ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.05.2005

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2933/2005

HOTĂRÂRE
18.05.2005
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2933/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la Tribunalul Bacău sub nr. 702/2004, A.P.A.P.S. a solicitat instanței ca prin

sentința ce o va da în contradictoriu cu M.V. și SC R. SA Buzău să fie obligat

primul pârât la executarea obligației nr. 8.9 ce și-a asumat-o prin contractul de

vânzare-cumpărare de acțiuni din 31 martie 2000, în sensul de a determina

societatea să achite datoriile ce le are acesta către ei, să fie obligat la

plata de daune cominatorii de un milion pe fiecare zi de întârziere în

executarea obligației, la plata sumei de 479.166.000 lei cu titlu de rate

scadente, conform convențiilor nr. 141 din 19 aprilie 1995 și 331 din 28 iunie

1995, modificată prin actul adițional din data de 11 aprilie 1996.

Tribunalul Buzău prin

sentința civilă nr. 775 din 11 august 2004, a respins acțiunea reținând că

obligația prevăzută de art. 8.9 din contract este nulă, plata pentru suma

pretinsă nu incumbă pârâtului, reclamanta trebuie să o recupereze de la debitor

în termenul de prescripție.

Curtea de Apel Ploiești,

prin decizia civilă nr. 802 din 17 noiembrie 2004, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței mai sus menționate.

A.V.A.S. a declarat recurs

împotriva deciziei invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând

că instanța a interpretat greșit dispozițiile art. 1010 C. civ., clauza

prevăzută în art. 8.9 din contract nu echivalează cu lipsa intenției de a se

obliga din partea debitorului, acesta a fost de acord cu inserarea în contract

a clauzei din art. 8.9, iar datoriile trebuie apreciate că se datorează de la

data când cumpărătorul a dobândit calitatea de acționar al SC R. SA.

Recursul a fost respins, ca

nefondat, pentru următoarele motive:

Potrivit dispozițiilor art. 1006

de un eveniment pe care și una și alta din părțile contractante poate să-l facă

a se întâmpla sau să-l împiedice, iar potrivit dispozițiilor art. 1010 C. civ.,

„Obligația este nulă când s-a contractat sub o condiție potestativă din partea

aceluia ce se obligă”.

La data de 31 martie 2000,

între reclamantă și M.V. s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de

acțiuni.

Potrivit dispozițiilor art. 8.9

din actul respectiv, M.V. se obliga „să determine” SC R. SA să-și achite

datoriile restante ce le avea către F.P.S. în sumă de 479.166.000 lei (credite

și penalități).

Executarea obligației

respective depinde exclusiv de voința pârâtului, nefiind prevăzută nici o sancțiune

în cazul neexecutării, nu s-a obligat să achite el datoria în situația în care

nu va reuși să determine societatea să plătească, deci nu e debitor. În plus,

așa cum au reținut și instanțele, obligația asumată este și „imposibilă”,

pârâtul nu are și nu avea mijloacele necesare a determina societatea la plată

fiind un acționar minoritar.

Faptul că a fost de acord cu

inserarea în contact a clauzei respective, nu echivalează cu asumarea

obligației de a achita datoriile în cazul în care acțiunea sa ar rămâne fără

rezultat sau nu ar întreprinde nimic pentru a determina societatea la plată.

Rezultă din cele mai sus

reținute, așa cum s-a arătat, că obligația asumată de pârât prin art. 8.9 din

contract este sub condiție pur potestativă, conform dispozițiilor legale mai

sus menționate, depinde doar de voința lui să acționeze în sensul în care s-a

convenit neputând fi constrâns la aceasta, situație reținută corect de

instanțe, neavând relevanță dobândirea de către pârât a calității de acționar

pentru data curgerii termenului de prescripție a plății datoriilor, nefiind

debitor, nu s-a obligat să plătească sumele datorate de societate.

Pentru motivele arătate s-a

respins, ca nefondat, recursul.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 802

din 17 noiembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ.

I

revocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 18 mai 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-05-08
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1360/2009
de Apel Ploiești prin decizia nr. 153 din 3 septembrie 2007, Curtea constatând din verificarea actelor emise de Judecătoria Ploiești după Registrul Asociaților și Fundațiilor - că pârâta figurase înregistrată la poziția nr. 61/1996. III. În
ÎCCJ 2005-10-03
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 797/2008
0.517,564 ron pentru nerespectarea clauzei 9.15.5 față de transmiterea dovezii gajului la A.V.A.S. la data de 14 decembrie 2002 și formularea acțiunii la 31 martie 2006, cu depășirea termenului de prescripție și respinsă pentru restul prete
ÎCCJ 2010-03-16
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1037/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta A.V.A.S. București a chemat în judecată pe pârâta SC C.P.P.E.I.A. SA, solicitând ca prin hotărârea care
ÎCCJ 2005-06-28
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3942/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2902 din 7 noiembrie 2003, Tribunalul Neamț a respins acțiunea promovată de reclamanta A.P.A.P.S. în contradictor cu pârâta SC R. SA Rom
ÎCCJ 2009-03-05
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 716/2009
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția comercială, prin sentința nr. 4690 din 17 noiembrie 2005 a admis în parte acțiunea formulată de A.V.A.S. cu sediul social în
Sursă