ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2209/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de APAPS București împotriva deciziei nr.395 din 14 iunie 2001 a Curții de Apel Bacău-Secția Comercială și de Contencios Administrativ. La apelul nominal s-a prezentat recurenta reclamantă APAPS București prin consilier juridic N. P., lipsind intimata pârâtă S.C. „S.” SA Roman. Procedura legal îndeplinită. Recurenta prin consilier juridic a susținut recursul declarat în cauză și a pus concluzii de admitere a acestuia, reiterând motivele din cererea scrisă aflată la dosar. C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiune reclamantul F.P.S a chemat în judecată pe pârâta S.C.” S.” SA Roman pentru a fi obligată la 35.005.626.000 lei cu titlu de rate restante și penalități de întârziere la creditele acordate și nerestituite integral în termenul stabilit.

Tribunalul Neamț prin sentința nr.1263 din 20 septembrie 2000 a admis acțiunea și a obligat pârâta la 421.400.000 lei rate restante și penalități de întârziere conform actului adițional din 18 septembrie 1997 și convenția nr.80 din februarie 1994. A mai obligat pârâta la 248.204.600 lei, 210.700.700 lei în baza aceluiași act adițional și a convenției 118 din 21 martie 1994, precum și la 2.625.322.000 lei ,rate scadente și penalități ,potrivit actului adițional din 17 septembrie 1997 și a convenției nr.450 din 2 mai 1997. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că pârâta nu a rambursat sumele primite de la reclamantă, astfel încât acesta a calculat, conform art.3 din actele adiționale penalități de întârziere la nivelul celor aplicate în cazul veniturilor bugetului de stat.

Sentința tribunalului a fost schimbată în tot în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii, prin admiterea apelului formulat de pârâtă. Împotriva deciziei nr.395 din 14 iunie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Bacău reclamanta A.P.A.P.S. a declarat recurs criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică sub aspectul greșitei obligări la plata cheltuielilor de judecată întrucât nu au culpă procesuală. Examinând legalitatea și temeinicia deciziei recurate, în raport de criticile formulate se constată că recursul declarat este nefondat.

Din actele și lucrările dosarului rezultă: La 4 august 2000 părțile au încheiat un număr de 4 acte adiționale prin care au invalidat anterioarele acte adiționale, respectiv actul adițional nr.48 din 17 februarie 1994 și cel din 18 septembrie 1997 stabilind ca suma de 200.000.000 lei să fie restituită în două tranșe – 30 iunie 2001 și 31 decembrie 2001. Au fost modificate și termenele de rambursare pentru suma de 117.800.000 lei care s-a stabilit a fi restituită până la 30 iunie 2001, iar pentru sumele de 100.000.000 lei la 31 decembrie 2001, precum și pentru 1.869.160.000 lei să fie restituită în mai multe tranșe, respectiv 30 iunie 2002, 31 decembrie 2001, 30 iunie 2003. Așadar cum părțile au stabilit un nou grafic de rambursare restante, creanțele nefiind scadente legal ,instanța de apel a respins ca nefondată acțiunea.

Cum reclamanta recurentă se afla în culpă procesuală, corect a fost obligată la cheltuieli de judecată, acțiunea fiind introdusă la 28 august 2000 ulterior actelor și graficelor noi de rambursare din 4 august 2000. Astfel fiind recursul declarat fiind nefondat a fost respins conform art.312 pct.1 Cod procedură civilă, decizia pronunțată fiind legală și temeinică. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta reclamantă APAPS împotriva deciziei nr.395 din 14 iunie 2001 a Curții de Apel Bacău-Secția Comercială și de Contencios Administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2003.