ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2901/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1635

din 28 noiembrie 2002, Judecătoria sectorului 6 București a condamnat pe

inculpatul I.A. la 2 ani și respectiv un an închisoare, pentru instigare la

infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, prevăzute

de art. 25, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. și de art. 291, ambele cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de

2 ani închisoare.

În baza art. 350 alin. (1) C.

proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că, în luna noiembrie 1999, inculpatul a instigat

o persoană, rămasă necunoscută, să falsifice un pașaport aparținând unei alte

persoane, prin schimbarea fotografiei, care, ulterior, a fost folosit de

inculpat pentru a trece frontiera în Cehia și Germania, unde a fost depistat și

expulzat, la data de 18 decembrie 1999.

Tribunalul București, secția

a II-a penală, prin decizia penală nr. 211/ A din 13 februarie 2004, a admis

apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București și

a schimbat încadrarea din infracțiunile prevăzute de art. 25, raportat la art. 288

alin. (1) și art. 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. b), în

infracțiunile prevăzute de art. 25 raportat la art. 288 alin. (1) și art. 291 C.

pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., condamnându-l la pedepsele

de 2 ani și, respectiv, un an închisoare.

În temeiul art. 10 alin. (1)

din Legea nr. 137/1997 a revocat beneficiul grațierii cu privire la două

pedepse de câte un an închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 900 din 10

octombrie 1997 a Judecătoriei sectorului 6 București, definitivă prin

neapelare, la 21 octombrie 1997.

S-au contopit cele 2 pedepse

de câte un an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea, de un an închisoare, aplicate în cauză.

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea

de 3 ani închisoare.

S-a respins apelul inculpatului.

Prin decizia penală nr. 629

din 15 martie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis recursul

declarat de inculpat și, în baza art. 86

1

C. pen., a suspendat sub

supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de

încercare de 8 ani.

În baza art. 409 și art. 410

alin. (1) partea I pct. 7

1

C. proc. pen., procurorul general al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs

în anulare împotriva deciziei penale nr. 629 din 15 aprilie 2004 a Curții de

Apel București, secția I penală, solicitând respingerea recursului inculpatului

și menținerea hotărârilor pronunțate de instanțele de fond și de apel, întrucât

instanța de recurs a încălcat puterea lucrului judecat în cazul sentinței penale

nr. 900 din 10 octombrie 1997 a Judecătoriei sectorului 6 București.

Recursul este fondat, dar

numai cu privire la stabilirea infracțiunilor sau infracțiunii care constituie

primul termen al recidivei și neaplicarea dispozițiilor Legii nr. 137/1997 în

decizia de recurs.

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului rezultă următoarele:

Instanța de apel și cea de

recurs au reținut că prin sentința nr. 900 din 10 octombrie 1997 a Judecătoriei

sectorului 6 București, inculpatului I.A. i-au fost aplicate pedepsele de un an

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1) C.

pen. și de un an închisoare, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 26,

raportat la art. 215 alin. (1) C. pen., ambele grațiate în baza art. 1 lit. a),

raportat la art. 8 din Legea nr. 137/1997.

Prin fișa de cazier (aflată

din dosarul de urmărire penală Inspectoratul D.G.P.M.B. secția 22 Poliție sub nr.

1672797 din 14 noiembrie 2001 se comunică faptul că inculpatul a fost condamnat

la un an închisoare pentru art. 26, raportat la art. 215

1

prin

sentința penală nr. 900 din 10 octombrie 1997 a Judecătoriei sectorului 1

București în dosar nr. 4580/1997, pedeapsă grațiată conform Legii nr. 137/1997.

Deci, se constată că sunt

neconcordanțe între cele reținute de cele două instanțe, în sensul că

inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 900 din 10 octombrie 1997,

la două pedepse, și fișa de cazier care comunică condamnarea pentru o singură

infracțiune.

Se mai constată și faptul că

Judecătoria sectorului 6 București, condamnându-l pe inculpat prin sentința

penală nr. 1635 din 28 noiembrie 2002, a omis a aplica dispozițiile Legii nr. 137/1997.

Ca atare, se impune ca instanța

de fond să verifice dacă inculpatul a fost condamnat anterior la două pedepse

(cum s-a reținut prin hotărâri) sau o pedeapsă (conform cazierului judiciar) și

în funcție de rezultat să stabilească și starea de recidivă prevăzută de art. 37

lit. a) C. pen., sau de art. 37 lit. b) C. pen.

Pentru considerentele

expuse, conform art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se va

admite recursul în anulare, se vor casa în totalitate hotărârile pronunțate în

apel și în recurs, și în parte hotărârea instanței de fond, aceasta din urmă,

numai cu privire la stabilirea infracțiunilor (sau infracțiunii) care

constituie primul termen al recidivei, precum și neaplicarea dispozițiilor

Legii nr. 137/1997 și se va trimite cauza, spre rejudecare, în aceste limite,

la Judecătoria sectorului 6 București.

Onorariul pentru apărarea

din oficiu a inculpatului se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare

declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție împotriva deciziei penale nr. 629 din 15 aprilie 2004 a

Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul I.A.

Casează în totalitate

decizia penală nr. 629 din 15 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția I

penală, decizia penală nr. 211 din 13 februarie 2004 a Tribunalului București, secția

a II-a penală, și în parte sentința penală nr. 1635 din 28 noiembrie 2002 a

Judecătoriei sectorului 6 București, aceasta din urmă numai cu privire la

stabilirea infracțiunilor (sau infracțiunii) care constituie primul termen al

recidivei, precum și neaplicarea dispozițiilor Legii nr. 137/1997.

Trimite cauza spre

rejudecare, în aceste limite, la Judecătoria sectorului 6 București.

Onorariul de avocat, în sumă

de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 mai 2005.