ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3077/2004

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Judecătoria Turda, prin sentința

penală nr. 381 din 14 aprilie 1999 a condamnat pe inculpatul I.G.S.R. la 4 luni

și, respectiv, un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere

pe drumurile publice a unui autoturism neînmatriculat și cu număr fals de

înmatriculare, prevăzute de art. 35 alin. (1) și art. 35 alin. (2) din Decretul

nr. 328/1966.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. a) C. pen., a dispus contopirea celor două pedepse, urmând ca inculpatul

să execute în final un an închisoare.

Totodată, în baza art. 81 și art. 82

C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata

termenului de încercare de 3 ani.

S-a reținut că, la 15 septembrie

1998, inculpatul a fost surprins de organele de poliție conducând pe drumurile

publice autoturismul marca Audi 100 cu numărul de înmatriculare provizoriu

expirat.

Tribunalul Cluj și Curtea de Apel

Cluj au respins apelul, respectiv, recursul declarate de inculpat, prin

deciziile nr. 648/1999 și respectiv nr. 915/1999.

Împotriva acestor hotărâri, procurorul

general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a

declarat recurs în anulare, în temeiul art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I

pct. 7 și 8 C. proc. pen., solicitând casarea acestora și rejudecarea cauzei,

întrucât faptele comise de inculpat au fost greșit raportate la art. 33 lit. a)

C. pen., în loc de art. 33 lit. b) C. pen., și că în raport de criteriile

înscrise în art. 18

1

C. pen., instanțele nu au evoluat corespunzător

gradul de pericol social al faptelor comise de inculpat, cu consecința greșitei

condamnări a acestuia.

Recursul în anulare este întemeiat.

În conformitate cu prevederile art.

17 C. pen., infracțiunea este fapta ce prezintă pericol social, comisă cu

vinovăție și prevăzută de legea penală. Totodată, infracțiunea reprezintă

unicul temei al răspunderii penale.

Deosebit de acestea, potrivit art.

18

1

din același cod, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de

legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de

lege și prin conținutul ei concret, vădit lipsit de importanță, nu prezintă

gradul de pericol social al unei infracțiuni. Stabilirea în concret a gradului

de pericol social al unei fapte este guvernată de criteriile înscrise în alin.

(2) al aceluiași text de lege și anume: modul și mijloacele de săvârșire a

faptei, scopul urmărit, împrejurarea în care a fost comisă, urmarea produsă ori

ce s-ar fi putut produce, persoana și conduita făptuitorului.

Din formularea dată de lege acestor

criterii rezultă că ele sunt obligatorii și trebuie avute în vedere în ansamblu

la stabilirea gradului de pericol social.

Sancțiunea aplicată, penală sau cu

caracter administrativ, își poate îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în

vederea realizării scopului său și al legii numai în măsura în care corespunde

gravității faptei, potențialului de pericol social pe care îl reprezintă în mod

real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub

influența măsurii luate față de el.

În cauză, deși faptele comise de

inculpat se circumscriu, în principiu, cerințelor textelor de lege

incriminatoare, totuși acestea nu prezintă gradul de pericol social al unei

infracțiuni în sensul legii penale.

Este adevărat că inculpatul, în ziua

de 15 septembrie 1998, a condus pe drumuri publice, pe distanța București –

Turda, autoturismul proprietate personală, cu număr provizoriu de

înmatriculare, a cărui valabilitate expirase din data de 8 septembrie 1998,

dar, raportându-se exclusiv la această împrejurare, instanțele au considerat,

greșit, că fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, cu

consecința condamnării nejustificate a inculpatului.

Nu este lipsită de relevanță

împrejurarea că, între momentul depistării și cel al expirării valabilității

numărului provizoriu, a trecut doar o săptămână iar, ulterior săvârșirii

faptelor, la 24 septembrie 1998, Inspectoratul de Poliție al Județului Bihor,

Serviciul circulație, a eliberat inculpatului o nouă autorizație provizorie de

circulație valabilă 30 de zile pentru ca acesta să definitiveze formalitățile

de înmatriculare și obținere a certificatului de înmatriculare.

Pe de altă parte, sub aspectul

circumstanțelor personale, se constată că inculpatul, în vârstă de 22 ani, atât

la urmărirea penală, cât și în instanță a dat dovadă de sinceritate, recunoscând

săvârșirea faptelor.

Din fișa antecedentelor penale

rezultă că acesta nu a mai comis alte fapte penale.

În aceste condiții, condamnarea

inculpatului apare nemeritat de severă și în vădită disproporție cu

consecințele reduse ale încălcării de lege menționate.

În raport de considerentele expuse

mai sus Curtea, constatând că este incident cazul de casare prevăzut de art.

410 pct. 7

1

C. proc. pen., întrucât instanțele au făcut o greșită

aplicare a legii, de natură să influențeze soluția procesului, urmează a admite

recursul în anulare, să caseze hotărârile atacate și rejudecând, în baza art.

11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C. proc.

pen., cu referire la art. 18

1

C. pen., să achite pe inculpat pentru

cele două infracțiuni prevăzute de art. 35 alin. (1) și art. 35 alin. (2) din

Decretul nr. 328/1966.

Conform art. 91 lit. b) C. pen., se

va aplica inculpatului sancțiunea administrativă a mustrării cu avertisment.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva sentinței penale nr. 381 din 14 aprilie 1999 a Judecătoriei

Turda, deciziei penale nr. 648 din 12 iulie 1999 a Tribunalului Cluj și

deciziei penale nr. 915 din 22 septembrie 1999 a Curții de Apel Cluj, privind

pe inculpatul I.G.S.R.

Casează hotărârile atacate și

rejudecând, în baza art. 11 alin. (2) lit. a), raportat la art. 10 alin. (1)

lit. b

1

) C. proc. pen., achită pe inculpat pentru cele două

infracțiuni, prevăzute de art. 35 alin. (1) și art. 35 alin. (2) din Decretul

nr. 328/1966, constatând lipsa pericolului social conform art. 18

1

C. pen.

Conform art. 91 lit. b) C. pen.,

aplică inculpatului sancțiunea administrativă a mustrării cu avertisment.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

iunie 2004.