ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2059/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de

reclamanta SIF „M” SA Bacău împotriva deciziei nr.544/A din 10 iulie 2001

a Curții de Apel Galați – Secția comercială și de

contencios administrativ.

La apelul nominal s-a prezentat recurenta –

reclamantă SIF „M” SA Bacău prin consilier juridic P.B. C., lipsind

intimata pârâtă SC „R.” SA Galați.

Procedura legal îndeplinită.

S-a referit de către magistratul asistent

că recursul este legal timbrat, după care, reprezentantul recurentei

a solicitat admiterea recursului pentru motivele scrise depuse la dosar, pe

care le-a susținut și dezvoltat oral.

C U

R T E A

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul

Galați la 18 decembrie 2000, reclamanta SIF„M.” SA Bacău, a chemat în

judecată pârâta SC „R.” SA Galați, solicitând obligarea acesteia la

plata sumei de 593.433.548 lei, din  care 388.526.000 lei, dividende aferente

exercițiului financiar al anului 1998, debit scadent la 1 iunie 1999

și 204.907.548 lei dobândă legală, calculată conform taxei

oficiale a scontului.

Prin sentința civilă nr.340 pronunțată

la 12 februarie 2001 în dosarul nr.9921/COM/2000, Tribunalul Galați –

Secția Comercială, a admis în parte acțiunea.

Pârâta a fost obligată să

plătească reclamantei suma de 388.526.000 lei dividende datorate.

Capătul de cerere privind obligarea pârâtei

la plata dobânzii legale, a fost respins ca nefondat.

Pârâta a fost obligată la 17.465.720 lei

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

sentință, tribunalul a apreciat că dividendele nu

reprezintă un aport de capital ci beneficiu legal datorat, această

datorie produce dobândă de drept. Reclamanta nu a făcut dovada unui

credit bancar și a legăturii între acest credit și datoria

pârâtei, pentru a putea pretinde plata de dobânzi.

Curtea de Apel Galați – Secția

Comercială și de Contencios Administrativ, prin decizia civilă

nr.544 A pronunțată în dosarul nr.697/2001 la data de 10 iulie 2001,

reținând că dividendele nu reprezintă aport de capital ci

beneficiu legal datorat, exigibil la data încheierii bilanțului anual

și conform Hotărârii Adunării Generale a Acționarilordin 8

aprilie 1999, plătibil la momentul disponibilităților financiare

ale unității, în condițiile în care reclamanta nu a făcut

dovada legăturii între culpa debitoarei și un credit bancar, a

respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a

declarat recurs.

Invocând prevederile art.304 pct.9 din Codul

de Procedură Civilă, recurenta – reclamantă critică decizia

pronunțată de instanța de apel ca fiind lipsită de temei

legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a

legii, deoarece SIF MOLDOVA este o societate comercială al cărei

obiect de activitate îl constituie efectuarea de investiții, prin

participarea la capitalul social, cu scopul de a obține profit.

Investiția sa are motivare

comercială, în speță fiind aplicabile prevederile art.43 din

Codul Comercial iar cuantumul dobânzii trebuie calculat conform O.G. nr.9/2000.

Instanțele de fond și apel au

interpretat greșit prevederile legale aplicabile în speță,

deși potrivit prevederilor art.1088 din Codul Civil, daunele interese nu

pot cuprinde decât dobânda legală iar aceste daune interese se cuvin

fără ca creditorul să fie ținut a justifica vreo

pagubă.

Recursul declarat de reclamantă este

fondat.

Potrivit prevederilor art.7 din Codul

Comercial, sunt comercianți cei care fac fapte de comerț, având

comerțul ca o profesie obișnuită și societățile

comerciale.

SIF „M.” este o societate comercială, iar

raporturile sale cu societatea pârâtă, sunt pur comerciale, astfel încât

le sunt aplicabile prevederile art.43 din Codul Comercial, debitoarea

pârâtă, datorând dobânda la suma datorată, de la data scadenței.

Faptul că în AGA din 8 aprilie 1999 s-a

convenit că dividendele sunt plătibile în raport cu

disponibilitățile bănești ale societății pârâte

nu are relevanță în cauză, din moment ce aceasta nu a făcut

nici o dovadă cu privire la lipsa acestor disponibilități, din

moment ce exercițiul financiar al anului 1998 a permis calcularea dividendelor.

Cum cuantumul dobânzilor a fost stabilit la

nivelul taxei de scont BNR, în condițiile prevăzute de O.G.

nr.9/2000, iar reclamantei îi sunt datorate dobânzile, conform art.43 din codul

comercial, aceasta nu poate fi ținută să facă dovada unui

prejudiciu  pentru a solicita plata dobânzii comerciale.

Așa fiind, recursul acesteia va fi admis.

În baza dispozițiilor art.312 alin.1 din

Codul de Procedură Civilă, iar în baza dispozițiilor art.314 din

același cod, decizia atacată va fi modificată în sensul

admiterii apelului declarat de reclamantă împotriva sentinței civile

nr.340 din 12 februarie 2001, a Tribunalului Galați, care va fi

schimbată în parte, în sensul obligării pârâtei SC” R.” SA

Galați și la plata sumei de 204.907.548 lei, reprezentând dobânzi.

În baza dispozițiilor art.274 din Codul

de Procedură Civilă, societatea pârâtă urmează fă fie

obligată și la plata sumei de 17.060.241 lei, cu titlu de cheltuieli

de judecată, în toate fazele procesului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite recursul declarat de reclamanta SIF” M.” SA

Bacău.

Modifică decizia nr.544/A din 10 iulie

2001, a Curții de Apel Galați – Secția Comercială și

de Contencios Administrativ.

Admite apelul aceleiași părți,

schimbă în parte sentința nr.340 din 12 februarie 2001 a Tribunalului

Galați - Secția Comercială, și obligă pârâta SC „R.”

SA Galați și la plata sumei de 204.907.548 lei, reprezentând dobânzi.

Obligă intimata SC „R”. SA Galați la

plata sumei de 17.060.241 lei, cheltuieli de judecată, în toate fazele

procesuale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 aprilie 2003.