ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2773/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 200 din 9 noiembrie 2001,Tribunalul Suceava l-a condamnat pe inculpatul B.T. la pedepsele de: - un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui autovehicul pe drumul public, având permisul de conducere suspendat, prevăzut de art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966; - un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice, prevăzut de art. 37 alin. (3) din Decretul nr. 328/1966; - un an și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului, fără încuviințarea organelor de poliție, prevăzut de art. 38 din Decretul nr. 328/1966; - un an și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere și semnalizare falsă din culpă, prevăzută de art. 276 alin. (1) și (4) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit cele 4 pedepse, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an și 6 luni închisoare, sporită la 2 ani închisoare. În baza art. 81 și art. 82 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei, stabilindu-se termenul de încercare de 4 ani. S-au pus în vedere inculpatului, conform art. 83 C. pen., consecințele nerespectării acestui termen de încercare. S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă și s-a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive cu începere de la 6 februarie 2001 până la punerea efectivă în libertate. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 239 alin. (1) și (3) C. pen. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele: În noaptea de 5 decembrie 1999 subofițerii de poliție A.L. și U.C., din cadrul Poliției municipiului Rădăuți, care se aflau în patrulare, în autoturismul din dotare pe raza municipiului Rădăuți, au observat, pe str. Ștefan cel Mare circulând autoturismul marca Dacia 1300 condus de inculpatul B.T., persoană cunoscută de unul dintre subofițeri (acesta îl amendase pentru că mașina avea geamuri fumurii). Considerând că asemenea geamuri restrâng vizibilitatea în timpul mersului, subofițerii de poliție au trecut la urmărirea autoturismului și după o perioadă de timp l-au avertizat sonor și luminos pe inculpat să oprească.

În momentul conducerii, inculpatul a oprit mașina și a deschis portiera pentru a efectua o manevră înapoi, unul din polițiști l-a tras cu forța afară, l-a izbit în zăpadă, spunându-i „de mult te urmărim noi pe tine”, iar celălalt i-a pus cătușele și a luat actele aflate în torpedoul mașinii. Inculpatul a fost introdus cu forța în autoturismul poliției, unde a fost lovit de cei doi polițiști. Față de comportamentul abuziv al polițiștilor inculpatul a răspuns cu injurii, atitudine considerată drept explicabilă. Inculpatul a fost condus la spital pentru recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, dar acesta a refuzat, motiv pentru care organele de poliție i-au ridicat permisul de conducere, în vederea anulării.

Deși avea permisul suspendat, la data de 18 ianuarie 2000, inculpatul a condus un autoturism pe ruta comuna Marginea până în municipiul Rădăuți. Ajungând la o trecere de nivel de cale ferată prevăzută cu semibariere, semnal optic și acustic, inculpatul nu a oprit mașina, ci s-a angajat în depășirea coloanei de mașini ce așteptau și a încercat să traverseze calea ferată. A fost însă surprins de trenul personal, mașina sa fiind grav avariată, iar inculpatul suferind câteva leziuni care au necesitat pentru vindecare 3 zile îngrijiri medicale. După accident, inculpatul a fugit, părăsind locul fără încuviințarea organelor de poliție. Prin atitudinea adoptată, inculpatul a pus în pericol siguranța circulației feroviare.

Instanța a reținut vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de Decretul nr. 328/1966 ca și pentru cea prevăzută de art. 276 alin. (1) și (4) C. pen. și apreciind că reeducarea acestuia este posibilă fără executarea pedepsei privative de libertate, a făcut aplicarea art. 81 și art. 82 C. pen. Cu privire la infracțiunea de ultraj prevăzută de art. 239 alin. (1) și (3) C. pen., comisă împotriva celor doi polițiști, s-a pronunțat achitarea, cu motivarea că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, lipsindu-i latura obiectivă. S-a considerat că injuriile adresate de inculpat polițiștilor au constituit o reacție firească, determinată de comportamentul agresiv în afara legii, al acestora, opoziția inculpatului din momentul încătușării, neavând semnificația cerută de textul de lege incriminator.

Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava împotriva sentinței, a fost admis de Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 62/2004 pentru considerentul că deși prin rechizitor, inculpatul a fost trimis în judecată pentru două infracțiuni de ultraj prevăzute de art. 239 alin. (1) și (3) C. pen., instanța s-a pronunțat numai cu privire la o singură infracțiune de ultraj. Apreciind însă, ca și instanța de fond, că fapta inculpatului de a injuria pe cei doi lucrători de poliție, în momentul în care aceștia, în mod abuziv l-au încătușat, l-au trântit în zăpadă și l-au condus cu forța la poliție și la spital, nu au semnificația cerută de lege, curtea de apel a desființat parțial sentința și a dispus achitarea inculpatului în temeiul acelorași texte și pentru a doua infracțiune de ultraj, menținând toate celelalte dispoziții ale primei hotărâri.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a formulat, în termen, recurs împotriva ambelor hotărâri, apreciind că în mod greșit, inculpatul a fost achitat pentru infracțiunile de ultraj și nejustificat i s-au aplicat dispozițiile art. 81 și art. 82 C. pen. Criticile aduse se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 1 și 18 C. proc. pen. Oral, reprezentantul parchetului a extins motivele de recurs, invocând omisiunea instanței de apel de a constata grațierea pedepselor aplicate pentru infracțiunile la legea circulației, în temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002 și greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului în baza art. 276 alin. (1) și (4) C. pen. Recursul este fondat numai pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Cu toate că pedepsele aplicate pentru infracțiunile prevăzute de art. 36 alin. (2), art. 37 alin. (3) și art. 38 din Decretul nr. 328/1966, reținute corect în sarcina inculpatului, nu sunt exceptate de la grațiere potrivit art. 4 alin. (2) lit. b) din Decretul nr. 543/2002, în raport de data comiterii faptelor, instanța de apel a omis să constate beneficiul grațierii. Drept urmare, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul parchetului, va casa hotărârile pronunțate cu privire la omisiunea grațierii pedepselor aplicate inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de art. 36 alin. (2), art. 37 alin. (3) și art. 38 din Decretul nr. 328/1966.

Rejudecând, se vor descontopi pedepsele, se va înlătura sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare, se va constata grațierea pedepselor de un an și 6 luni închisoare, un an și 4 luni închisoare și un an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de un an și 2 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 276 alin. (1) și (4) C. pen. În raport de condițiile concrete ale săvârșirii infracțiunilor de lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, Curtea apreciază că modalitatea de executare prevăzută de art. 81 și art. 82 C. pen., stabilită de cele două instanțe este corespunzătoare scopurilor pedepselor evidențiate de dispozițiile art. 52 C. pen., urmând a fi menținută.

Celelalte critici aduse hotărârilor pronunțate în cauză nu sunt întemeiate. În cursul cercetării judecătorești a fost audiat singurul martor ocular, U.L., persoana care s-a aflat în mașina inculpatului în momentul în care acesta a fost urmărit de mașina polițiștilor și tot ea l-a însoțit pe inculpat și atunci când a fost transportat, încătușat, cu mașina poliției și condus la sediul poliției și la spital. Declarația acestei martore se coroborează perfect cu toate relatările inculpatului, în sensul că polițiștii l-au tras afară din mașină, l-au izbit în zăpadă, i-au pus cătușele și l-au introdus cu forța în mașina lor, unde l-au lovit, astfel că reacția acestuia, de a-i înjuria, după ce și-au exercitat abuziv atribuțiile de serviciu, a fost numai un răspuns justificat, în acele împrejurări.

Astfel, cum se menționează în procesul verbal de constatare, polițiștii nu au oprit mașina inculpatului pentru un control de rutină, ci au urmărit-o pentru că avea geamurile fumurii, iar atunci când inculpatul a oprit autoturismul pentru a efectua o manevră înapoi, ei au acționat abuziv, folosind forța și încătușându-l pe inculpat. Ulterior, inculpatul nu a mai adresat injurii polițiștilor, nici la sediul poliției, nici la spital, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor C.A., C.M., B.N., H.V. și B.G. Atitudinea vădit abuzivă a lucrătorilor de poliție nu poate beneficia de protecția instituită de dispozițiile art. 239 C. pen., astfel că opoziția inculpatului nu are semnificația cerută de textul incriminator, lipsindu-i latura obiectivă.

Așa fiind, soluțiile instanțelor, care l-au achitat pe inculpat pentru cele două infracțiuni de ultraj, sunt corecte, urmând a fi menținute. Nu se impune nici majorarea pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 276 alin. (1) și (4) C. pen., aceasta fiind just individualizată, în raport de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva deciziei penale nr. 62 din 16 februarie 2004 a Curții de Apel Suceava, privind pe inculpatul B.T. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 200 din 9 noiembrie 2001 a Tribunalului Suceava, numai cu privire la omisiunea grațierii pedepselor aplicate inculpatului în baza Decretului nr. 328/1966. Descontopește pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

Înlătură sporul de 6 luni închisoare și în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, constată grațiate integral și condiționat pedepsele de: un an și 6 luni închisoare, aplicată în baza art. 37 alin. (3) din Decretul nr. 328/1966, un an și 4 luni închisoare, aplicată în baza art. 38 din Decretul nr. 328/1966 și un an închisoare aplicată în baza art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de un an și 2 luni închisoare, aplicată în baza art. 276 alin. (1) și (4) C. pen. Menține dispozițiile referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei și fixează termen de încercare de 3 ani și 2 luni. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2004.