ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6061/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6061/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 423 din 24
aprilie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a respins contestația
formulată de condamnatul V.G., împotriva executării sentinței penale nr. 196
din 20 iunie 2001 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin decizia penală
nr. 481 din 31 ianuarie 2003 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, ca
neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța a reținut că din moment ce, în cauză, petentul după ce a fost
condamnat prin sentința penală nr. 918 din 7 mai 1998 pronunțată de Judecătoria
Buftea, fără aplicarea prevederilor art. 37 C. pen., a săvârșit din nou două
infracțiuni continuate de complicitate la furt calificat, în condițiile art. 37
lit. a) C. pen., pentru care a fost condamnat la pedepse cu închisoarea, prin
sentința penală nr. 196 din 20 iunie 2001 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Acesta este recidivist prin condamnare anterioară și ca atare exceptat de la
grațierea acordată prin Legea nr. 543/2002.
Apelul declarat de inculpat, prin
care solicită grațierea pedepsei de un an închisoare, aplicată de Judecătoria
Buftea, pentru o infracțiune la legea circulației, a fost respins, ca nefondat,
de către Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 562
din 24 septembrie 2003.
Împotriva acestei din urmă decizii,
în termen legal, a declarat recurs inculpatul fără a-l motiva în scris.
În ședința publică de azi 19
decembrie 2003, inculpatul a declarat că-și însușește recursul declarat de
apărătorul său ales, sugerând critica formulată de acesta în apel. Într-adevăr,
inculpatul, prin apărătorul său, la judecata apelului, a susținut că n-ar fi
recidivist prin condamnări anterioare, solicitând aplicarea grațierii, acordate
prin Legea nr. 543/2003.
Recursul este nefondat.
Instanțele au stabilit, în mod
corect, că în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 543/2002.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 543/2002
nu beneficiază de grațiere cei condamnați pentru infracțiunea săvârșită în
stare de recidivă și cei care sunt recidiviști prin condamnări anterioare.
În raport de aceste prevederi
legale, nu vor beneficia de grațiere, condamnații pentru infracțiuni în stare
de recidivă cât și cei care au săvârșit anterior, împotriva legii, una sau mai
multe infracțiuni din care cel puțin una, a fost comisă în stare de recidivă.
În speță, rezultă că inculpatul,
după ce a fost condamnat prin sentința penală nr. 918 din 7 mai 1998, la 2 ani
închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 35 alin. (2) din
Decretul nr. 328/1966, prin înlăturarea art. 37 lit. b) C. pen., a săvârșit din
nou două infracțiuni de complicitate la furt calificat, în condițiile art. 37 lit.
a) C. pen., pentru care a fost condamnat la pedepse cu închisoarea, prin
sentința penală nr. 196 din 20 iunie 2001 pronunțată de Tribunalul Prahova, acesta
este recidivist prin condamnarea anterioară și deci, exceptat de la grațiere.
De altfel, în baza art. 83 C. pen.
și art. 10 din Legea nr. 137/1997 se revocă beneficiul grațierii pedepsei de 2
ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 918/1998 a Judecătoriei
Buftea, pedeapsă ce se va executa alături de pedeapsa aplicată prin sentința
penală nr. 196 din 20 iunie 2001 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin
decizia penală nr. 481 din 31 ianuarie 2003 a Curții Supreme de Justiție, în
final condamnatul având de executat 15 ani închisoare și interzicerea
drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5
ani.
În consecință, Curtea va respinge,
ca nefondat, recursul declarat de condamnat, în baza art. 385
15
alin.
(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând hotărârea atacată.
Văzând și reglementarea plății
cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru apărarea din
oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de condamnatul V.G., împotriva deciziei penale nr. 562 din 24
septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă recurentul
condamnat să plătescă statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din
care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va
avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
19 decembrie 2003.