valorii activului net contabil al societății privatizate,

acțiunile acesteia nemaiputând fi valorificate pe calea unei noi privatizări întrucât

valoarea lor este zero, iar principiul repunerii părților în situația

anterioară, ca urmare a desființării contractului, impune restituirea

acțiunilor la o valoare identică cu aceea avută la momentul încheierii

contractului în cauză.

Recursul nu este fondat.

Examinând criticile recurentei prin

prisma motivului de nelegalitate invocat, se constată că, așa cum judicios a

reținut și instanța de apel, confirmând soluția primei instanțe, recurenta

reclamantă nu a produs dovezi în sensul că pârâta intimată, deținătoare doar a

48,64% din capitalul social al societății privatizate nu ar fi depus toate

eforturile pentru a-și impune propria politică în Adunarea generală a

societății menționate sau că ar fi achiesat la adoptarea de măsuri de natură să

împiedice rentabilizarea și dezvoltarea societății, contribuind la diminuarea

activului net contabil, precum și că „principiul repunerii părților în situația

anterioară” în speță presupune doar ca recurentei reclamante să i se returneze

numărul de acțiuni deținute la societatea privatizată și transmise pârâtei

intimate prin contractul în litigiu.

Astfel fiind, decizia recurată nefiind

rezultatul încălcării de către instanța de apel a dispozițiilor art. 21 alin. (3)

din O.G. nr. 25/2002, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă

împotriva deciziei instanței de control judiciar, decizie legală și temeinică.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S.

București împotriva sentinței nr. 89 din 29 februarie 2008 a Curții de Apel

București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 12 februarie 2009.