ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 204/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul, Fondul Proprietății de Stat București, a chemat-o în judecată pe pârâta SC B.P. SA Frumușița, solicitând obligarea acesteia la plata sumei totale de 21.411.305 lei, reprezentând 6.327.924 lei dividende datorate acționarului F.P.S. pentru exercițiul financiar al anului 1995, 13.668.591 lei daune moratorii, calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an și 1.444.791 lei cheltuieli de judecată, respectiv, 1.414.791 lei taxă judiciară de timbru și 30.000 lei timbru judiciar.

În rejudecarea cauzei ce a fost înregistrată sub nr. 6383/2000 la Tribunalul Galați, după parcurgerea unui prim ciclu procesual, achitându-se dividendele solicitate și rămânând a fi soluționat doar cel de-al doilea capăt de cerere, respectiv, plata daunelor moratorii, acest tribunal, prin sentința civilă nr. 9142 din 21 decembrie 2000, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere că reclamantul nu a produs acte doveditoare în sprijinul pretențiilor sale, deși, instanța a emis adresă către reclamant, în acest scop.

Prin decizia civilă nr. 541/A din 10 iulie 2001, Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, a admis apelul declarat de reclamanta, Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului București, și, în consecință, a schimbat sentința mai sus menționată, în sensul că a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 10.097.092 lei, cu titlu de daune moratorii. În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că daunele moratorii, sub forma dobânzilor de întârziere, sunt datorate și au rolul de a repara prejudiciul suferit de creditor prin întârzierea executării obligației, creditorul nefiind ținut să facă dovada vreunui prejudiciu.

Instanța a apreciat că daune-interese datorate de pârâtă sunt cele calculate de reclamantă la nivelul dobânzilor practicate de B.N.R., calcul depus la dosar, cuantumul acestora fiind de 10.097.092 lei și nu cel solicitat, de 13.668.591 lei, care a fost calculat la nivelul dobânzii practicate de B.R.D. la depozitul pe termen. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta A.P.A.P.S. București, criticând-o pentru nelegalitate, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și solicitând modificarea deciziei recurate, în sensul obligării intimatei la plata sumei de 13.668.591 lei, reprezentând prejudiciul real cauzat ca urmare a plății cu întârziere a dividendelor aferente anului 1995, calculat la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D.

la depozitele persoanelor juridice pe termen de un an (până la data de 8 aprilie 1999). Recurenta susține astfel, în esență, că greșit a fost obligată la plata daunelor-interese moratorii, la nivelul taxei de scont B.N.R., deoarece, până la data intrării în vigoare a O.G. nr. 9/2000, nu a existat nici un act normativ care să stabilească valoarea dobânzii datorate ca urmare a neefectuării obligației bănești și, ca atare, corect A.P.A.P.S. a stabilit cuantumul daunelor-interese datorate la valoarea dobânzii practicate de B.R.D. Mai arată și că, potrivit principiului aplicării în timp a actelor normative, o lege nu produce efecte retroactive, neaplicându-se situațiilor juridice anterioare intrării ei în vigoare.

Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor dosarului, se rețin următoarele: Conform prevederilor art. 43 și 370 C. com., datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile, fără să fie nevoie de punere în întârziere și nici ca reclamantul creditor să facă dovada vreunui prejudiciu (art. 1088 C. civ.). Dobânda solicitată în cauză, trebuie să reprezinte netăgăduit expresia daunelor-interese moratorii datorate pentru repararea prejudiciului, cauzat prin simpla întârziere în executarea obligației, având ca obiect sumele de bani ce i se cuveneau reclamantei, cu titlu de dividende, pentru exercițiul financiar 1995. De principiu, în astfel de obligații, în care paguba este prezumată, cuantumul daunelor interese moratorii este echivalent cu dobânda stipulată de părți pe cale convențională, iar în lipsa unei înțelegeri explicite în acest sens, cu dobânda legal reglementată.

În condițiile în care, însă, nici părțile și nici legiuitorul nu au stabilit un cuantum al dobânzilor, dar acordarea lor se impune, conform art. 43 C. com., lipsa trebuie să fie suplinită pe cale judiciară, revenind instanțelor judecătorești evaluarea în concret a nivelului lor. Ca urmare, s-a considerat că, în lipsa unei reglementări legale privind cuantumul dobânzilor comerciale, precum și a inexistenței unei convenții între părți, în acest sens, fixarea dobânzii la nivelul taxei de scont practicată de B.N.R. răspunde cel mai bine, sub aspectul echității, nivelului dobânzilor comerciale medii practicate pe piață. În consecință, se apreciază că, în mod corect, instanța de apel a avut în vedere, la stabilirea cuantumului daunelor-interese moratorii datorate de pârâtă, calculul dobânzilor depus de reclamantă la dosarul de apel, efectuat prin raportare la dobânzile practicate de B.N.R., însumând 10.097.092 lei.

Ca atare, reținându-se că decizia curții de apel este legală și temeinică și nu există nici un motiv, conform dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., care să justifice casarea ei, aceasta va fi menținută și se va respinge recursul declarat în cauză de reclamanta A.P.A.P.S. București, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, Autoritatea pentru Privatizarea și Administrarea Participațiilor Statului, împotriva deciziei nr. 541/A din 10 iulie 2001 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 ianuarie 2003.