ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6061/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 423 din 24 aprilie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a respins contestația formulată de condamnatul V.G., împotriva executării sentinței penale nr. 196 din 20 iunie 2001 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 481 din 31 ianuarie 2003 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, ca neîntemeiată. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că din moment ce, în cauză, petentul după ce a fost condamnat prin sentința penală nr. 918 din 7 mai 1998 pronunțată de Judecătoria Buftea, fără aplicarea prevederilor art. 37 C. pen., a săvârșit din nou două infracțiuni continuate de complicitate la furt calificat, în condițiile art. 37 lit. a) C. pen., pentru care a fost condamnat la pedepse cu închisoarea, prin sentința penală nr. 196 din 20 iunie 2001 pronunțată de Tribunalul Prahova.

Acesta este recidivist prin condamnare anterioară și ca atare exceptat de la grațierea acordată prin Legea nr. 543/2002. Apelul declarat de inculpat, prin care solicită grațierea pedepsei de un an închisoare, aplicată de Judecătoria Buftea, pentru o infracțiune la legea circulației, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 562 din 24 septembrie 2003. Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul fără a-l motiva în scris. În ședința publică de azi 19 decembrie 2003, inculpatul a declarat că-și însușește recursul declarat de apărătorul său ales, sugerând critica formulată de acesta în apel. Într-adevăr, inculpatul, prin apărătorul său, la judecata apelului, a susținut că n-ar fi recidivist prin condamnări anterioare, solicitând aplicarea grațierii, acordate prin Legea nr. 543/2003.

Recursul este nefondat. Instanțele au stabilit, în mod corect, că în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 543/2002. Potrivit art. 4 din Legea nr. 543/2002 nu beneficiază de grațiere cei condamnați pentru infracțiunea săvârșită în stare de recidivă și cei care sunt recidiviști prin condamnări anterioare. În raport de aceste prevederi legale, nu vor beneficia de grațiere, condamnații pentru infracțiuni în stare de recidivă cât și cei care au săvârșit anterior, împotriva legii, una sau mai multe infracțiuni din care cel puțin una, a fost comisă în stare de recidivă.

În speță, rezultă că inculpatul, după ce a fost condamnat prin sentința penală nr. 918 din 7 mai 1998, la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966, prin înlăturarea art. 37 lit. b) C. pen., a săvârșit din nou două infracțiuni de complicitate la furt calificat, în condițiile art. 37 lit. a) C. pen., pentru care a fost condamnat la pedepse cu închisoarea, prin sentința penală nr. 196 din 20 iunie 2001 pronunțată de Tribunalul Prahova, acesta este recidivist prin condamnarea anterioară și deci, exceptat de la grațiere. De altfel, în baza art. 83 C. pen.

și art. 10 din Legea nr. 137/1997 se revocă beneficiul grațierii pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 918/1998 a Judecătoriei Buftea, pedeapsă ce se va executa alături de pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 196 din 20 iunie 2001 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 481 din 31 ianuarie 2003 a Curții Supreme de Justiție, în final condamnatul având de executat 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani. În consecință, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnat, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând hotărârea atacată.

Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul V.G., împotriva deciziei penale nr. 562 din 24 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul condamnat să plătescă statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 decembrie 2003.