ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2773/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 200 din 9

noiembrie 2001,Tribunalul Suceava l-a condamnat pe inculpatul B.T. la pedepsele

de:

- un an închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de conducerea unui autovehicul pe drumul public, având

permisul de conducere suspendat, prevăzut de art. 36 alin. (2) din Decretul nr.

328/1966;

- un an și 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice,

prevăzut de art. 37 alin. (3) din Decretul nr. 328/1966;

- un an și 4 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului, fără încuviințarea

organelor de poliție, prevăzut de art. 38 din Decretul nr. 328/1966;

- un an și 2 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de distrugere și semnalizare falsă din culpă, prevăzută

de art. 276 alin. (1) și (4) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-au contopit cele 4 pedepse, dispunându-se ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de un an și 6 luni închisoare, sporită la 2 ani

închisoare.

În baza art. 81 și art. 82 C. pen.,

s-a suspendat condiționat executarea pedepsei, stabilindu-se termenul de

încercare de 4 ani. S-au pus în vedere inculpatului, conform art. 83 C. pen.,

consecințele nerespectării acestui termen de încercare.

S-a dispus punerea de îndată în

libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă și

s-a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive cu începere de la 6

februarie 2001 până la punerea efectivă în libertate.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 239

alin. (1) și (3) C. pen.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut următoarele:

În noaptea de 5 decembrie 1999

subofițerii de poliție A.L. și U.C., din cadrul Poliției municipiului Rădăuți,

care se aflau în patrulare, în autoturismul din dotare pe raza municipiului

Rădăuți, au observat, pe str. Ștefan cel Mare circulând autoturismul marca

Dacia 1300 condus de inculpatul B.T., persoană cunoscută de unul dintre

subofițeri (acesta îl amendase pentru că mașina avea geamuri fumurii).

Considerând că asemenea geamuri restrâng vizibilitatea în timpul mersului,

subofițerii de poliție au trecut la urmărirea autoturismului și după o perioadă

de timp l-au avertizat sonor și luminos pe inculpat să oprească.

În momentul conducerii, inculpatul a

oprit mașina și a deschis portiera pentru a efectua o manevră înapoi, unul din

polițiști l-a tras cu forța afară, l-a izbit în zăpadă, spunându-i „de mult te

urmărim noi pe tine”, iar celălalt i-a pus cătușele și a luat actele aflate în

torpedoul mașinii. Inculpatul a fost introdus cu forța în autoturismul

poliției, unde a fost lovit de cei doi polițiști. Față de comportamentul abuziv

al polițiștilor inculpatul a răspuns cu injurii, atitudine considerată drept

explicabilă.

Inculpatul a fost condus la spital

pentru recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, dar

acesta a refuzat, motiv pentru care organele de poliție i-au ridicat permisul

de conducere, în vederea anulării.

Deși avea permisul suspendat, la

data de 18 ianuarie 2000, inculpatul a condus un autoturism pe ruta comuna

Marginea până în municipiul Rădăuți. Ajungând la o trecere de nivel de cale

ferată prevăzută cu semibariere, semnal optic și acustic, inculpatul nu a oprit

mașina, ci s-a angajat în depășirea coloanei de mașini ce așteptau și a

încercat să traverseze calea ferată. A fost însă surprins de trenul personal,

mașina sa fiind grav avariată, iar inculpatul suferind câteva leziuni care au

necesitat pentru vindecare 3 zile îngrijiri medicale.

După accident,

inculpatul a fugit, părăsind locul fără încuviințarea organelor de poliție.

Prin atitudinea adoptată, inculpatul

a pus în pericol siguranța circulației feroviare.

Instanța a reținut vinovăția

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de Decretul nr.

328/1966 ca și pentru cea prevăzută de art. 276 alin. (1) și (4) C. pen. și

apreciind că reeducarea acestuia este posibilă fără executarea pedepsei

privative de libertate, a făcut aplicarea art. 81 și art. 82 C. pen.

Cu privire la infracțiunea de ultraj

prevăzută de art. 239 alin. (1) și (3) C. pen., comisă împotriva celor doi

polițiști, s-a pronunțat achitarea, cu motivarea că fapta nu întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii, lipsindu-i latura obiectivă. S-a

considerat că injuriile adresate de inculpat polițiștilor au constituit o

reacție firească, determinată de comportamentul agresiv în afara legii, al

acestora, opoziția inculpatului din momentul încătușării, neavând semnificația

cerută de textul de lege incriminator.

Apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Suceava împotriva sentinței, a fost admis de Curtea de Apel

Suceava, prin decizia penală nr. 62/2004 pentru considerentul că deși prin

rechizitor, inculpatul a fost trimis în judecată pentru două infracțiuni de

ultraj prevăzute de art. 239 alin. (1) și (3) C. pen., instanța s-a pronunțat

numai cu privire la o singură infracțiune de ultraj.

