ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.02.2004

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 655/2004

HOTĂRÂRE
19.02.2004
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 655/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 5451 din 24 mai

2000, pronunțată de Tribunalul Galați, a fost admisă în parte acțiunea

formulată de A.P.A.P.S. (fostă F.P.S.) București, în contradictoriu cu pârâta,

SC M.V. SA Galați, și în consecință, pârâta a fost obligată să-i plătească

reclamantei suma de 42.616.522 lei cu titlu de dividende pentru anul 1996.

A fost respins capătul de cerere,

privind obligarea pârâtei la 36.999.478 lei, reprezentând daune interese

moratorii.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a

reținut, în baza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei și făcând aplicațiunea

dispozițiilor Legii 31/1990, că reclamanta are calitatea de acționar al pârâtei

și i se cuveneau dividendele aprobate în AGA din 27 martie 1997, care a aprobat

bilanțul contabil.

În ce privește daunele moratorii, acestea

nu au fost acordate, cu motivarea că deși reclamanta trebuia să le calculeze la

nivelul ratei de scont a BNR acestea au fost calculate la nivelul dobânzilor la

depozite calculate de BRD.

Împotriva sentinței au declarat apel,

atât pârâta, cât și reclamanta.

Apelul pârâtei, prin care se critica

sentința pentru greșita obligare la plata dividendelor câtă vreme nici un text

de lege nu stabilește scadența acestora, a fost respins ca nefondat prin

decizia nr. 2 din 9 ianuarie 2001, a Curții de Apel Galați.

Prin aceeași decizie, a fost anulat

ca netimbrat, apelul reclamantei. S-a reținut că, pentru capătul de cerere

privind dobânzile, deși s-a cerut reclamantei să facă dovada că acestea se

varsă la buget, spre a fi luată în considerare susținerea sa că nu trebuia să

plătească taxa judiciară de timbru, reclamanta nu s-a conformat și nici nu a

achitat taxele stabilite de instanță.

Împotriva acestei ultime hotărâri au

declarat recurs reclamanta-apelantă, A.P.A.P.S. București, cât și pârâta, SC M.V.

SA Galați.

Prin recursul său, reclamanta

susține că greșit i-a fost anulat ca netimbat apelul, deoarece fiind instituție

publică beneficiată de scutire conform Legii 146/1997 și normelor metodologice,

aprobate prin Ordinul nr. 760/C din 22 aprilie 1999.

Recursul se va respinge ca nefondat.

Este adevărat că instituțiile publice nu datorează taxe judiciare pentru acele

venituri care se varsă la buget.

În acest sens, instanța de apel i-a

cerut reclamantei recurente să facă dovada că dobânzile solicitate, prin cel de

al doilea capăt al acțiunii introductive, se fac venit la buget și i-a acordat

două termene la care reclamanta nu a făcut dovada cerută. În lipsa acestei

dovezi instanța a pronunțat o soluție la adăpost de orice critică. Chiar

instituție publică fiind, reclamanta recurentă, trebuie să facă dovada

susținerilor sale la fel ca orice alt justițiabil.

Pe de altă parte, la data când s-a

pronunțat decizia recurată, Legea 146/1997 stabilea o procedură administrativă

pentru soluționarea contestațiilor, privind taxele judiciare, astfel că

chestiunea lor nu poate forma obiect al unui recurs, nefiind incidente nici

unul din cazurile de casare sau modificare a deciziei din cele prevăzute de art.

304

1-11

În ce privește recursul pârâtei, SC

M.V. SA Galați, acesta se va anula, ca netimbrat.

Astfel, deși pentru termenul de

astăzi, 19 februarie, aceasta a fost legal citată cu mențiunea achitării taxei

judiciare de timbru în sumă de 1.600.996 lei și 30.000 lei timbru judiciar,

recurenta nu s-a conformat.

Cum, potrivit art. 201 pct. 1 și 3

din Legea 146/1997 și art. 30 din normele metodologice de aplicare, taxele

judiciare se plătesc anticipat, iar neplata lor până la termenul stabilit de

instanță se sancționează cu anularea cererii sau acțiunii, Înalta Curte,

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta, A.P.A.P.S., împotriva deciziei nr. 2/A din 9 ianuarie

2001, a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios

administrativ.

Anulează ca netimbrat recursul

declarat de pârâta, SC M.V. SA Galați, împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 19 februarie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-04-21
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1395/2004
anume data de 30 septembrie 1997. La data de 3 noiembrie 1997 și la 6 martie 1999, pârâta a achitat dividendele datorate, deci cu întârziere, astfel că, pentru perioada 1 octombrie 1997-6 septembrie 1999, reclamantul a calculat daune morato
ÎCCJ 2003-01-17
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 135/2003
a reclamantei și dispozițiile Legii 31/1990 precum și art.43 Cod Comercial. Împotriva sentinței a declarat apel pârâta susținând că greșit a fost obligată la plata dobânzilor la suma datorată cu titlu de dividende în lipsa unei stipulații c
ÎCCJ 2003-01-22
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 253/2003
Asupra recursului se rețin următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Galați, sub nr. 17/COM din 2001, F.P.S. a solicitat instanței ca, prin sentința ce o va da, în contradictoriu cu SC C.C. S.A. Galați, să oblige pârâta la plata
ÎCCJ 2003-02-04
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 566/2003
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția comercială, prin sentința nr. 7379 din 15 noiembrie 2000 a respins ca nefondată acțiunea principală formulată de reclamantul
ÎCCJ 2004-03-30
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1225/2004
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul F.P.S. București a chemat-o în judecată pe pârâta SC R.U. SA Brașov, pentru a fi obligată la plata sumei de 2.316.534.530 lei, reprezentând 1.
Sursă