ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 602/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta F.P.S. București a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. F. S.A. Timișoara, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 49.996.953 lei reprezentând daune interese moratorii calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. și la Trezoreria statului. Prin sentința civilă nr. 708 din 9 aprilie 2001, Tribunalul Timiș, secția comercială, a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată. Pentru a se pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamantul s-a aflat în eroare cu privire la data la care pârâta a achitat dividendele aferente anului 1997, iar, pe de altă parte, a reținut că solicitarea de daune interese moratorii la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D.

și Trezoreria statului contravine dispozițiilor O.G. nr. 9/2000. Prin decizia civilă nr. 782/A din 10 septembrie 2001, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a respins apelul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. București, ca nefondat, reținând că hotărârea pronunțată de prima instanță este temeinică și legală și nu au fost relevate motive de schimbare a acesteia. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamanta A.P.A.P.S. București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând modificarea ei și schimbarea sentinței tribunalului, în sensul admiterii cererii sale de chemare în judecată și obligării intimatei – pârâte la plata sumei de 49.996.953 lei, cu titlu de daune interese moratorii.

Recurenta susține astfel că, în mod greșit, ambele instanțe i-au respins acțiunea, ca neîntemeiată, fără a avea în vedere că obligația de plată a dividendelor către acționari este o obligație legală de natură comercială, care se naște la data aprobării bilanțului contabil și îndeplinită cu întârziere îndreptățește la solicitarea dobânzilor, ce curg de drept de la scadență și fără a fi necesară punerea în întârziere și efectuarea vreunei probațiuni. Așa fiind, recurenta arată că pârâta îi datorează daunele interese moratorii solicitate, în temeiul dispozițiilor art. 1088 C. civ., coroborate cu cele ale art. 43 C. com., potrivit calculului efectuat la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. și de Trezoreria Statului, sumele fiind defalcate în preambul cererii de chemare în judecată.

Recursul este fondat. Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele: Este de necontestat că reclamantei i se cuveneau dividendele în calitate de acționar la societatea pârâtă și că plata lor a devenit scadentă la data aprobării bilanțului contabil pentru exercițiul financiar al anului 1997, din care a rezultat suma cuvenită cu titlu de dividende acționarului F.P.S. Pârâta a achitat integral dividendele cuvenite F.P.S. pentru anul 1997, dar plata acestora s-a efectuat cu întârziere, împrejurare în care F.P.S. a procedat la calculul daunelor interese moratorii, pentru perioada 16 aprilie 1998 – 25 mai 1998, conform criteriilor arătate în acțiune. Potrivit art. 43 C. com. „datoriile comerciale lichide și plătibile în bani, produc dobândă de drept, din ziua când devin exigibile”.

Din cuprinsul acestui text de lege rezultă că dobânzile comerciale reprezintă daune compensatorii pentru sumele de bani datorate. Dobânda solicitată în cauză trebuie să reprezinte expresia netăgăduită a daunelor interese moratorii datorate pentru repararea prejudiciului cauzat prin simpla întârziere în executarea obligației având ca obiect sumele de bai ce i se cuveneau cu titlu de dividende pentru exercițiul financiar 1997. De principiu, în astfel de obligații în care paguba este prezumată, cuantumul daunelor interese moratorii este echivalentă cu dobânda stipulată de părți pe cale convențională, iar în lipsa unei înțelegeri explicite în acest sens, cu dobânda legal reglementată. În condițiile în care nici părțile, nici legiuitorul nu au stabilit un cuantum al dobânzilor, dar acordarea lor se impune conform art. 43 C. com., lipsa trebuia să fie suplinită pe cale judiciară, revenind instanțelor judecătorești evaluarea în concret a nivelului lor.

În acest caz, instanțele sunt obligate în spiritul principiilor de drept material incidente, să aibă în vedere că nivelul dobânzilor să reprezinte o indemnizație a creditorului pentru repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat prin întârzierea plății de către debitor. S-a considerat astfel că în lipsa unei reglementări legale privind cuantumul dobânzilor comerciale, precum și a inexistenței unei convenții între părți în acest sens, fixarea dobânzii la nivelul taxei de scont practicată de B.N.R. răspunde cel mai bine sub aspectul echității nivelului dobânzilor comerciale medii practicate pe piață. Ca atare, se reține că în speță pârâta datorează reclamantei daune interese moratorii la nivelul dobânzii de referință a B.N.R., cuantumul acestora fiind în sumă de 34.481.308 lei.

În consecință, se va admite recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. București împotriva deciziei curții de apel, care va fi modificată, în sensul că se va admite apelul acesteia împotriva sentinței tribunalului și se va admite acțiunea și va fi obligată către aceasta la plata sumei de 34.481.308 lei cu titlu de daune interese moratorii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E : Admite recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. București împotriva deciziei nr. 782 din 10 septembrie 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în sensul că admite apelul reclamantei formulat împotriva sentinței civile nr. 708 din 9 aprilie 2001 a Tribunalului Timiș în sensul că admite acțiunea reclamantei A.P.A.P.S. București și obligă pârâta S.C. F. S.A. Timișoara la plata sumei de 34.481.308 lei daune interese moratorii. IREVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2003.