ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5369/2004

Asupra recursului penal de față; Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 866 din 24 iunie 2003 (dosar nr. 1767/2004), Tribunalul București a respins contestația la executare împotriva sentinței penale nr. 621 din 20 iunie 2002 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 473/2003 a Curții de Apel București, contestație formulată de condamnatul B.G. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele: Contestatorul a solicitat înlăturarea executării pedepsei de un an închisoare, pentru care, prin sentința penală nr. 621 din 20 iunie 2002, a Tribunalului București s-a revocat suspendarea condiționată și s-a dispus executarea alături de pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată în cauză, deși se impunea constatarea că pedeapsa de 1 an închisoare era grațiată conform Legii nr. 543/2002.

În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că, la data intrării în vigoare a Legii nr. 543/2002 contestatorul era recidivist, fapta pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 621/2002 fiind comisă în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr. 1156 din 3 iulie 2001. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul contestator B.G. care a criticat greșita neaplicare a grațierii pentru pedeapsa de un an închisoare, precum și a revocării suspendării condiționate a executării acestei pedepse. Prin decizia penală nr. 563 din 2 august 2004, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat reiterând, în susținerea soluției motivația instanței de fond.

În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs condamnatul. Recurentul condamnat nu a motivat, în scris, recursul declarat, dar oral a cerut a fi înlăturată revocarea suspendării condiționate pentru pedeapsa de un an închisoare și grațierea ei condiționată. Această critică urmează a fi examinată în raport de prevederile cazului de casare înscris în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc. pen., constatându-se, însă, nefondată, pentru cele ce urmează. Așa cum corect au reținut instanțele, recurentul a comis infracțiunea de complicitate la tâlhărie calificată, pentru care a fost condamnat la 6 ani închisoare prin sentința 621/2002 a Tribunalului București, în stare de recidivă postcondamnatorie, primul termen al recidivei fiind condamnarea de un an închisoare, pentru care corect s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei, potrivit art. 83 C. pen.

Cum sentința penală nr. 621 din 20 iunie 2002, pronunțată de Tribunalul București a rămas definitivă prin decizia penală nr. 473 din 21 august 2002, deci anterior datei de 4 octombrie 2002, este evident că, la data intrării în vigoare a Legii 543/2002 privind grațierea unor pedepse, recurentul era recidivist și nu putea beneficia de clemența legiuitorului, deoarece prin art. 4 din această lege, se excludea posibilitatea grațierii pedepselor pentru recidiviști. Pe de altă parte, corect s-a revocat și suspendarea executării pedepsei de un an, atâta timp cât, recurentul a comis o nouă infracțiune în termenul de încercare, stabilit prin sentința penală nr. 1156 din 3 iulie 2001. Așa fiind, justificat instanțele au reținut că nu sunt întrunite cerințele art. 461 lit. d) C. proc.

pen. și în consecință, au respins și respectiv, menținut soluția de respingere a contestației la executare. Acesta este și motivul pentru care recursul este nefondat și conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul contestator B.G. împotriva deciziei penale nr. 563 din 2 august 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 octombrie 2004.