ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 135/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 135/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC
„C.” SA Brăila împotriva deciziei nr.107 din 21 februarie 2000 a Curții de Apel
Galați – Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat recurenta prin
consilier juridic S.C.și intimata APAPS București prin consilier juridic O.B.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, Curtea, luând
act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile,
constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra
recursului.
Reprezentantul recurentei susține oral motivele de
recurs și pune concluzii de admitere a acestuia așa cum a fost formulat și
susținut în fața Curții, cu cheltuieli de judecată conform documentelor
justificative depuse la dosar.
Reprezentanta intimatei pune concluzii de respingere
ca nefondat, a recursului, după care, Curtea rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Asupra
recursului de față:
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr.902 din 2 decembrie
1999 Tribunalul Brăila a admis acțiunea reclamantei (F.P.S.) în prezent APAPS,
formulată în contradictoriu cu pârâta SC „C.”SA Brăila și a obligat-o pe
aceasta din urmă să-i plătească suma de 178.941.349 lei, rest neachitat din
dividendele pentru anul 1995, stabilite în AGA a pârâtei din 29 aprilie 1996,
dată de la care acestea au devenit scadente și 246.406.366 lei dobânzi
aferente.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul a avut în vedere
înscrisurile din care rezultă calitatea de acționar a reclamantei și
dispozițiile Legii 31/1990 precum și art.43 Cod Comercial.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta susținând
că greșit a fost obligată la plata dobânzilor la suma datorată cu titlu de
dividende în lipsa unei stipulații contractuale între părți.
Prin decizia nr.107 din 21 februarie 2001, Curtea de
Apel Galați a respins ca nefondat apelul pârâtei.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs
apelanta pârâtă ,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând pe
de o parte, că nu datorează reclamantei dobânzi ci majorări de întârziere așa
cum.s-ar fi stabilit prin procesul verbal încheiat cu reclamanta la 18
februarie 1999.
Pe de altă parte, că instanța de apel nu s-a
pronunțat asupra excepției lipsei calității sale procesuale pasive în acțiunea
formulată de reclamanta – intimată.
Criticile sunt neîntemeiate iar recursul se va
respinge pentru considerentele ce urmează.
Este de necontestat și pârâta recunoaște că
reclamanta a fost acționar majoritar la pârâtă și că prin procesul verbal din
29 aprilie 1996 AGA a stabilit cuantumul net al dividendelor datorate în sumă
de 203.609.714 lei din care s-au achitat parțial rămânând la 19 februarie 1999
un rest de 178.941.349 lei recunoscut prin procesul verbal de la fila 50 (dosar
fond). Or, dividendele nu sunt datorate în baza unui contract ci în temeiul
art.67 din Legea 31/1990, republicată. Cum acestea, de la data aprobării în AGA
devin datorii certe, lichide și exigibile ,sunt purtătoare de dobânzi conform
art.43 Cod Comercial așa încât corect a fost obligată pârâta recurentă și la
plata acestora.
Nici susținerea că instanța de apel nu s-a pronunțat
asupra excepției lipsei calității procesuale nu este întemeiată deoarece
aceasta a fost formulată după deschiderea dezbaterilor așa cum rezultă din
încheierea de la fila 28 (dosar 245/2000) al Curții de Apel Galați, excepția
nemaiputând fi pusă în discuția părților.
Cum în cauză nu sunt întrunite condițiile art.1128
și urm. Cod civil nu operează novația cum greșit susține recurenta. Mai mult
prin contractul de privatizare încheiat de reclamantă cu o altă societate au
fost înstrăinate doar 66,26% din acțiunile pârâtei așa încât aceasta are
calitate procesuală pasivă putând fi ținută să răspundă pentru datoriile
anterioare datei de 5 martie 1999 data vânzării pachetului de acțiunii către SC
„A.T.” SRL.
Având în vedere considerentele ce preced soluțiile
pronunțate în cauză sunt legale și temeinice iar Curtea,
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de pârâta SC „C.” SA
Brăila împotriva deciziei nr.107 din 21 februarie 2000 a Curții de Apel Galați
– Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie
2003.