ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4908/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 21 aprilie 2000, reclamanta FPS București, devenit APAPS București a chemat în judecată pârâta, S.C. N. S.A. Oltenița, la plata sumei de 993.323.488 lei, reprezentând: - 609.597.883 lei, dividende pentru anii 1996 și 1997 - 383.725.605 lei, daune interese moratorii, calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozite constituite de persoane juridice pe termen de un an. Tribunalul Călărași, prin sentința civilă nr. 243 din 16 mai 2000 a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 609.597.883 lei, dividende fiind respins capătul de cerere privind daunele moratorii.

Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București, secția comercială, prin decizia civilă nr. 2833 din 12 septembrie 2000. Recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei menționate a fost admis de Curtea de Apel București, secția comercială, prin decizia nr. 2449 din 4 aprilie 2002, hotărârea atacată fiind casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel. S-a reținut prin decizia de casare că, respingerea capătului de cerere privind daunele moratorii este criticabilă, întrucât dividendele sunt creanțe comerciale, astfel că, întârzierea în plată este sancționată cu dobânzi, în temeiul art. 43 C. com.

S-a mai reținut că, cererea reclamantei pentru plata dobânzilor la nivelul celor practicate pentru depozitele bancare este fără temei în lipsa unui contract de depozit, astfel că instanța de apel urmează, prin suplimentarea probatoriului, să stabilească cuantumul dobânzii legale datorate de pârâtă. În rejudecare, după casare, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia civilă nr. 159 din 14 noiembrie 2002 a admis apelul reclamantei, APAPS București, a schimbat în parte sentința instanței de apel în sensul obligării pârâtei și la plata daunelor interese moratorii pentru plata cu întârziere a dividendelor, în sumă de 118.029.138 lei, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

În stabilirea daunelor interese datorate de pârâtă, instanța a avut în vedere dobânda la vedere practicată de B.R.D., iar nu dobânda la depozite pe termen de un an, conform cu reținerile din decizia de casare. Împotriva acestei ultime hotărâri, reclamanta a declarat recurs cerând obligarea pârâtei la daune interese moratorii, în sumă de 401.342.452 lei, calculate conform dobânzii de referință a B.N.R. conform O.G. nr. 9/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 356 din 6 iunie 2002. Recursul este nefondat și urmează să fie respins pentru următoarele considerente: Dividendele fiind creanțe comerciale, pentru întârzierea plății, creditorul este îndreptățit la daune moratorii – dobânzi.

Prin acțiune, reclamanta a cerut daune moratorii calculate la nivelul dobânzilor practicate de B.R.D. la depozite constituite de persoane juridice pe termen de un an. Prin decizia de casare nr. 2449 din 4 aprilie 2002, Curtea Supremă s-a pronunțat în sensul că dobânzile solicitate nu sunt admisibile, aplicarea acestora fiind întemeiată numai în cazul existenței unor contracte de depozit încheiate cu B.R.D. În apel, în rejudecare după casare, reclamanta și-a recalculat daunele moratorii la nivelul dobânzilor de referință B.N.R., în temeiul O.G. nr. 9/2000, la suma de 401.342.452 lei, conform tabelelor de calcul pentru întârzierea plății dividendelor pe anii 1996 și 1997. Curtea de apel a înlăturat întemeiat pretențiile pentru daune moratorii, calculate la nivelul dobânzilor de referință B.N.R., reținând că prevederile O.G.

nr. 9/2000 modificate prin Legea nr. 356 din 6 iunie 2002, nu pot fi aplicate retroactiv, pentru obligații comerciale izvorâte în 1996 și 1997. Ca urmare, întemeiat s-au admis pentru creanțe anterioare O.G. nr. 9/2000, conform cu practica constantă a instanțelor comerciale, dobânzile la vedere, practicate de banca ce o deservește pe creditoare, în speță B.R.D. Aceste dobânzi, calculate chiar de recurenta reclamantă însumează 118.029.138 lei. Față de cele de mai sus, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, recursul APAPS București urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanta APAPS București împotriva deciziei nr. 159 din 14 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 9 decembrie 2003.