ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1333/2003

S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta APAPS București și pârâta S.C. „A.” SA Arad împotriva deciziei nr.53 A din 26 septembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara-Secția Comercială și de Contencios Administrativ. La apelul nominal s-a prezentat recurenta reclamantă APAPS București prin consilier juridic M.E.F., lipsind recurenta pârâtă S.C. „A.” SA Arad. Procedura legal îndeplinită. S-a referit de către magistratul asistent că recursul este legal timbrat, declarat și motivat în termen, după care, Curtea, constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul părților. Recurenta, prin reprezentant, a susținut recursul oral, solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat și motivat în scris, cu trimitere spre rejudecare la curtea de apel ca instanță de recurs.

C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr.1089 din 20 noiembrie 2000 Tribunalul Arad-Secția comercială a admis acțiunea formulată de reclamantul Fondul Proprietății de Stat și a obligat pe pârâta S.C.”A.” SA Arad la plata sumei de 49.211.777 lei reprezentând daune interese moratorii calculate în funcție de dobânda bancară pentru plata cu întârziere a dividendelor pentru anul financiar 1996. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia nr.251 din 12 martie 2001, a admis apelul declarat de pârâta S.C.” A” SA Arad împotriva sentinței pe care a schimbat-o în tot și a respins acțiunea promovată de reclamantă, reținând neîntrunirea condițiilor generale ale răspunderii civile.

Recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei menționate a fost admis de Curtea Supremă de Justiție ,care prin decizia nr.1290 din 22 februarie 2002, a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare la curtea de apel. S-a reținut că potrivit art.43 Cod comercial reclamanta este îndreptățită să obțină dobânzi pentru dicidendele calculate anual iar în speță acestea nu se calculează potrivit prevederilor O.G. nr.9/2000 și nici la nivelul dobânzilor bonificate de BRD la depozitele persoanelor juridice pe termen de 1 an, reclamanta putând pretinde dobânda la vedere practicată de banca ce o deservește. Rejudecând cauza, Curtea de Apel Timișoara prin decizia nr.53/26 septembrie 2002 a admis apelul declarat de pârâta S.C.”A.” SA, a schimbat sentința atacată și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 13.187.840 lei reprezentând daune interese moratorii.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut aplicarea în speță a prevederilor art.43 Cod comercia,l dată fiind plata cu întârziere a dividendelor în cuantum de 64.380.423 lei pentru perioada 1 octombrie 1997- 15 iulie 1999, dobânzile acordate fiind calculate în raport cu dobânda la vedere practicată de societatea bancară care o deservește, respectiv BRD-SMB. Împotriva deciziei au declarat recurs atât reclamanta APAPS cât și pârâta S.C.”A.” SA.. Reclamanta critică decizia, în esență, pentru recalcularea greșită a cuantumului dobânzii acordate, întrucât de la data de 8 aprilie 1999 ,conform convenției pe care a încheiat-o cu Ministerul de Finanțe pentru veniturile din privatizare, au deschis cont la Trezoreria sector 1 iar până la această dată acestea erau depozitate în conturi la BRD.

Pârâta critică aceeași decizie, reiterând excepția prescripției extinctive a dreptului de a solicita daune interese, plata integrală a principalului în iulie 1999 neavând efect întreruptiv conforma rt.16 lit.a din Decretul 167/1958. Recursurile sunt fondate pentru considerentele care urmează: Acțiunea reclamantei a fost respinsă ca nefondată prin decizia instanței de apel, decizie care a fost casată de Curtea Supremă iar cauza trimisă pentru rejudecare, statuând de principiu asupra aplicabilității prevederilor art.43 Cod comercial și criteriilor de stabilire a cuantumului dobânzilor ce se vor acorda.

În fața instanței de trimitere, reclamanta intimată a formulat precizări la întâmpinarea depusă (fila 11-15) arătând că în baza Legii nr.58/1991, în perioada 1993-1999 a avut convenții de depozit bancar cu băncile comerciale la care avea conturi deschise BCR și BRD iar începând cu 8 aprilie 1999, conform convenției încheiate cu Ministerul Finanțelor pentru veniturile din privatizare, a deschis cont la Trezoreria sectorului 1. Pârâta apelantă a invocat excepția prescripției extinctive (fila 4) a dreptului la acțiune, la care reclamanta răspunde prin precizările susamintite. Cum instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepției invocate, conform art.137 Cod procedură civilă, ce se constituie și în motiv de recurs și cum la soluționarea pe fond a cauzei nu a examinat susținerile reclamantei privind fragmentarea perioadei pentru care se calculează dobânzi, Curtea va admite recursurile declarate, va casa decizia atacată și va trimite cauza pentru rejudecare.

Rejudecarea căii de atac urmează a se face cu respectarea prevederilor art.725 alin.2 teza a II-a Cod procedură civilă, în compunerea legală. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de reclamanta Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului București și pârâta S.C. „A.” SA Arad. Casează decizia nr.53 A din 26 septembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara-Secția comercială și de contencios administrativ, cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2003.