ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 76/2003

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul

București, secția comercială, prin sentința civilă nr. 2031 din 15 martie 2001

a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului F.P.S. București având ca

obiect obligarea pârâtei S.C. I.O. S.A. București la plata sumei de 10.034.500

lei reprezentând daune interese moratorii pentru plata cu întârziere a

dividendelor datorate pentru exercițiul financiar al anului 1997, calculate la

nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele

juridice pe termen de un an.

Prin

decizia civilă nr. 1394 din 15 noiembrie 2001, Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, a admis apelul formulat de reclamantă împotriva hotărârii

instanței de fond, care a fost schimbată în tot și a fost obligată pârâta la

plata sumei de 10.034.500 lei daune interese.

Împotriva

menționatei decizii pârâta S.C. I.O. S.A. București a declarat recurs în

temeiul art. 304, pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, solicitând în concluzie admiterea recursului său, modificarea

deciziei în sensul respingerii apelului reclamantei A.P.A.P.S. București.

În

criticile formulate recurenta susține în esență că în mod greșit s-au acordat

în apel A.P.A.P.S. - ului daune interese moratorii la nivelul dobânzilor bonificate

de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an,

avându-se în vedere că potrivit legislației în vigoare A.P.A.P.S. București

avea obligația să verse sumele de bani încasate cu titlu de dividende la

bugetul de stat și nu să constituie depozite pe termen de un an.

Recursul pârâtei nu este fondat.

Curtea

analizând hotărârea prin prisma criticilor formulate în recurs, constată că

acestea sunt de natură să conducă la modificarea deciziei recurate, în cauză

fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Prin

acțiunea de la fond reclamantul F.P.S. a cerut obligarea pârâtei la plata sumei

de 10.034.500 lei reprezentând daune moratorii calculate la nivelul dobânzilor

bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen

de un an, pentru plata cu întârziere a dividendelor datorate pentru exercițiul

financiar al anului 1997.

În

motivele de apel formulate împotriva hotărârii instanței de fond, F.P.S. nu

precizează nici cuantumul daunelor moratorii solicitate și nici ce reprezintă

aceste daune.

Este

necontestat că, în cauză, obligația care nu a fost îndeplinită este comercială,

așa încât se aplică dispozițiile art. 43 C. com.

Astfel,

cuantumul dobânzii comerciale se stabilește de lege, în afară de cazul când

părțile au stipulat o sumă mai mare, dar în limitele legilor speciale.

Din

acest punct de vedere este de reținut că părțile nu au stipulat un cuantum al

dobânzii, care, deși curge de drept, trebuia determinat.

Soluția

instanței de apel de a-i acorda reclamantei A.P.A.P.S. București dobânda pentru

depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an este greșită

întrucât s-ar eluda natura contractuală a acestor dobânzi.

Dobânzile

în materie comercială reprezintă echivalentul daunelor provocate creditorilor

prin neexecutare și, în consecință, ele corespund folosirii sumei de bani

aparținând altuia de către debitor.

În

comercial, au fost menținute principiile care guvernează daunele compensatorii,

pentru sume de bani, cu o derogare de ordin general și cu consacrarea unor

excepții de la regula limitării daunelor la dobânzi compensatorii și

înlăturarea daunelor corespunzătoare pagubei reale și a câștigului realizat.

Derogarea

privește însă momentul de la care curg dobânzile și faptul că acestea curg de

drept.

Prin

urmare, A.P.A.P.S. București a dat o interpretare proprie dispozițiilor art. 43

C. com. atunci când a susținut că în cazul neexecutării obligațiilor bănești de

natură comercială, creditorul are dreptul la dobânda pe care ar fi încasat-o

dacă banii se aflau în depozit cu termen, interpretare care a fost însușită și

de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială.

După

cum rezultă din susținerile recurentei și din dispozițiile legale, sumele

încasate, cu titlu de dividende se varsă la bugetul de stat și prin urmare, nu

sunt menite să ducă la constituirea de depozite.

Este

de reținut, însă, că cererea reclamantei de a fi aplicabile dobânzile

practicate de societățile bancare în cazul contractelor de depozit bancar nu-și

are temei, întrucât acordarea acestor dobânzi este admisibilă numai în

condițiile existenței unui contract de depozit.

Cum

reclamanta nu și-a însușit un punct de vedere subsidiar, cu un calcul

corespunzător bazat pe probe și nu a cerut dobânda comercială acordată constant

de instanțe la nivelul taxei de scont al B.N.R., care s-a considerat cea mai

stabilă și echitabilă într-un moment în care nu se mai putea pune în discuție

dobânda legală stabilită prin Decretul nr. 311/1956 și nici cea reglementată de

O.G. nr. 9/2000, care este ulterioară momentului nașterii obligației de plată a

dividendelor, urmează a se admite recursul, pârâtei, a se modifica decizia și a

se respinge apelul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN N UMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de pârâta S.C. I.O. S.A. București

împotriva deciziei nr. 1394 din 15 noiembrie 2001 a Curții de Apel București,

secția a VI-a comercială, pe care o modifică în sensul că respinge apelul

declarat de reclamanta A.P.A.P.S. București împotriva sentinței civile nr. 2031

din 15 martie 2001 a Tribunalului București.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2003.