ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 795/2003

La

23 ianuarie 2003 s-a luat în examinare recursul în anulare declarat de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței penale nr.1239 din 28 septembrie 1999 a Judecătoriei

Cluj-Napoca, deciziei penale nr.1048/A din 8 decembrie 2000 a Tribunalului Cluj

și deciziei penale nr.175 din 6 martie 2001 a Curții de Apel Cluj, privind pe

inculpatul B.I.

Dezbaterile

au fost consemnate în încheierea din 23 ianuarie 2003, iar pronunțarea deciziei

s-a amânat la 6 februarie 2003 și apoi la 18 februarie 2003.

C U R T E A

Asupra

recursului în anulare de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În

baza art.409 și a art.410 alin.1 partea I pct.8 C.proc.pen., procurorul general

al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în

anulare împotriva sentinței penale nr.1239 din 28 septembrie 1999 a

Judecătoriei Cluj-Napoca, a deciziei penale nr.1048/A din 8 decembrie 2000 a

Tribunalului Cluj și a deciziei penale nr.175 din 6 martie 2001 a Curții de

Apel Cluj, apreciind că instanțele au dat o eronată interpretare a situației de

fapt, cu consecința greșitei condamnări a inculpatului.

Pornind

de la principiul potrivit căruia vinovăția nu poate exista la săvârșirea unei

infracțiuni dacă făptuitorul nu a voit  acea faptă sau nu a putut avea

reprezentarea rezultatului, din motive neimputabile lui, instanțele, în raport

de probatoriile administrate în cauză  trebuia să constate că faptele săvârșite

de inculpat nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiuniunilor de

conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat și conducere

pe drumurile publice cu număr fals de înmatriculare, conchide parchetul.

Recursul

în anulare este fondat, pentru următoarele considerente:

Inculpatul

B.I. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul

neînmatriculat și, respectiv, cu număr fals de înmatriculare, prevăzute de

art.35 alin.1 și art.35 alin.2 din Decretul nr.328/1966, ambele cu aplicarea

art.37 lit.a și art.33 lit.b C.pen.

S-a

reținut că, la 22 august 1996. inculpatul a condus pe drumurile publice un

autovehicul marca Fiat Croma introdus în țară la 10 iulie 1996, din Franța,

fără a fi înmatriculat în România.

Pentru a hotărî astfel, instanțele nu au dat eficiență tuturor

mijloacelor de probă administrate în cauză, în sensul art.62 și

urm.C.proc.pen., ajungând astfel la interpretare eronată a acestora, situație

ce a condus la o aprecierea injustă asupra vinovăției inculpatului.

Astfel,

inculpatul declară că mașina i-a fost împrumutată de către P.S. în vederea unei

eventuale cumpărări, la întoarcerea  în România a vărului acestuia G.V.,

proprietarul mașinii. În același sens, declară și martorul P.S. căruia,

proprietarul mașinii l-a mandatat să o vândă, i-a încredințat actele

autoturismului pe care, la rândul său i le-a înmânat inculpatului, asigurându-l

totodată că sunt în regulă.

Cu

privire la acest aspect, inculpatul susține încă de la început, respectiv, în

unica declarație luată la urmărirea penală că, în București, surprins de către

organele de poliție, ocazie cu care i-au verificat mașina, talonul și

certificatul de înmatriculare, i s-a confirmat valabilitatea actelor.

Pe

de altă parte, la dosar există o adresă de la Prefectura localității franceze

Main Villiers, prin care se atestă că autoturismul în discuție până în luna

octombrie 1996 era înscris în circulație pe teritoriul francez.

Coroborate

aceste mijloace de probă și raportate la dispozițiile art.33 alin.1 din Decretul

nr.328/1966, potrivit cărora obligația de a înmatricula în 30 zile

autovehiculele „înmatriculate în alte state revine persoanelor ce le dețin,

dacă acestea domiciliază în România” , conduce la concluzia că inculpatul nu a

săvârșit fapta cu vinovăție.

El

nu a realzat că pune în circulație și conduce un autoturism neînmatriculat

respectiv, cu un număr fals de înmatriculare, apreciind că nu lui îi incumbă

obligația de înmatriculare în circumstanțele în care circulă cu mașina, astfel

cum au fost detaliate mai sus.

În

consecință, lipsind unul din elementele constitutive ale infracțiunii, urmează

a se dispune achitarea inculpatului, potrivit dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a

raportat la art.10 lit.d C.proc.pen., pentru infracțiunea prevăzută de art.35

alin.1 și art.35 alin.2 din Decretul nr.328/1966, ambele cu aplicarea art.37

lit.a C.pen.

Ca urmare,

se va admite recursul în anulare  declarat de procurorul general al Parchetului

de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr.1239 din

28 septembrie 1999 a Judecătoriei Cluj-Napoca, a deciziei penale nr.1048/A din

8 decembrie 2000 a Tribunalului Cluj și a deciziei penale nr.175 din 6 martie

2001 a Curții de Apel Cluj, privind pe inculpatul B.I. în sensul

considerentelor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul  în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr.1239 din 28 septembrie

1999 a Judecătoriei Cluj Napoca, deciziei penale nr.1048/A  din 8 decembrie

2000 a Tribunalului Cluj  și deciziei penale nr.175 din 6 martie  2001 a Curții

de Apel Cluj privind pe inculpatul B.I.

Casează hotărârile atacate cu  privire la latura penală a

cauzei.

In baza artr.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod

procedură penală, achită pe inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art.35

alin.1 și art.35 alin.2 din Decretul nr.328/1966 republicat, ambele cu

aplicarea art.37 lit.a Cod penal.

Pronunțată

în ședință publică, azi 18 februarie  2003.