ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1130/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I - Prin acțiunea introductivă, înregistrată pe rolul

Tribunalului Suceava la data de 27 octombrie 2006 reclamanta S.I.F. Moldova SA a

solicitat obligarea pârâtei SC C. SA SUCEAVA la plata sumei de 168.586,53 Ron

reprezentând dividende restante datorate pentru anul financiar 2004 și dobânda

legală aferentă debitului principal calculată conform ratei dobânzii de

referință B.N.R. pentru perioada 4 iunie 2005 – 30 septembrie 2006.

Potrivit reclamantei, în calitate de succesoare a Fondului

Proprietății Private II Moldova este îndreptățită la plata dividendelor

aferente anului financiar 2004 pentru acțiunile deținute la societatea pârâtă

dividende a căror distribuire a fost aprobată de A.G.A. societății pârâte, dar

care nu au fost achitate în totalitate.

II - Prin sentința nr. 3242 din 3 decembrie 2007 Tribunalul

Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a respins ca

nefondată acțiunea formulată de reclamantă.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarea

situație de fapt și de drept.

Repartizarea venitului net aferent anului 2004 a fost

aprobată prin hotărârea nr. 7 din 21 martie 2005 a acționarilor societății

pârâte, hotărâre care a fost modificate de aceiași adunare generală a

acționarilor la data de 29 aprilie 2006 în sensul diminuării sumelor cuvenite

cu titlu de dividende urmare deficiențelor constatate de inspecțiile fiscale pe

linia impozitelor și taxelor locale datorate inspecții derulate în perioada

aprilie 2005 – mai 2005, deficiențe ce au fost confirmate și de raportul de expertiză

contabilă dispus în cauză.

Totodată instanța reține că aceste deficiențe, care au

evidențiat datorii suplimentare la bugetul de stat în sumă de 263.317 Ron, au

avut un impact negativ asupra cash-ului societății și au determinat o plată

eșalonată în mai multe tranșe a dividendelor, suma totală cuvenită reclamantei

cu titlu de dividende, respectiv 485.213 Ron , pentru anul 2004 fiind achitată

integral până la data de 23 august 2006.

III - Apel declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe

a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Suceava, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal prin decizia nr. 54 din 17 aprilie 2008.

Confirmând ca legală și temeinică sentința fondului,

instanța de control judiciar a apreciat că diminuarea dividendelor stabilite inițial

prin hotărârea nr. 7 din 21 martie 2005, a fost determinată de necesitatea corectării

rezultatelor anului financiar 2004, urmare raportului de inspecție fiscală

întocmit de organele de control la data de 9 mai 2005 și a deciziei de impunere

privind obligații fiscale suplimentare, pentru perioadă în care însăși reclamanta

a asigurat conducerea executivă a societății și-a încălcat o serie de

dispoziții legale, cu privire la calculul impozitului pe clădiri, depunerea

declarațiilor pentru stabilirea taxei asupra terenurilor pe care le deținea.

Reține instanța de control judiciar că hotărârea A.G.A. din

29 aprilie 2006 a fost cenzurată de instanța de judecată în cadrul unei acțiuni

în anulare formulată de reclamanta, acțiune care a fost respinsă prin decizia

nr. 667 din 17 mai 2007 a Curții de Apel Suceava.

IV - La data de 27 mai 2008 reclamanta S.I.F. Moldova SA a

declarat recurs împotriva deciziei nr. 54/2008 pronunțată de instanța de apel,

solicitând în principal casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare

la instanța de apel, iar în subsidiar modificarea hotărârii în sensul admiterii

acțiunii introductive.

Recurenta a invocat prin cererea de recurs următoarele

motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

- instanța, a încălcat prin hotărâre dată formele de

procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., refuzând la primul termen de judecată stabilit în apel să amâne judecata

în vederea angajării unui apărător, în condițiile în care contractul de muncă

al consilierului juridic al societății încetase cu începere de la 1 martie

2008;

- hotărârea astfel pronunțată nu cuprinde motivele pe care

se sprijină, motivarea instanței fiind lipsită de claritate, iar o serie de

susțineri nu au primit răspuns în considerentele hotărârii; în același sens,

considerentele referitoare la modul în care s-a asigurat conducerea executivă a

societății sunt străine de obiectul pricinii care a vizat plata dividendelor

cuvenite;

- instanța a interpretat greșit actul juridic dedus

judecății, nefăcând distincție între drepturile cuvenite acționarilor și

drepturile și obligațiile administratorului, iar punerea în discuție a

răspunderii administratorului excede obiectului pricinii;

- hotărârea instanței este lipsită de temei legal deoarece

nu se fundamentează pe prevederile Legii nr. 31/1990 republicată și ale

Ordinului Ministrului Finanțelor nr. 306/2002 și 1752/2005;

- în mod nelegal nu a avut în vedere hotărârea A.G.A. din 21

martie 2005 prin care s-a aprobat repartizarea profitului net, fiind fără

relevanță hotărârea A.G.A. din 2006 de rectificare a profitului pe anul 2004

câtă vreme corectarea erorilor contabile se face în altă modalitate, potrivit

reglementărilor contabile, pe seama rezultatului raportat, în anul în care au

fost constatate, în acest sens fiind și concluziile raportului de expertiză

efectuată în cauză menționate la punctele 1 și 2 din raport.

