ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 204/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul, Fondul Proprietății de

Stat București, a chemat-o în judecată pe pârâta SC B.P. SA Frumușița,

solicitând obligarea acesteia la plata sumei totale de 21.411.305 lei,

reprezentând 6.327.924 lei dividende datorate acționarului F.P.S. pentru

exercițiul financiar al anului 1995, 13.668.591 lei daune moratorii, calculate

la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de

persoanele juridice pe termen de un an și 1.444.791 lei cheltuieli de judecată,

respectiv, 1.414.791 lei taxă judiciară de timbru și 30.000 lei timbru

judiciar.

În rejudecarea cauzei ce a fost

înregistrată sub nr. 6383/2000 la Tribunalul Galați, după parcurgerea unui prim

ciclu procesual, achitându-se dividendele solicitate și rămânând a fi

soluționat doar cel de-al doilea capăt de cerere, respectiv, plata daunelor

moratorii, acest tribunal, prin sentința civilă nr. 9142 din 21 decembrie 2000,

a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a avut în vedere că reclamantul nu a produs acte doveditoare

în sprijinul pretențiilor sale, deși, instanța a emis adresă către reclamant,

în acest scop.

Prin decizia civilă nr. 541/A din 10

iulie 2001, Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis apelul declarat de reclamanta, Autoritatea pentru

Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului București, și, în

consecință, a schimbat sentința mai sus menționată, în sensul că a admis în

parte acțiunea reclamantei și a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei

suma de 10.097.092 lei, cu titlu de daune moratorii.

În motivarea acestei soluții,

instanța de apel a reținut că daunele moratorii, sub forma dobânzilor de

întârziere, sunt datorate și au rolul de a repara prejudiciul suferit de

creditor prin întârzierea executării obligației, creditorul nefiind ținut să

facă dovada vreunui prejudiciu.

Instanța a apreciat că daune-interese

datorate de pârâtă sunt cele calculate de reclamantă la nivelul dobânzilor

practicate de B.N.R., calcul depus la dosar, cuantumul acestora fiind de

10.097.092 lei și nu cel solicitat, de 13.668.591 lei, care a fost calculat la

nivelul dobânzii practicate de B.R.D. la depozitul pe termen.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs reclamanta A.P.A.P.S. București, criticând-o pentru

nelegalitate, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și

solicitând modificarea deciziei recurate, în sensul obligării intimatei la

plata sumei de 13.668.591 lei, reprezentând prejudiciul real cauzat ca urmare a

plății cu întârziere a dividendelor aferente anului 1995, calculat la nivelul

dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele persoanelor juridice pe termen de

un an (până la data de 8 aprilie 1999).

Recurenta susține astfel, în esență,

că greșit a fost obligată la plata daunelor-interese moratorii, la nivelul

taxei de scont B.N.R., deoarece, până la data intrării în vigoare a O.G. nr. 9/2000,

nu a existat nici un act normativ care să stabilească valoarea dobânzii

datorate ca urmare a neefectuării obligației bănești și, ca atare, corect A.P.A.P.S.

a stabilit cuantumul daunelor-interese datorate la valoarea dobânzii practicate

de B.R.D.

Mai arată și că, potrivit

principiului aplicării în timp a actelor normative, o lege nu produce efecte

retroactive, neaplicându-se situațiilor juridice anterioare intrării ei în

vigoare.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor dosarului, se

rețin următoarele:

Conform prevederilor art. 43 și 370 C.

com., datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept

din ziua când devin exigibile, fără să fie nevoie de punere în întârziere și

nici ca reclamantul creditor să facă dovada vreunui prejudiciu (art. 1088 C.

civ.).

Dobânda solicitată în cauză, trebuie

să reprezinte netăgăduit expresia daunelor-interese moratorii datorate pentru

repararea prejudiciului, cauzat prin simpla întârziere în executarea obligației,

având ca obiect sumele de bani ce i se cuveneau reclamantei, cu titlu de

dividende, pentru exercițiul financiar 1995.

De principiu, în astfel de

obligații, în care paguba este prezumată, cuantumul daunelor interese moratorii

este echivalent cu dobânda stipulată de părți pe cale convențională, iar în

lipsa unei înțelegeri explicite în acest sens, cu dobânda legal reglementată.

În condițiile în care, însă, nici

părțile și nici legiuitorul nu au stabilit un cuantum al dobânzilor, dar

acordarea lor se impune, conform art. 43 C. com., lipsa trebuie să fie

suplinită pe cale judiciară, revenind instanțelor judecătorești evaluarea în

concret a nivelului lor.

Ca urmare, s-a considerat că, în

lipsa unei reglementări legale privind cuantumul dobânzilor comerciale, precum

și a inexistenței unei convenții între părți, în acest sens, fixarea dobânzii

la nivelul taxei de scont practicată de B.N.R. răspunde cel mai bine, sub

aspectul echității, nivelului dobânzilor comerciale medii practicate pe piață.

În consecință, se apreciază că, în

mod corect, instanța de apel a avut în vedere, la stabilirea cuantumului daunelor-interese

moratorii datorate de pârâtă, calculul dobânzilor depus de reclamantă la dosarul

de apel, efectuat prin raportare la dobânzile practicate de B.N.R., însumând

10.097.092 lei.

Ca atare, reținându-se că decizia

curții de apel este legală și temeinică și nu există nici un motiv, conform

dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., care să justifice casarea ei, aceasta va

fi menținută și se va respinge recursul declarat în cauză de reclamanta A.P.A.P.S.

București, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, Autoritatea

pentru Privatizarea și Administrarea Participațiilor Statului, împotriva

deciziei nr. 541/A din 10 iulie 2001 a Curții de Apel Galați, secția comercială

și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 21 ianuarie 2003.