ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3942/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 2902 din 7

noiembrie 2003, Tribunalul Neamț a respins acțiunea promovată de reclamanta A.P.A.P.S.

în contradictor cu pârâta SC R. SA Roman, având ca obiect obligarea acesteia la

plata sumei de 1.939.114.078 lei, reprezentând debite scadente în baza

convenției nr. 293/1995 modificată prin actul adițional din 16 septembrie 1999

și 843/1996 și prin actul adițional din 16 septembrie 1999.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut pe baza probelor administrate că, de la data încheierii

contractului I.S. 28 din 28 decembrie 2001 novația își produce efectele în

privința penalităților de întârziere, vechea obligație încetând. În privința

ratelor scadente s-a constatat că pârâta a achitat prima tranșă a acestora, iar

pentru suma de 383.000.000 lei, termenul scadent este 31 decembrie 2003,

cererea reclamantei fiind, deci, prematur introdusă.

Curtea de Apel Bacău, secția

comercială, prin decizia nr. 83 din 5 aprilie 2004, a respins ca nefondat

apelul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. București, împotriva sentinței, înlăturând

criticile acesteia cu privire la greșita interpretare a contractului 28/2001,

în sensul operării unei novații prin schimbare de debitor el referindu-se numai

la penalități.

În considerentele deciziei s-a

reținut că între părți s-a încheiat convenția 293/1995 cu actele adiționale,

prin care reclamanta a pus la dispoziția pârâtei suma de 695.000.000 lei în

vederea restructurării prin dotări de investiții, aceasta fiind obligată prin

hotărâre judecătorească irevocabilă la plata sumei de 459.670.616 lei.

Prin contractul I.S. din 28

decembrie 2001, reclamanta a vândut A.P.A.S. pachetul de 51 % din acțiunile

societății, iar aceasta, prin art. 9.10 din contract, s-a obligat în calitatea

sa de acționar să asigure plata de către societate a dobânzilor sale către

reclamanta A.P.A.P.S., conform unui grafic punctual, clauză care conține o

obligație de diligență și care exclude orice intenție de a nova, interpretarea

instanței de fond deci greșită.

A reținut, totodată, că prin

respectivul contract apelanta a stabilit cuantumul creanței sale la 683.000.000

lei și a instituit unilateral condiții favorabile de restituire față de

contractul inițial, opozabile societății deși contractul a fost încheiat cu A.P.A.S.

- ul, situație reținută cu autoritate de lucru judecat de decizia 656/R/2003,

pronunțată de Tribunalul Neamț.

În contra deciziei reclamanta

A.P.A.P.S. a declarat recurs pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ., solicitând modificarea acesteia, iar pe fond, obligarea intimatei

pârâte la plata sumei de 1.939.114.078 lei, reprezentând rate și penalități de

întârziere.

În esență, criticile recurentei se

rezumă la greșita interpretare a clauzei 9.10 din contractul I.S. 28/2001, în

sensul că ar fi modificat clauzele convenției 293/1995 și care puteau fi

modificate numai prin încheierea unui act adițional.

Intimata SC R. SA a depus

întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea

deciziei, arătând că recurenta a acceptat plata penalităților în condițiile

stabilite prin contractul I.S. 28/2001.

În completarea întâmpinării intimata

a depus note scrise, arătând că cele două rate au fost plătite, inclusiv

penalitățile calculate conform contractului din 28 decembrie 2001, ulterior

pronunțării hotărârilor, plata acceptată de recurentă.

Recursul nu este fondat.

În esență, critica de nelegalitate a

deciziei atacate constă în interpretarea greșită a clauzei 9.10 din contractul

I.S. 28/2001 de privatizare a societății pârâte prin care reclamanta recurenta

a vândut A.P.A.S - ului pachetului majoritar de acțiuni.

Cum bine a reținut instanța de apel,

interpretarea acestei clauze s-a făcut irevocabil prin decizia nr. 656/ R din 16

septembrie 2003 de Tribunalul Neamț, care a stabilit în cadrul unei contestații

la executare, între aceleași părți, care sunt sumele pe care reclamanta

recurentă, le poate executa în temeiul contractului și în ce modalitate.

În recurs intimata a dovedit

executarea obligațiilor în modalitatea stabilită de instanță, acceptată de

recurentă care, la termenul acordat în acest sens, nu și-a exprimat un alt

punct de vedere față de susținerile instanței.

Așa fiind, Înalta Curte va respinge

recursul declarat ca nefondat, menținând ca legală decizia atacată.

În baza art. 274 C. proc. civ., va

fi obligată recurenta la 10 milioane lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta A.V.A.S., împotriva deciziei nr. 83 din 5 aprilie 2004, pronunțată

de Curtea de Apel Bacău, secția comercială și contencios administrativ, ca

nefondat.

Obligă recurenta la plata sumei de

10 milioane lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 28 iunie 2005.