ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 430/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 29 noiembrie 2005 reclamanta A.V.A.S. cheamă în judecată pe pârâta A.S.A.P. Ialomița solicitând instanței să fie obligată pârâta la plata sumei de 9.176,54 lei reprezentând daune interese datorate ca urmare a desființării contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr.IL 10/1999 din care 346,37 lei reprezentând dobânzi calculate pentru ratele nr. 9 și 10 și 8.830,17 lei penalități calculate pentru ratele 7-10, precum și la plata altor prejudicii cauzate reclamantei prin nerespectarea obligațiilor contractuale, prejudicii ce vor fi cuantificate ulterior, după efectuarea unei expertize conform art. 21 alin. (3) din O.G.

nr. 25/2002. La data de 15 februarie 2006 reclamanta își precizează cel de al doilea capăt de cerere arătând că solicită obligarea pârâtei și la plata de daune în cuantum provizoriu de 500 Euro urmând, ca după efectuarea expertizei să-și precizeze din nou acțiunea în funcție de concluziile expertului. La data de 28 iunie 2007 reclamanta și-a precizat câtimea pretențiilor arătând că solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 9.176,54 lei reprezentând daune-interese constând în dobânzi și penalități datorate ca urmare a desființării contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. IL 10/1999 și a sumei de 150.374,208 lei reprezentând daune interese solicitate în temeiul art. 21 alin. (3) din O.G.

nr. 25/2002 constând în diferența dintre valoarea activului net contabil la data privatizării și valoarea activului net contabil la data desființării contractului de privatizare, proporțional cu numărul de acțiuni revenit în proprietatea reclamantei. Prin sentința nr. 9028 din 3 iulie 2007 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, admite în parte acțiunea precizată formulată de reclamantă, obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 9.176,54 lei cu titlu de dobânzi și penalități și respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 150.374,208 lei ca neîntemeiat, cu 200 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei.

Pentru a decide astfel instanța reține incidența, în cauză, a prevederilor art. 5.1 lit. b) și ale art. 5.3 din contractul în litigiu referitoare la plata de dobânzi de 10% pe an pentru suma neachitată și la plata penalității de 0,3% pentru fiecare zi de întârziere calculată la valoarea sumei neachitate din prețul de cumpărare, prevederi contractuale confirmate și de dispozițiile art. 21 alin. 1 din O.G.

nr. 25/2002 cu modificările ulterioare, privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni deținute de stat la societățile comerciale, precum și că reclamanta nu a probat că scăderea considerabilă a activului net contabil al societății privatizate în perioada 31 decembrie 1999-31 decembrie 2004 este imputabilă pârâtei, cu atât mai mult cu cât aceasta având doar 48,64% din capitalul social nu deținea controlul asupra societății spre a putea influența decizia în adunarea generală, iar principiul repunerii părților în situația anterioară presupune doar restituirea către reclamantă a numărului de acțiuni vândute și nu acțiuni de aceeași valoare.

Prin decizia comercială nr. 89 din 29 februarie 2008 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței primei instanțe, reținând, în acest sens, că reclamanta apelantă nu a făcut dovada că pârâta intimată și-ar fi încălcat obligațiile asumate prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, în litigiu, de a nu aproba în Adunarea Generală a acționarilor societății privatizate modificarea obiectului principal de activități al acesteia, dizolvarea sau lichidarea involuntară și nici că a produs alte prejudicii Statului Român prin exprimarea în adunările generale a unui vot favorabil unor operațiuni prin care s-ar fi urmărit fraudarea intereselor reclamantei, astfel că cel de al doilea capăt de cerere a fost corect respins de către instanța de fond.

Împotriva deciziei de mai sus reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului, schimbarea sentinței pronunțate în fond și, pe cale de consecință, admiterea în tot a acțiunii sale și arătând, în esență, că decizia recurată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002, instanța de apel neobligând pe pârâtă și la acoperirea prejudiciului suferit prin diminuarea valorii activului net contabil al societății privatizate, acțiunile acesteia nemaiputând fi valorificate pe calea unei noi privatizări întrucât valoarea lor este zero, iar principiul repunerii părților în situația anterioară, ca urmare a desființării contractului, impune restituirea acțiunilor la o valoare identică cu aceea avută la momentul încheierii contractului în cauză.

Recursul nu este fondat. Examinând criticile recurentei prin prisma motivului de nelegalitate invocat, se constată că, așa cum judicios a reținut și instanța de apel, confirmând soluția primei instanțe, recurenta reclamantă nu a produs dovezi în sensul că pârâta intimată, deținătoare doar a 48,64% din capitalul social al societății privatizate nu ar fi depus toate eforturile pentru a-și impune propria politică în Adunarea generală a societății menționate sau că ar fi achiesat la adoptarea de măsuri de natură să împiedice rentabilizarea și dezvoltarea societății, contribuind la diminuarea activului net contabil, precum și că „principiul repunerii părților în situația anterioară” în speță presupune doar ca recurentei reclamante să i se returneze numărul de acțiuni deținute la societatea privatizată și transmise pârâtei intimate prin contractul în litigiu.

Astfel fiind, decizia recurată nefiind rezultatul încălcării de către instanța de apel a dispozițiilor art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva deciziei instanței de control judiciar, decizie legală și temeinică.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva sentinței nr. 89 din 29 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 12 februarie 2009.