ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3077/2004

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Turda, prin sentința penală nr. 381 din 14 aprilie 1999 a condamnat pe inculpatul I.G.S.R. la 4 luni și, respectiv, un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autoturism neînmatriculat și cu număr fals de înmatriculare, prevăzute de art. 35 alin. (1) și art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. a) C. pen., a dispus contopirea celor două pedepse, urmând ca inculpatul să execute în final un an închisoare. Totodată, în baza art. 81 și art. 82 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani.

S-a reținut că, la 15 septembrie 1998, inculpatul a fost surprins de organele de poliție conducând pe drumurile publice autoturismul marca Audi 100 cu numărul de înmatriculare provizoriu expirat. Tribunalul Cluj și Curtea de Apel Cluj au respins apelul, respectiv, recursul declarate de inculpat, prin deciziile nr. 648/1999 și respectiv nr. 915/1999. Împotriva acestor hotărâri, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, în temeiul art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 și 8 C. proc. pen., solicitând casarea acestora și rejudecarea cauzei, întrucât faptele comise de inculpat au fost greșit raportate la art. 33 lit. a) C. pen., în loc de art. 33 lit. b) C. pen., și că în raport de criteriile înscrise în art. 18 1 C. pen., instanțele nu au evoluat corespunzător gradul de pericol social al faptelor comise de inculpat, cu consecința greșitei condamnări a acestuia.

Recursul în anulare este întemeiat. În conformitate cu prevederile art. 17 C. pen., infracțiunea este fapta ce prezintă pericol social, comisă cu vinovăție și prevăzută de legea penală. Totodată, infracțiunea reprezintă unicul temei al răspunderii penale. Deosebit de acestea, potrivit art. 18 1 din același cod, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, vădit lipsit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei fapte este guvernată de criteriile înscrise în alin. (2) al aceluiași text de lege și anume: modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurarea în care a fost comisă, urmarea produsă ori ce s-ar fi putut produce, persoana și conduita făptuitorului.

Din formularea dată de lege acestor criterii rezultă că ele sunt obligatorii și trebuie avute în vedere în ansamblu la stabilirea gradului de pericol social. Sancțiunea aplicată, penală sau cu caracter administrativ, își poate îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii numai în măsura în care corespunde gravității faptei, potențialului de pericol social pe care îl reprezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența măsurii luate față de el. În cauză, deși faptele comise de inculpat se circumscriu, în principiu, cerințelor textelor de lege incriminatoare, totuși acestea nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni în sensul legii penale.

Este adevărat că inculpatul, în ziua de 15 septembrie 1998, a condus pe drumuri publice, pe distanța București – Turda, autoturismul proprietate personală, cu număr provizoriu de înmatriculare, a cărui valabilitate expirase din data de 8 septembrie 1998, dar, raportându-se exclusiv la această împrejurare, instanțele au considerat, greșit, că fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, cu consecința condamnării nejustificate a inculpatului. Nu este lipsită de relevanță împrejurarea că, între momentul depistării și cel al expirării valabilității numărului provizoriu, a trecut doar o săptămână iar, ulterior săvârșirii faptelor, la 24 septembrie 1998, Inspectoratul de Poliție al Județului Bihor, Serviciul circulație, a eliberat inculpatului o nouă autorizație provizorie de circulație valabilă 30 de zile pentru ca acesta să definitiveze formalitățile de înmatriculare și obținere a certificatului de înmatriculare.

Pe de altă parte, sub aspectul circumstanțelor personale, se constată că inculpatul, în vârstă de 22 ani, atât la urmărirea penală, cât și în instanță a dat dovadă de sinceritate, recunoscând săvârșirea faptelor. Din fișa antecedentelor penale rezultă că acesta nu a mai comis alte fapte penale. În aceste condiții, condamnarea inculpatului apare nemeritat de severă și în vădită disproporție cu consecințele reduse ale încălcării de lege menționate. În raport de considerentele expuse mai sus Curtea, constatând că este incident cazul de casare prevăzut de art. 410 pct. 7 1 C. proc. pen., întrucât instanțele au făcut o greșită aplicare a legii, de natură să influențeze soluția procesului, urmează a admite recursul în anulare, să caseze hotărârile atacate și rejudecând, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc.

pen., cu referire la art. 18 1 C. pen., să achite pe inculpat pentru cele două infracțiuni prevăzute de art. 35 alin. (1) și art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966. Conform art. 91 lit. b) C. pen., se va aplica inculpatului sancțiunea administrativă a mustrării cu avertisment.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 381 din 14 aprilie 1999 a Judecătoriei Turda, deciziei penale nr. 648 din 12 iulie 1999 a Tribunalului Cluj și deciziei penale nr. 915 din 22 septembrie 1999 a Curții de Apel Cluj, privind pe inculpatul I.G.S.R. Casează hotărârile atacate și rejudecând, în baza art. 11 alin. (2) lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc. pen., achită pe inculpat pentru cele două infracțiuni, prevăzute de art. 35 alin. (1) și art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966, constatând lipsa pericolului social conform art. 18 1 C. pen. Conform art. 91 lit. b) C. pen., aplică inculpatului sancțiunea administrativă a mustrării cu avertisment.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 iunie 2004.