ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1130/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I - Prin acțiunea introductivă, înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 27 octombrie 2006 reclamanta S.I.F. Moldova SA a solicitat obligarea pârâtei SC C. SA SUCEAVA la plata sumei de 168.586,53 Ron reprezentând dividende restante datorate pentru anul financiar 2004 și dobânda legală aferentă debitului principal calculată conform ratei dobânzii de referință B.N.R. pentru perioada 4 iunie 2005 – 30 septembrie 2006. Potrivit reclamantei, în calitate de succesoare a Fondului Proprietății Private II Moldova este îndreptățită la plata dividendelor aferente anului financiar 2004 pentru acțiunile deținute la societatea pârâtă dividende a căror distribuire a fost aprobată de A.G.A.

societății pârâte, dar care nu au fost achitate în totalitate. II - Prin sentința nr. 3242 din 3 decembrie 2007 Tribunalul Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantă. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept. Repartizarea venitului net aferent anului 2004 a fost aprobată prin hotărârea nr. 7 din 21 martie 2005 a acționarilor societății pârâte, hotărâre care a fost modificate de aceiași adunare generală a acționarilor la data de 29 aprilie 2006 în sensul diminuării sumelor cuvenite cu titlu de dividende urmare deficiențelor constatate de inspecțiile fiscale pe linia impozitelor și taxelor locale datorate inspecții derulate în perioada aprilie 2005 – mai 2005, deficiențe ce au fost confirmate și de raportul de expertiză contabilă dispus în cauză.

Totodată instanța reține că aceste deficiențe, care au evidențiat datorii suplimentare la bugetul de stat în sumă de 263.317 Ron, au avut un impact negativ asupra cash-ului societății și au determinat o plată eșalonată în mai multe tranșe a dividendelor, suma totală cuvenită reclamantei cu titlu de dividende, respectiv 485.213 Ron , pentru anul 2004 fiind achitată integral până la data de 23 august 2006. III - Apel declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal prin decizia nr. 54 din 17 aprilie 2008. Confirmând ca legală și temeinică sentința fondului, instanța de control judiciar a apreciat că diminuarea dividendelor stabilite inițial prin hotărârea nr. 7 din 21 martie 2005, a fost determinată de necesitatea corectării rezultatelor anului financiar 2004, urmare raportului de inspecție fiscală întocmit de organele de control la data de 9 mai 2005 și a deciziei de impunere privind obligații fiscale suplimentare, pentru perioadă în care însăși reclamanta a asigurat conducerea executivă a societății și-a încălcat o serie de dispoziții legale, cu privire la calculul impozitului pe clădiri, depunerea declarațiilor pentru stabilirea taxei asupra terenurilor pe care le deținea.

Reține instanța de control judiciar că hotărârea A.G.A. din 29 aprilie 2006 a fost cenzurată de instanța de judecată în cadrul unei acțiuni în anulare formulată de reclamanta, acțiune care a fost respinsă prin decizia nr. 667 din 17 mai 2007 a Curții de Apel Suceava. IV - La data de 27 mai 2008 reclamanta S.I.F. Moldova SA a declarat recurs împotriva deciziei nr. 54/2008 pronunțată de instanța de apel, solicitând în principal casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, iar în subsidiar modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii introductive. Recurenta a invocat prin cererea de recurs următoarele motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc.

civ. - instanța, a încălcat prin hotărâre dată formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., refuzând la primul termen de judecată stabilit în apel să amâne judecata în vederea angajării unui apărător, în condițiile în care contractul de muncă al consilierului juridic al societății încetase cu începere de la 1 martie 2008; - hotărârea astfel pronunțată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, motivarea instanței fiind lipsită de claritate, iar o serie de susțineri nu au primit răspuns în considerentele hotărârii; în același sens, considerentele referitoare la modul în care s-a asigurat conducerea executivă a societății sunt străine de obiectul pricinii care a vizat plata dividendelor cuvenite; - instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, nefăcând distincție între drepturile cuvenite acționarilor și drepturile și obligațiile administratorului, iar punerea în discuție a răspunderii administratorului excede obiectului pricinii; - hotărârea instanței este lipsită de temei legal deoarece nu se fundamentează pe prevederile Legii nr. 31/1990 republicată și ale Ordinului Ministrului Finanțelor nr. 306/2002 și 1752/2005; - în mod nelegal nu a avut în vedere hotărârea A.G.A.

din 21 martie 2005 prin care s-a aprobat repartizarea profitului net, fiind fără relevanță hotărârea A.G.A. din 2006 de rectificare a profitului pe anul 2004 câtă vreme corectarea erorilor contabile se face în altă modalitate, potrivit reglementărilor contabile, pe seama rezultatului raportat, în anul în care au fost constatate, în acest sens fiind și concluziile raportului de expertiză efectuată în cauză menționate la punctele 1 și 2 din raport. V- Înalta Curte verificând în cadrul controlului de legalitate, decizia atacată, prin prisma motivelor invocate constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: 1- Motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., argumentat pe încălcarea dreptului la apărare, nu subzistă.

