ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 847/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta, S.I.F. Moldova SA Bacău, a acționat în judecată pe pârâta, SC C.O. SA Galați, pentru ca, prin hotărâre judecătorească, pârâta să fie obligată la plata sumei de 46.526.048 lei, reprezentând dividende aferente exercițiului financiar al anului 1998 și dobânda legală, calculată conform taxei oficiale a scontului, stabilită de B.N.R. până la data de 30 noiembrie 2000, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința nr. 541 din 7 martie 2001, Tribunalul Galați a admis în parte acțiunea reclamantei, respectiv, pentru suma de 30.461.000 lei cu titlu de dividende aferente exercițiului financiar pe anul 1998 și 2.502.660 lei cheltuieli de judecată.

A fost respins capătul de cerere privind dobânzile comerciale. La pronunțarea acestei hotărâri, instanța de fond a reținut că pârâta îi datorează reclamantei suma cerută de acesta cu titlu de dividende pentru anul 1998, în calitate de acționar la societatea pârâtă, potrivit hotărârii ce s-a luat la 10 aprilie 1999 de către Adunarea Generală a Acționarilor. Cât privește dobânda comercială, s-a reținut, însă, că, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 43 C. com., dividendele nefiind purtătoare de dobânzi. Reclamanta a declarat apel împotriva sentinței tribunalului, criticând neacordarea de dobânzi la care a susținut că era îndreptățită, atâta vreme cât plata dividendelor este o obligație comercială, purtătoare de dobânzi.

Apelul reclamantei a fost admis de Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 584 din 22 august 2001. A fost schimbată în parte sentința instanței de fond, în sensul că pârâta a fost obligată și la plata daunelor-interese moratorii, în sumă de 16.065.084 lei, cu cheltuielile aferente și menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței pronunțate de instanța de fond, reținându-se că dividendele sunt purtătoare de dobânzi și pârâta trebuie să fie obligată la plata ca atare a acestora.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta, recursul acesteia nu este motivat în drept, ci, a solicitat desființarea hotărârii recurate și menținerea sentinței instanței de fond, pentru următoarele motive de fapt: - dividendele nu sunt purtătoare de dobânzi, întrucât, așa cum prevede art. 68 din Legea 31/1990, aportul asociaților la capitalul social nu este purtător de dobânzi; - reclamanta a refuzat oferta pârâtei de a-i plăti în natură dividendele și, pentru acest motiv, nu i le-a achitat în termen; - nici un act normativ nu prevede un termen de referință privind plata dividendelor; - dacă s-ar fi calculat corect, ținând cont de numărul zilelor de întârziere și de procentul de 35% pe an, valoarea dobânzilor ar fi trebuit să fie calculată la 9.692.690 lei, iar nu așa cum a stabilit instanța de apel, respectiv, 16.065.048 lei.

Recursul pârâtei este nefondat. Curtea de Apel Galați a pronunțat o hotărâre corectă, când a reformat hotărârea instanței de fond. În hotărârea sa, această instanță a avut în vedere faptul că pretențiile reclamantei s-au formulat în considerarea calității acesteia de acționar la SC C.O. SA Galați, calitate ce nu a fost infirmată de-a lungul judecății de societatea pârâtă. Reclamanta, S.I.F. Moldova SA Bacău, după încheierea exercițiului financiar al anului 1998 și în baza hotărârii Adunării Generale a Acționarilor, a solicitat să i se achite dividende la care avea dreptul din profitul realizat de societate și care i-a fost repartizat proporțional cu cota sa de participare. Cum raporturile dintre acționar și recurentă sunt raporturi prin excelență comerciale și datoria recurentei-pârâte față de reclamantă este datorie comercială, iar nu civilă, așa cum recurenta a susținut în motivarea recursului.

Așadar, în considerarea caracterului comercial al raportului obligațional, corect instanța de apel a reținut că sunt aplicabile prevederile art. 43 C. com. și a obligat-o pe pârâtă la plata daunelor-interese moratorii. Dobânda datorată de pârâtă a fost calculată conform taxei oficiale a scontului stabilită de B.N.R., conform O.G. nr. 9/2000, pentru perioada 1 iunie 1999 – 30 noiembrie 2000. De asemenea, lipsa disponibilităților bănești, invocată de recurentă în susținerea împrejurării că reclamanta nu a acceptat plata în natură a dividendelor, nu este un motiv întemeiat, care să determine modificarea hotărârii recurate, întrucât dividendele se stabilesc după încheierea bilanțului contabil de la sfârșitul anului financiar, după ce se iau în calcul toate datoriile societății.

În aceste împrejurări, recursul pârâtei apare ca nefondat și se va respinge cu această mențiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC C.O. SA Galați, împotriva deciziei nr. 584 din 22 august 2001 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 3 martie 2004.