ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4908/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4908/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin acțiunea formulată la 21 aprilie 2000,
reclamanta FPS București, devenit APAPS București a chemat în judecată pârâta, S.C.
N. S.A. Oltenița, la plata sumei de 993.323.488 lei, reprezentând:
- 609.597.883 lei, dividende pentru anii 1996 și
1997
- 383.725.605 lei, daune interese moratorii,
calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozite constituite de
persoane juridice pe termen de un an.
Tribunalul Călărași, prin sentința civilă nr. 243
din 16 mai 2000 a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de
609.597.883 lei, dividende fiind respins capătul de cerere privind daunele
moratorii.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei
hotărâri a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București, secția comercială,
prin decizia civilă nr. 2833 din 12 septembrie 2000.
Recursul declarat de reclamantă împotriva
deciziei menționate a fost admis de Curtea de Apel București, secția comercială,
prin decizia nr. 2449 din 4 aprilie 2002, hotărârea atacată fiind casată cu
trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel.
S-a reținut prin decizia de casare că,
respingerea capătului de cerere privind daunele moratorii este criticabilă,
întrucât dividendele sunt creanțe comerciale, astfel că, întârzierea în plată
este sancționată cu dobânzi, în temeiul art. 43 C. com.
S-a mai reținut că, cererea reclamantei pentru
plata dobânzilor la nivelul celor practicate pentru depozitele bancare este
fără temei în lipsa unui contract de depozit, astfel că instanța de apel
urmează, prin suplimentarea probatoriului, să stabilească cuantumul dobânzii
legale datorate de pârâtă.
În rejudecare, după casare, Curtea de Apel
București, secția a V-a comercială, prin decizia civilă nr. 159 din 14
noiembrie 2002 a admis apelul reclamantei, APAPS București, a schimbat în parte
sentința instanței de apel în sensul obligării pârâtei și la plata daunelor
interese moratorii pentru plata cu întârziere a dividendelor, în sumă de
118.029.138 lei, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
În stabilirea daunelor interese datorate de
pârâtă, instanța a avut în vedere dobânda la vedere practicată de B.R.D., iar
nu dobânda la depozite pe termen de un an, conform cu reținerile din decizia de
casare.
Împotriva acestei ultime hotărâri, reclamanta a
declarat recurs cerând obligarea pârâtei la daune interese moratorii, în sumă
de 401.342.452 lei, calculate conform dobânzii de referință a B.N.R. conform
O.G. nr. 9/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 356 din 6 iunie
2002.
Recursul este nefondat și urmează să fie respins
pentru următoarele considerente:
Dividendele fiind creanțe comerciale, pentru
întârzierea plății, creditorul este îndreptățit la daune moratorii – dobânzi.
Prin acțiune, reclamanta a cerut daune moratorii
calculate la nivelul dobânzilor practicate de B.R.D. la depozite constituite de
persoane juridice pe termen de un an.
Prin decizia de casare nr. 2449 din 4 aprilie
2002, Curtea Supremă s-a pronunțat în sensul că dobânzile solicitate nu sunt
admisibile, aplicarea acestora fiind întemeiată numai în cazul existenței unor
contracte de depozit încheiate cu B.R.D.
În apel, în rejudecare după casare, reclamanta
și-a recalculat daunele moratorii la nivelul dobânzilor de referință B.N.R., în
temeiul O.G. nr. 9/2000, la suma de 401.342.452 lei, conform tabelelor de
calcul pentru întârzierea plății dividendelor pe anii 1996 și 1997.
Curtea de apel a înlăturat întemeiat pretențiile
pentru daune moratorii, calculate la nivelul dobânzilor de referință B.N.R.,
reținând că prevederile O.G. nr. 9/2000 modificate prin Legea nr. 356 din 6
iunie 2002, nu pot fi aplicate retroactiv, pentru obligații comerciale izvorâte
în 1996 și 1997.
Ca urmare, întemeiat s-au admis pentru creanțe
anterioare O.G. nr. 9/2000, conform cu practica constantă a instanțelor
comerciale, dobânzile la vedere, practicate de banca ce o deservește pe
creditoare, în speță B.R.D. Aceste dobânzi, calculate chiar de recurenta
reclamantă însumează 118.029.138 lei.
Față de cele de mai sus, hotărârea atacată fiind
temeinică și legală, recursul APAPS București urmează să fie respins ca
nefondat.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta APAPS București
împotriva deciziei nr. 159 din 14 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția
a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 9
decembrie 2003.