V- Înalta Curte verificând în cadrul controlului de legalitate,

decizia atacată, prin prisma motivelor invocate constată că recursul este

nefondat pentru considerentele ce urmează:

1- Motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., argumentat pe încălcarea dreptului la apărare, nu subzistă.

Apreciind asupra cererii de amânare pentru lipsă de apărare

formulată de reclamanta apelantă la termenul din 14 aprilie 2008, instanța de apel

a respins-o motivat și îndreptățit în raport de data de 20 martie 2008 când partea

a fost înștiințată prin citație despre proces, ceea ce îi oferea un timp

rezonabil pentru angajarea unui apărător.

Potrivit încheierii de dezbateri din 14 aprilie 2008, instanța

a amânat pronunțarea pentru a da posibilitate părții să depună și concluzii

scrise.

Cum, dispozițiile legale, art. 156 C. proc. civ., care

reglementează acordarea termenului pentru lipsă de apărare au fost întrutotul

respectate, neregularitatea procedurală invocată de recurentă în cadrul motivului

prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. apare lipsită de temei.

proc. civ. Curtea constată că hotărârea instanței de apel respectă rigorile

impuse de art. 261 C. proc. civ. sub aspectul conținutului, argumentele

instanței fiind rezultatul verificării situației de fapt și de drept reținute

în sentința ce a făcut obiectul apelului și sunt în deplină concordanță cu

soluția adoptată.

Chestiunile legate de modul în care reclamanta a asigurat

conducerea executivă a societății, au fost analizate și de instanța de apel,

deoarece ele reprezentau apărările pârâtei asupra cărora instanțele erau

datoare să-și exprime punctul de vedere.

Respectarea principiului disponibilității nu semnifică, așa

cum susține recurenta implicit, dar indubitabil, ignorarea apărărilor și

susținerilor părții adverse ci soluționarea cererii deduse judecății, în

limitele obiectului ei.

Or, soluția adoptată în cauză de prima instanță și menținută

în apel nu relevă o depășire a obiectului cererii .

Altfel spus, concluzia instanței de apel în sensul menținerii

ca legală și temeinică a sentinței fondului de respingere a cererii este

fundamentată pe argumente care demonstrează că reclamanta a încasat dividendele

cuvenite pentru anul financiar 2004 astfel cum au fost rectificate urmare unor

erori contabile, ceea ce reprezintă o pronunțare asupra obiectului cererii.

art. 304 pct. 8 C. proc. civ. reprezintă o reluare a criticilor de nemotivare,

care au fost examinate la pct. 2 din aceste considerente. Se mai impune a fi

precizat și faptul că niciunul din aceste argumente prin conținutul lor concret

nu vizează ipoteza motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 8 C.

proc. civ.

sau aplicarea greșită a legii, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată

că recurenta indică în mod generic încălcarea dispozițiilor Legii nr. 31/1990,

Legea societăților comerciale - ale Legii contabilității nr. 82/1991 și ale

Ordinului Ministrului Finanțelor nr. 306/2002 și 1752/2005 ceea ce conferă

acestor critici un caracter formal, nefăcând posibil controlul de legalitate în

aceste condiții.

Aspectele legate de erorile contabile, de modul de calcul

greșit sau de aplicare greșită a metodelor contabile au făcut obiectul

expertizei de specialitate dispusă în cauză.

Cuantumul sumei cuvenite recurentei cu titlu de dividende

aferente anului 2004, reprezintă o chestiune de netemeinicie și nu de

nelegalitate pentru a fi examinată pe calea recursului , iar toate argumentele

recurentei sunt axate pe întinderea sumei cuvenite cu titlu de dividende mai

mare decât cea încasată efectiv.

Cum aspectele de netemeinicie evocate nu se convertesc în

încălcări ale legii, motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. apare ca

neîntemeiat.

Altfel spus, prin soluția adoptată în cauză nu este

contestat sau încălcat dreptul reclamantei, în calitate de acționar la

societatea pârâtă de a încasa dividendele aferente anului financiar 2004,

hotărârile pronunțate stabilind, numai că suma încasată de reclamantă cu acest titlu

corespunde drepturilor cuvenite în raport de profitul net realizat de societate

în perioada de referință.

Față de cele ce preced, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta

S.I.F. MOLDOVA SA BACĂU împotriva deciziei nr. 54 din 17 aprilie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția comercială contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2009.