ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 716/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția comercială, prin

sentința nr. 4690 din 17 noiembrie 2005 a admis în parte acțiunea formulată de

A.V.A.S.

cu sediul social în

București în contradictoriu cu pârâta Asociația S.A. Buzescu cu sediul social

în comuna Buzescu județul Teleorman, în sensul că a dispus rezoluțiunea

contractului de vânzare - cumpărare acțiuni din 1997.

A fost obligată pârâta la

plata sumei de 722.272.354 lei reprezentând daune - interese, formate din

91.909.023 lei contravaloare dobândă la ratele 1 - 5 și 5.881.399 lei dividende

încasate de cumpărător pe perioada 1997 - 1999.

A mai fost respinsă cererea

de dividende pentru anul 2003 ca neîntemeiată.

S-a reținut, în principal,

că pârâta nu și-a respectat obligația de plată la scadență a sumelor datorate

în condițiile convenite în contract, astfel că reclamanta este îndreptățită să

solicite rezoluțiunea contractului în temeiul art. 1020 și

art.

1021 C. civ.

Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, prin decizia nr. 134 din 22 martie 2006 a admis apelul

declarat de reclamanta

A.V.A.S.

București împotriva sentinței nr. 4690 din 17 noiembrie 2005 a Tribunalului

București, secția a VI-a comercială, a desființat sentința atacată și a trimis

cauza spre rejudecare la aceiași instanță, cu motivarea că deși s-a admis

conform art. 1020 –

art.

1021

C. civ. rezoluțiunea contractului, nu s-a ținut seama de precizările

reclamantei în sensul constatării rezoluțiunii contractului ca urmare a

operării pactului comisoriu stipulat de părți în contract.

Rejudecând cauza,

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 7659 din 6

iunie 2007 a admis acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de

reclamanta A.V.A.S., a constatat rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare

de acțiuni din 1997 încheiat între părți și a obligat pârâta la plata sumei de

72.227,23 ron (722.272.354 lei rol) reprezentând daune - interese, formate din

9.190,90 ron penalități la ratele 1 - 5 și 588,13 ron dividende încasate de

cumpărător pe perioada 1997 - 1998.

A fost respins ca neîntemeiat

capătul de cerere referitor la cheltuielile aferente anului 2003.

În fundamentarea acestei

soluții s-a avut în vedere principiul non reformatio in peius, cuantumul

daunelor interese stabilindu-se potrivit sentinței nr. 4690 din 17 noiembrie

2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr.

9265/2004.

Conform art. 21

alin.

(1) din O.G. nr. 25/2001 s-a

constatat că pârâta datorează cu titlu de daune și dividendele aferente anilor

1997 - 1998 încasate de cumpărător proporțional cu numărul de acțiuni deținute

la SC A.B. SA, în cuantum de 588,13 ron.

Cu privire la dividendele

aferente anului 2003 expertiza contabilă efectuată în cauză a stabilit că în

exercițiul financiar al anului 2003 societatea privatizată a înregistrat o pierdere

de 1.806.417.000 lei, valoarea dividendelor fiind zero.

Prin decizia comercială nr. 112

din 13 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, a fost

respins ca nefondat apelul reclamantei A.V.A.S. București împotriva sentinței

comerciale nr. 7659 din 6 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, fiind preluate în esență toate argumentele expuse anterior.

Împotriva deciziei nr. 112

din 13 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

a promovat recurs reclamanta A.V.A.S. care a criticat această hotărâre pentru

nelegalitate, solicitând în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea

recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului, schimbarea în

parte a sentinței fondului și pe cale de consecință admiterea tuturor

pretențiilor A.V.A.S., cu menținerea celorlalte dispoziții.

În dezvoltarea motivelor de

recurs s-a evocat, că deși a fost efectuată o expertiză contabilă, instanța nu

a dat dovadă de rol activ, ea având obligația de a cuantifica toate

prejudiciile suferite de A.V.A.S., respectiv și a altor daune cauzate ca urmare

a modului de desfășurare a activității pârâtei pe perioada de valabilitate a

contractului de privatizare. Mai mult, instanța trebuia să dispună comunicarea

raportului de expertiză către reclamantă sau să-i indice cuantumul exact al

daunelor astfel cum ele rezultau din expertiză.

Înalta Curte, analizând

materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse

prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a

respinge ca nefondat recursul A.V.A.S, pentru următoarele considerente.

Nu poate fi primită teza

susținută de reclamanta - recurentă conform căreia, în soluționarea cauzei,

instanța a fost lipsită de rol activ.

Astfel, instanța de fond, la

termenul din 1 septembrie 2006, la cererea A.V.A.S. a încuviințat efectuarea

unei expertize contabile cu toate obiectivele așa cum au fost propuse de

reclamantă, fiind desemnat prin tragere la sorți expertul contabil G.M.

Este adevărat că, potrivit art.

129 pct. 5 C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate

mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului

în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în

scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice. Mai mult, ei pot ordona

administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se

împotrivesc.

Nu se poate reține că a fost

încălcat principiul rolului activ al instanței, deoarece au fost puse în discuția

părților toate excepțiile invocate, a fost respectat principiul

contradictorialității și al dreptului la apărare, au fost depuse la dosar acte

întâmpinări și acordate termene, pentru a se lua cunoștință de fiecare parte de

conținutul raportului de expertiză contabilă, fiind formulate și obiecțiuni la

acest raport, urmat de răspunsurile corespunzătoare.

Rolul activ nu înseamnă, așa

cum a evidențiat jurisprudența, încălcarea principiului disponibilității în

procesul civil, deoarece obligația de a-și proba apărările revine

reclamantului, în condițiile dispozițiilor art. 1169 C. civ., instanța neputând

să se substituie voinței părților, judecătorul fiind însă obligat să descopere

adevărul și să dea părților, în egală măsură, îndrumare în apărarea drepturilor

și intereselor legitime.

Același cadrul legal,

instituie părților îndatorirea ca, în condițiile legii să urmărească

desfășurarea și finalizarea procesului, să îndeplinească actele de procedură în

condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și

exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 [alin. (1)] și

să-și probeze pretențiile și apărările.

De remarcat că reclamanta a

lipsit nejustificat la termenele din 24 noiembrie 2006, 19 ianuarie 2007 și 25

mai 2007, iar raportul de expertiză contabilă a fost depus la data de 9 mai

și studia raportul de expertiză depus.

Este unanim recunoscut că art.

6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră, într-o largă

accepție, asigurarea și recunoașterea, aplicarea universală și efectivă a

obligației de a fi respectate drepturile omului, prin aceea că orice persoană

are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen

rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială,

instituită de lege care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor

sale cu caracter civil. În soluționarea cauzei, instanța a dovedit pe deplin că

a respectat cu rigurozitate spiritul european al echității juridice, ținând

cont de toate garanțiile conferite privitoare atât la exercitarea dreptului la

apărare, contradictorialitate și al egalității armelor în procesul civil.

Pentru aceste rațiuni,

urmează a respinge ca nefondat recursul reclamantei A.V.A.S. București

împotriva deciziei nr. 112 din 13 martie 2007 a Curții de Apel București, secția

a V-a comercială, nefiind îndeplinită nicio cerință prevăzută de dispozițiile art.

304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 112 din 13

martie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 martie 2009.