ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 602/2003

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta

F.P.S. București a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. F. S.A. Timișoara,

solicitând instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea

pârâtei la plata sumei de 49.996.953 lei reprezentând daune interese moratorii

calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. și la Trezoreria statului.

Prin

sentința civilă nr. 708 din 9 aprilie 2001, Tribunalul Timiș, secția comercială,

a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

Pentru

a se pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamantul s-a aflat

în eroare cu privire la data la care pârâta a achitat dividendele aferente

anului 1997, iar, pe de altă parte, a reținut că solicitarea de daune interese

moratorii la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. și Trezoreria statului

contravine dispozițiilor O.G. nr. 9/2000.

Prin

decizia civilă nr. 782/A din 10 septembrie 2001, Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, a respins apelul declarat de reclamanta

A.P.A.P.S. București, ca nefondat, reținând că hotărârea pronunțată de prima

instanță este temeinică și legală și nu au fost relevate motive de schimbare a

acesteia.

Împotriva

deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamanta A.P.A.P.S. București,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în baza dispozițiilor art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și solicitând modificarea ei și schimbarea sentinței

tribunalului, în sensul admiterii cererii sale de chemare în judecată și

obligării intimatei – pârâte la plata sumei de 49.996.953 lei, cu titlu de

daune interese moratorii.

Recurenta

susține astfel că, în mod greșit, ambele instanțe i-au respins acțiunea, ca

neîntemeiată, fără a avea în vedere că obligația de plată a dividendelor către

acționari este o obligație legală de natură comercială, care se naște la data

aprobării bilanțului contabil și îndeplinită cu întârziere îndreptățește la

solicitarea dobânzilor, ce curg de drept de la scadență și fără a fi necesară

punerea în întârziere și efectuarea vreunei probațiuni.

Așa

fiind, recurenta arată că pârâta îi datorează daunele interese moratorii

solicitate, în temeiul dispozițiilor art. 1088 C. civ., coroborate cu cele ale

art. 43 C. com., potrivit calculului efectuat la nivelul dobânzilor bonificate de

B.R.D. și de Trezoreria Statului, sumele fiind defalcate în preambul cererii de

chemare în judecată.

Recursul

este fondat.

Din

examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:

Este

de necontestat că reclamantei i se cuveneau dividendele în calitate de acționar

la societatea pârâtă și că plata lor a devenit scadentă la data aprobării

bilanțului contabil pentru exercițiul financiar al anului 1997, din care a

rezultat suma cuvenită cu titlu de dividende acționarului F.P.S.

Pârâta

a achitat integral dividendele cuvenite F.P.S. pentru anul 1997, dar plata

acestora s-a efectuat cu întârziere, împrejurare în care F.P.S. a procedat la

calculul daunelor interese moratorii, pentru perioada 16 aprilie 1998 – 25 mai

1998, conform criteriilor arătate în acțiune.

Potrivit

art. 43 C. com. „datoriile comerciale lichide și plătibile în bani, produc

dobândă de drept, din ziua când devin exigibile”.

Din

cuprinsul acestui text de lege rezultă că dobânzile comerciale reprezintă daune

compensatorii pentru sumele de bani datorate.

Dobânda

solicitată în cauză trebuie să reprezinte expresia netăgăduită a daunelor

interese moratorii datorate pentru repararea prejudiciului cauzat prin simpla

întârziere în executarea obligației având ca obiect sumele de bai ce i se

cuveneau cu titlu de dividende pentru exercițiul financiar 1997.

De

principiu, în astfel de obligații în care paguba este prezumată, cuantumul

daunelor interese moratorii este echivalentă cu dobânda stipulată de părți pe

cale convențională, iar în lipsa unei înțelegeri explicite în acest sens, cu

dobânda legal reglementată.

În

condițiile în care nici părțile, nici legiuitorul nu au stabilit un cuantum al

dobânzilor, dar acordarea lor se impune conform art. 43 C. com., lipsa trebuia

să fie suplinită pe cale judiciară, revenind instanțelor judecătorești

evaluarea în concret a nivelului lor.

În acest caz, instanțele sunt obligate în spiritul

principiilor de drept material incidente, să aibă în vedere că nivelul

dobânzilor să reprezinte o indemnizație a creditorului pentru repararea

prejudiciului ce i-a fost cauzat prin întârzierea plății de către debitor.

S-a considerat astfel că în lipsa unei reglementări

legale privind cuantumul dobânzilor comerciale, precum și a inexistenței unei

convenții între părți în acest sens, fixarea dobânzii la nivelul taxei de scont

practicată de B.N.R. răspunde cel mai bine sub aspectul echității nivelului

dobânzilor comerciale medii practicate pe piață.

Ca atare, se reține că în speță pârâta datorează

reclamantei daune interese moratorii la nivelul dobânzii de referință a B.N.R.,

cuantumul acestora fiind în sumă de 34.481.308 lei.

În consecință, se va admite recursul declarat de

reclamanta A.P.A.P.S. București împotriva deciziei curții de apel, care va fi

modificată, în sensul că se va admite apelul acesteia împotriva sentinței

tribunalului și se va admite acțiunea și va fi obligată către aceasta la plata

sumei de 34.481.308 lei cu titlu de daune interese moratorii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite

recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. București împotriva deciziei nr. 782

din 10 septembrie 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de

contencios administrativ, pe care o modifică în sensul că admite apelul

reclamantei formulat împotriva sentinței civile nr. 708 din 9 aprilie 2001 a

Tribunalului Timiș în sensul că admite acțiunea reclamantei A.P.A.P.S.

București și obligă pârâta S.C. F. S.A. Timișoara la plata sumei de 34.481.308

lei daune interese moratorii.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie

2003.