Apreciind însă, ca și instanța de

fond, că fapta inculpatului de a injuria pe cei doi lucrători de poliție, în

momentul în care aceștia, în mod abuziv l-au încătușat, l-au trântit în zăpadă

și l-au condus cu forța la poliție și la spital, nu au semnificația cerută de

lege, curtea de apel a desființat parțial sentința și a dispus achitarea

inculpatului în temeiul acelorași texte și pentru a doua infracțiune de ultraj,

menținând toate celelalte dispoziții ale primei hotărâri.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Suceava a formulat, în termen, recurs împotriva ambelor hotărâri, apreciind că

în mod greșit, inculpatul a fost achitat pentru infracțiunile de ultraj și

nejustificat i s-au aplicat dispozițiile art. 81 și art. 82 C. pen. Criticile

aduse se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct.

17

1

și 18 C. proc. pen.

Oral, reprezentantul parchetului a

extins motivele de recurs, invocând omisiunea instanței de apel de a constata

grațierea pedepselor aplicate pentru infracțiunile la legea circulației, în

temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002 și greșita individualizare a pedepsei

aplicate inculpatului în baza art. 276 alin. (1) și (4) C. pen.

Recursul este fondat numai pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Cu toate că pedepsele aplicate

pentru infracțiunile prevăzute de art. 36 alin. (2), art. 37 alin. (3) și art.

38 din Decretul nr. 328/1966, reținute corect în sarcina inculpatului, nu sunt

exceptate de la grațiere potrivit art. 4 alin. (2) lit. b) din Decretul nr.

543/2002, în raport de data comiterii faptelor, instanța de apel a omis să

constate beneficiul grațierii.

Drept urmare, Curtea, în baza art.

385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul parchetului,

va casa hotărârile pronunțate cu privire la omisiunea grațierii pedepselor

aplicate inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de art. 36 alin. (2), art.

37 alin. (3) și art. 38 din Decretul nr. 328/1966. Rejudecând, se vor

descontopi pedepsele, se va înlătura sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare,

se va constata grațierea pedepselor de un an și 6 luni închisoare, un an și 4

luni închisoare și un an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa

de un an și 2 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 276 alin. (1) și (4) C. pen.

În raport de condițiile concrete ale

săvârșirii infracțiunilor de lipsa antecedentelor penale ale inculpatului,

Curtea apreciază că modalitatea de executare prevăzută de art. 81 și art. 82 C.

pen., stabilită de cele două instanțe este corespunzătoare scopurilor

pedepselor evidențiate de dispozițiile art. 52 C. pen., urmând a fi menținută.

Celelalte critici aduse hotărârilor

pronunțate în cauză nu sunt întemeiate.

În cursul cercetării judecătorești a

fost audiat singurul martor ocular, U.L., persoana care s-a aflat în mașina

inculpatului în momentul în care acesta a fost urmărit de mașina polițiștilor

și tot ea l-a însoțit pe inculpat și atunci când a fost transportat, încătușat,

cu mașina poliției și condus la sediul poliției și la spital.

Declarația acestei martore se

coroborează perfect cu toate relatările inculpatului, în sensul că polițiștii

l-au tras afară din mașină, l-au izbit în zăpadă, i-au pus cătușele și l-au

introdus cu forța în mașina lor, unde l-au lovit, astfel că reacția acestuia,

de a-i înjuria, după ce și-au exercitat abuziv atribuțiile de serviciu, a fost

numai un răspuns justificat, în acele împrejurări.

Astfel, cum se menționează în

procesul verbal de constatare, polițiștii nu au oprit mașina inculpatului

pentru un control de rutină, ci au urmărit-o pentru că avea geamurile fumurii,

iar atunci când inculpatul a oprit autoturismul pentru a efectua o manevră

înapoi, ei au acționat abuziv, folosind forța și încătușându-l pe inculpat.

Ulterior, inculpatul nu a mai

adresat injurii polițiștilor, nici la sediul poliției, nici la spital, astfel cum

rezultă din declarațiile martorilor C.A., C.M., B.N., H.V. și B.G.

Atitudinea vădit abuzivă a

lucrătorilor de poliție nu poate beneficia de protecția instituită de

dispozițiile art. 239 C. pen., astfel că opoziția inculpatului nu are

semnificația cerută de textul incriminator, lipsindu-i latura obiectivă.

Așa fiind, soluțiile instanțelor,

care l-au achitat pe inculpat pentru cele două infracțiuni de ultraj, sunt

corecte, urmând a fi menținute.

Nu se impune nici majorarea pedepsei

aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 276 alin. (1) și (4)

C. pen., aceasta fiind just individualizată, în raport de toate criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva deciziei penale nr. 62

din 16 februarie 2004 a Curții de Apel Suceava, privind pe inculpatul B.T.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 200 din 9 noiembrie 2001 a Tribunalului Suceava, numai cu privire la

omisiunea grațierii pedepselor aplicate inculpatului în baza Decretului nr.

328/1966.

Descontopește pedeapsa rezultantă în

pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

Înlătură sporul de 6 luni închisoare

și în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, constată grațiate integral și

condiționat pedepsele de: un an și 6 luni închisoare, aplicată în baza art. 37

alin. (3) din Decretul nr. 328/1966, un an și 4 luni închisoare, aplicată în

baza art. 38 din Decretul nr. 328/1966 și un an închisoare aplicată în baza

art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa de un an și 2 luni închisoare, aplicată în baza art. 276 alin. (1) și

(4) C. pen.

Menține dispozițiile referitoare la

suspendarea condiționată a executării pedepsei și fixează termen de încercare

de 3 ani și 2 luni.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 mai 2004.