ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 655/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 5451 din 24 mai 2000, pronunțată de Tribunalul Galați, a fost admisă în parte acțiunea formulată de A.P.A.P.S. (fostă F.P.S.) București, în contradictoriu cu pârâta, SC M.V. SA Galați, și în consecință, pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantei suma de 42.616.522 lei cu titlu de dividende pentru anul 1996. A fost respins capătul de cerere, privind obligarea pârâtei la 36.999.478 lei, reprezentând daune interese moratorii. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut, în baza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei și făcând aplicațiunea dispozițiilor Legii 31/1990, că reclamanta are calitatea de acționar al pârâtei și i se cuveneau dividendele aprobate în AGA din 27 martie 1997, care a aprobat bilanțul contabil.

În ce privește daunele moratorii, acestea nu au fost acordate, cu motivarea că deși reclamanta trebuia să le calculeze la nivelul ratei de scont a BNR acestea au fost calculate la nivelul dobânzilor la depozite calculate de BRD. Împotriva sentinței au declarat apel, atât pârâta, cât și reclamanta. Apelul pârâtei, prin care se critica sentința pentru greșita obligare la plata dividendelor câtă vreme nici un text de lege nu stabilește scadența acestora, a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 2 din 9 ianuarie 2001, a Curții de Apel Galați. Prin aceeași decizie, a fost anulat ca netimbrat, apelul reclamantei. S-a reținut că, pentru capătul de cerere privind dobânzile, deși s-a cerut reclamantei să facă dovada că acestea se varsă la buget, spre a fi luată în considerare susținerea sa că nu trebuia să plătească taxa judiciară de timbru, reclamanta nu s-a conformat și nici nu a achitat taxele stabilite de instanță.

Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs reclamanta-apelantă, A.P.A.P.S. București, cât și pârâta, SC M.V. SA Galați. Prin recursul său, reclamanta susține că greșit i-a fost anulat ca netimbat apelul, deoarece fiind instituție publică beneficiată de scutire conform Legii 146/1997 și normelor metodologice, aprobate prin Ordinul nr. 760/C din 22 aprilie 1999. Recursul se va respinge ca nefondat. Este adevărat că instituțiile publice nu datorează taxe judiciare pentru acele venituri care se varsă la buget. În acest sens, instanța de apel i-a cerut reclamantei recurente să facă dovada că dobânzile solicitate, prin cel de al doilea capăt al acțiunii introductive, se fac venit la buget și i-a acordat două termene la care reclamanta nu a făcut dovada cerută.

În lipsa acestei dovezi instanța a pronunțat o soluție la adăpost de orice critică. Chiar instituție publică fiind, reclamanta recurentă, trebuie să facă dovada susținerilor sale la fel ca orice alt justițiabil. Pe de altă parte, la data când s-a pronunțat decizia recurată, Legea 146/1997 stabilea o procedură administrativă pentru soluționarea contestațiilor, privind taxele judiciare, astfel că chestiunea lor nu poate forma obiect al unui recurs, nefiind incidente nici unul din cazurile de casare sau modificare a deciziei din cele prevăzute de art. 304 1-11 C. proc. civ. În ce privește recursul pârâtei, SC M.V. SA Galați, acesta se va anula, ca netimbrat. Astfel, deși pentru termenul de astăzi, 19 februarie, aceasta a fost legal citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 1.600.996 lei și 30.000 lei timbru judiciar, recurenta nu s-a conformat.

Cum, potrivit art. 201 pct. 1 și 3 din Legea 146/1997 și art. 30 din normele metodologice de aplicare, taxele judiciare se plătesc anticipat, iar neplata lor până la termenul stabilit de instanță se sancționează cu anularea cererii sau acțiunii, Înalta Curte,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, A.P.A.P.S., împotriva deciziei nr. 2/A din 9 ianuarie 2001, a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ. Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta, SC M.V. SA Galați, împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 februarie 2004.