ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2059/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SIF „M” SA Bacău împotriva deciziei nr.544/A din 10 iulie 2001 a Curții de Apel Galați – Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal s-a prezentat recurenta – reclamantă SIF „M” SA Bacău prin consilier juridic P.B. C., lipsind intimata pârâtă SC „R.” SA Galați. Procedura legal îndeplinită. S-a referit de către magistratul asistent că recursul este legal timbrat, după care, reprezentantul recurentei a solicitat admiterea recursului pentru motivele scrise depuse la dosar, pe care le-a susținut și dezvoltat oral.

C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Galați la 18 decembrie 2000, reclamanta SIF„M.” SA Bacău, a chemat în judecată pârâta SC „R.” SA Galați, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 593.433.548 lei, din care 388.526.000 lei, dividende aferente exercițiului financiar al anului 1998, debit scadent la 1 iunie 1999 și 204.907.548 lei dobândă legală, calculată conform taxei oficiale a scontului. Prin sentința civilă nr.340 pronunțată la 12 februarie 2001 în dosarul nr.9921/COM/2000, Tribunalul Galați – Secția Comercială, a admis în parte acțiunea. Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 388.526.000 lei dividende datorate.

Capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, a fost respins ca nefondat. Pârâta a fost obligată la 17.465.720 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a apreciat că dividendele nu reprezintă un aport de capital ci beneficiu legal datorat, această datorie produce dobândă de drept. Reclamanta nu a făcut dovada unui credit bancar și a legăturii între acest credit și datoria pârâtei, pentru a putea pretinde plata de dobânzi.

Curtea de Apel Galați – Secția Comercială și de Contencios Administrativ, prin decizia civilă nr.544 A pronunțată în dosarul nr.697/2001 la data de 10 iulie 2001, reținând că dividendele nu reprezintă aport de capital ci beneficiu legal datorat, exigibil la data încheierii bilanțului anual și conform Hotărârii Adunării Generale a Acționarilordin 8 aprilie 1999, plătibil la momentul disponibilităților financiare ale unității, în condițiile în care reclamanta nu a făcut dovada legăturii între culpa debitoarei și un credit bancar, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă. Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs.

Invocând prevederile art.304 pct.9 din Codul de Procedură Civilă, recurenta – reclamantă critică decizia pronunțată de instanța de apel ca fiind lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, deoarece SIF MOLDOVA este o societate comercială al cărei obiect de activitate îl constituie efectuarea de investiții, prin participarea la capitalul social, cu scopul de a obține profit. Investiția sa are motivare comercială, în speță fiind aplicabile prevederile art.43 din Codul Comercial iar cuantumul dobânzii trebuie calculat conform O.G. nr.9/2000. Instanțele de fond și apel au interpretat greșit prevederile legale aplicabile în speță, deși potrivit prevederilor art.1088 din Codul Civil, daunele interese nu pot cuprinde decât dobânda legală iar aceste daune interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica vreo pagubă.

Recursul declarat de reclamantă este fondat. Potrivit prevederilor art.7 din Codul Comercial, sunt comercianți cei care fac fapte de comerț, având comerțul ca o profesie obișnuită și societățile comerciale. SIF „M.” este o societate comercială, iar raporturile sale cu societatea pârâtă, sunt pur comerciale, astfel încât le sunt aplicabile prevederile art.43 din Codul Comercial, debitoarea pârâtă, datorând dobânda la suma datorată, de la data scadenței. Faptul că în AGA din 8 aprilie 1999 s-a convenit că dividendele sunt plătibile în raport cu disponibilitățile bănești ale societății pârâte nu are relevanță în cauză, din moment ce aceasta nu a făcut nici o dovadă cu privire la lipsa acestor disponibilități, din moment ce exercițiul financiar al anului 1998 a permis calcularea dividendelor.

Cum cuantumul dobânzilor a fost stabilit la nivelul taxei de scont BNR, în condițiile prevăzute de O.G. nr.9/2000, iar reclamantei îi sunt datorate dobânzile, conform art.43 din codul comercial, aceasta nu poate fi ținută să facă dovada unui prejudiciu pentru a solicita plata dobânzii comerciale. Așa fiind, recursul acesteia va fi admis. În baza dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul de Procedură Civilă, iar în baza dispozițiilor art.314 din același cod, decizia atacată va fi modificată în sensul admiterii apelului declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr.340 din 12 februarie 2001, a Tribunalului Galați, care va fi schimbată în parte, în sensul obligării pârâtei SC” R.” SA Galați și la plata sumei de 204.907.548 lei, reprezentând dobânzi.

În baza dispozițiilor art.274 din Codul de Procedură Civilă, societatea pârâtă urmează fă fie obligată și la plata sumei de 17.060.241 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, în toate fazele procesului. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E : Admite recursul declarat de reclamanta SIF” M.” SA Bacău. Modifică decizia nr.544/A din 10 iulie 2001, a Curții de Apel Galați – Secția Comercială și de Contencios Administrativ. Admite apelul aceleiași părți, schimbă în parte sentința nr.340 din 12 februarie 2001 a Tribunalului Galați - Secția Comercială, și obligă pârâta SC „R.” SA Galați și la plata sumei de 204.907.548 lei, reprezentând dobânzi. Obligă intimata SC „R”. SA Galați la plata sumei de 17.060.241 lei, cheltuieli de judecată, în toate fazele procesuale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2003.