Apreciind asupra cererii de amânare pentru lipsă de apărare formulată de reclamanta apelantă la termenul din 14 aprilie 2008, instanța de apel a respins-o motivat și îndreptățit în raport de data de 20 martie 2008 când partea a fost înștiințată prin citație despre proces, ceea ce îi oferea un timp rezonabil pentru angajarea unui apărător. Potrivit încheierii de dezbateri din 14 aprilie 2008, instanța a amânat pronunțarea pentru a da posibilitate părții să depună și concluzii scrise. Cum, dispozițiile legale, art. 156 C. proc. civ., care reglementează acordarea termenului pentru lipsă de apărare au fost întrutotul respectate, neregularitatea procedurală invocată de recurentă în cadrul motivului prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ. apare lipsită de temei. 2. În ce privește motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Curtea constată că hotărârea instanței de apel respectă rigorile impuse de art. 261 C. proc. civ. sub aspectul conținutului, argumentele instanței fiind rezultatul verificării situației de fapt și de drept reținute în sentința ce a făcut obiectul apelului și sunt în deplină concordanță cu soluția adoptată. Chestiunile legate de modul în care reclamanta a asigurat conducerea executivă a societății, au fost analizate și de instanța de apel, deoarece ele reprezentau apărările pârâtei asupra cărora instanțele erau datoare să-și exprime punctul de vedere. Respectarea principiului disponibilității nu semnifică, așa cum susține recurenta implicit, dar indubitabil, ignorarea apărărilor și susținerilor părții adverse ci soluționarea cererii deduse judecății, în limitele obiectului ei.

Or, soluția adoptată în cauză de prima instanță și menținută în apel nu relevă o depășire a obiectului cererii . Altfel spus, concluzia instanței de apel în sensul menținerii ca legală și temeinică a sentinței fondului de respingere a cererii este fundamentată pe argumente care demonstrează că reclamanta a încasat dividendele cuvenite pentru anul financiar 2004 astfel cum au fost rectificate urmare unor erori contabile, ceea ce reprezintă o pronunțare asupra obiectului cererii. 3. Argumentele recurentei subsumate motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. reprezintă o reluare a criticilor de nemotivare, care au fost examinate la pct. 2 din aceste considerente. Se mai impune a fi precizat și faptul că niciunul din aceste argumente prin conținutul lor concret nu vizează ipoteza motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. 4. Cât privește motivul de recurs întemeiat pe încălcarea sau aplicarea greșită a legii, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că recurenta indică în mod generic încălcarea dispozițiilor Legii nr. 31/1990, Legea societăților comerciale - ale Legii contabilității nr. 82/1991 și ale Ordinului Ministrului Finanțelor nr. 306/2002 și 1752/2005 ceea ce conferă acestor critici un caracter formal, nefăcând posibil controlul de legalitate în aceste condiții. Aspectele legate de erorile contabile, de modul de calcul greșit sau de aplicare greșită a metodelor contabile au făcut obiectul expertizei de specialitate dispusă în cauză. Cuantumul sumei cuvenite recurentei cu titlu de dividende aferente anului 2004, reprezintă o chestiune de netemeinicie și nu de nelegalitate pentru a fi examinată pe calea recursului , iar toate argumentele recurentei sunt axate pe întinderea sumei cuvenite cu titlu de dividende mai mare decât cea încasată efectiv.

Cum aspectele de netemeinicie evocate nu se convertesc în încălcări ale legii, motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. apare ca neîntemeiat. Altfel spus, prin soluția adoptată în cauză nu este contestat sau încălcat dreptul reclamantei, în calitate de acționar la societatea pârâtă de a încasa dividendele aferente anului financiar 2004, hotărârile pronunțate stabilind, numai că suma încasată de reclamantă cu acest titlu corespunde drepturilor cuvenite în raport de profitul net realizat de societate în perioada de referință. Față de cele ce preced, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.I.F. MOLDOVA SA BACĂU împotriva deciziei nr. 54 din 17 aprilie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția comercială contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2009.