ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 445/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 445/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în examinare recursul declarat de
reclamanta Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor
Statului București împotriva deciziei nr.683/A din 11 octombrie 2001 a Curții
de Apel Galați – Secția Comercială și Contencios Administrativ.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a referit de către magistratul asistent că
recurenta APAPS București este scutită de timbrarea recursului în temeiul
art.17 din Legea nr.146/1997, privind taxele judiciare de timbru, modificată și
că aceasta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care, pricina a fost
reținută spre soluționare.
C U R T
E A
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 4 ianuarie 2001
reclamantrul Fondul Proprietății de Stat București (în prezent Autoritatea
pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului) a chemat în
judecată pe pârâta SC „F.H.” SA Galați pentru a fi obligată la plata sumei de
19.894.751 lei reprezentând daune interese moratorii pentru plata cu întârziere
a dividendelor pentru exercițiul financiar 1997.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că,
deși obligația pentru plata dividendelor aferente exercițiului financiar al
anului 1997 a fost stabilită la data aprobării bilanțului contabil, pârâta le-a
achitat treptat și cu întârzieri pentru care a calculat daunele ce formează
obiectul litigiului.
Prin sentința civilă nr.582 din 14 martie 2001
Tribunalul Galați – Secția Comercială, Maritimă și Fluvială și Contencios
Administrativ a anulat ca netimbrată acțiunea APAPS București.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel
reclamanta, iar prin decizia nr.683 A din 11 octombrie 2001 Curtea de Apel
Galați – Secția Comercială și de Contencios Administrativ a admis apelul și a
schimbat sentința tribunalului în sensul că a admis în parte acțiunea APAPS
București iar pârâta SC” FH.” SA Galați a fost obligată la plata sumei de
14.956.251 lei cu titlu de daune moratorii.
Cu actul înregistrat la 16 noiembrie 2001
reclamanta a formulat recurs împotriva acestei decizii susținând că în mod
nelegal și netemeinic instanța de apel a acordat daune interese calculate la
nivelul taxei de scont BNR deoarece obligația de plată a dividendelor s-a
născut anterior apariției O.G. nr.9/2000.
Recursul reclamantei este nefondat.
Este adevărat că O.G. nr.9/2000 care
reglementează dobânda legală în materie comercială este ulterioară momentului
nașterii obligației de plată a dividendelor dar și în lipsa acestui act
normatic sau a unei stipulații convenționale între părți, s-a acordat constant
dobânda la nivelul taxei de scont a Băncii Naționale care s-a considerat cea
mai stabilă și echitabilă într-un moment în care nu se mai putea pune în
discuție dobânda legală stabilită prin Decretul nr.311/1954.
Ca atare, instanța de apel a fost îndreptățită să
acorde daunele moratorii potrivit dobânzii legale, iar recursul reclamantei va
fi respins conform art.312 din Codul de procedură civilă.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de reclamanta Autoritatea
pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului București,
împotriva deciziei nr.683/A din 11 octombrie 2001 a Curții de Apel Galați –
Secția comercială și Contencios Administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie
2003.