ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2896/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 21 iunie 2000, astfel

cum a fost precizată, reclamanta Autoritatea pentru Privatizare și

Administrarea Participațiilor Statului București a solicitat obligarea SC P. SA

Piatra Neamț, la plata sumei de 260.747.500 lei rata scadentă neachitată,

324.691.069 lei penalități de întârziere la contractul nr. 1348 din 5 decembrie

1996 la data de 12 ianuarie 2001.

Tribunalul Neamț, secția comercială și contencios

administrativ, prin sentința civilă nr. 79 din 5 februarie 2001, a admis în

parte acțiunea reclamantei precizată și a obligat pe pârâtă la plata sumei de

324.691.069 lei penalități de întârziere; s-a respins cererea, privind

obligarea pârâtei la plata sumei de 260.747.500 lei credit restant, ca fiind

fără obiect și cea cu privire la convenția 325/1996.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că pârâta a

restituit cu întârziere creditul acordat de reclamantă, ultimele rate, în sumă

de 342.500.000 lei, fiind achitate în perioada 4 - 6 iulie 2000 și, din acest

motiv, datorează penalități de întârziere, potrivit clauzei stipulate la art. 3

din contract, în sumă de 324.691.069 lei, așa cum reclamanta și-a precizat

acțiunea cu adresa nr. 14/1588 din 16 ianuarie 2001.

Prin decizia nr. 467 din 5 iulie 2001 a Curții de

Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, s-au admis

apelurile declarate de reclamanta și pârâta împotriva sentinței tribunalului ce

a fost schimbată în parte, în sensul că pârâta a fost obligată la plata sumei

de 488.242.500 lei penalități în loc de 324.691.069 lei; s-au menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

În considerentele deciziei, instanța de apel a

reținut că, din raportul de expertiză contabilă, efectuat la instanța de fond,

a rezultat că penalitățile datorate de pârâta, în temeiul convențiilor 352 din

3 iulie 1996 și 1348 din 5 decembrie 1996, sunt în sumă de 498.242.500 lei din

care s-a achitat suma de 10.000.000 lei cu ordinul de plată nr. 45/2001.

În termen legal, pârâta SC P. SA cu sediul în Piatra

Neamț a declarat recurs împotriva acestei decizii în temeiul art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., susținând că este nelegală și netemeinică.

A arătat recurenta că instanța de apel a încălcat

principiul disponibilității și a acordat reclamantei suma de 498.242.500 lei,

cât a stabilit expertul în suplimentul la raportul de expertiză, deși nu a

acceptat concluziile acestuia și nu cea de 324.691.069 lei solicitată prin

acțiunea dedusă judecății. Că nici această sumă nu este cea reală deoarece,

potrivit adresei nr. 14 /1588 din 16 ianuarie 2001, penalitățile au fost

calculate până la 15 ianuarie 2001, iar debitul a fost achitat la 6 iulie 2000.

Recurenta a susținut că valoarea penalităților

datorate este cea stabilită prin raportul de expertiză de 259.502.500 lei.

Examinând recursul declarat de pârâta, prin prisma

motivelor invocate, Curtea constată că acesta este întemeiat în sensul celor ce

urmează:

Potrivit dispozițiilor art. 261 alin. (2), pct. 5 C.

proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să arate motivele de fapt și de

drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au

înlăturat cererile părților.

În speță, deși instanța a admis apelul pârâtei, nu a

examinat motivele invocate de aceasta și apărarea privind cuantumul

penalităților de întârziere la suma de 259.502.500 lei, că s-au calculat

penalități de întârziere până la 15 ianuarie 2001, deși debitul a fost achitat

la 6 iulie 2000.

Instanța nu a arătat argumentele de fapt și de drept

pentru care criticile formulate nu au fost primite față de probele administrate

în cauză.

Pe de altă parte, recurentei i s-a creat, în propria

cale de atac, o situație mai grea, în sensul că, deși i s-a admis apelul, a

fost obligată la penalități de întârziere de 488.242.500 lei pretinse de

intimată la instanța de apel în baza raportului de expertiză contabilă

efectuată la prima instanță, în loc de 324.691.069 lei, cât s-a stabilit de

instanța de fond.

Pentru toate aceste considerente și, având în vedere

dispozițiile art. 314 C. proc. civ., urmează a admite recursul declarat de

pârâtă, a casa decizia atacată și a trimite cauza spre rejudecare la aceeași

instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâta SC P. SA, Piatra

Neamț împotriva deciziei nr. 467 din 5 iulie 2001 a Curții de Apel Bacău,

secția comercială și de contencios administrativ, pe care o casează și trimite

cauza spre rejudecare Curții de Apel Bacău.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2003.